Andrei Dicu se joacă de-a întrebarea:„Where is Das Reich?”

Cred că ultima înjurătură patentată de cetățenii Uniunii Europene este „Brexit my life!”. Adică un fel de „Să mă ia naiba!”, aproximativ. Crăcănelile istorice pun perdaf peste crăcăneii sufletești. Englezii sunt reci și țepoși. Fac copii de care uită și doar când li se amintește, amintesc și ei mirarea propriului lor suflet. Economia Marii Britanii, cu tot cu Man United și cu frezele (încă) tânărului Beckham valorează de vreo 20 de ori decât PIB-ul României. Asta i-a dat ocazia domnului Boris (nu râdeți încă…) Johnson să se creadă „mai” conservator decât Constituțiile lui Anderson, de la 1717. Prietenii știu la ce mă refer….

Andrei Dicu se joacă de-a întrebarea:„Where is Das Reich?”

Brexitul are efecte economice, strategice, DIN PĂCATE ȘI MILITARE, dar proștii care conduc lumea nu poartă șorțuri nici măcar de bucătărie, precum Anderson ori Trump, ci babețici legate de glăscior și nu de gâtuleț, cu sadismul lui Mitrea Cocor. Personajul sadoveanian este atât de imberb și de ilogic, încât în jurul său s-a creat un mit inteligent. Așa se petrec lucrurile și cu crăcăneala pseudo-diplomaților engleji…. că altfel nu le pot spune, pentru că și-au ridicat în cap cel puțin jumătate din Imperiu, asta în condițiile în care ei mai credeau că…. dețin un Imperiu.

„Hard border ahead!”, scrie pe un panou, un fel de „treceți pietoni…”, undeva în Irlanda de Nord. Evident, englezul Boris n-are habar. Cităm din BBC: „O bombă a fost descoperită în comitatul Armagh, din Irlanda de Nord, într-un camion. (n.red. – … deja râdem, apropo de redactare…). Autoritățile cred că dispozitivul exploziv era pregătit pentru a fi detonat în ziua în care Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană, pe 31 ianuarie. Polițiștii spun că au primit informații conform cărora un dispozitiv exploziv s-ar fi aflat într-un camion care urma să călătorească spre Scoția…(n.red. – alte bla-bla-uri) și polițiștii spun că dacă bomba ar fi fost detonată, ar fi produs pagube incalculabile”.

Doamne ferește să parafrazez sloganul altei publicații, dar vă jur că ai noștri cititori se strâmbă de râs, sunt mai deștepți decât privitorii și auditorii BBC-ului, ba mai mult, aduc lângă zâmbete și niscaiva „floricele”… Aia cu polițiștii care… au primit informații, etc, etc,mă face să mă întreb de ce locuiesc (doar) la etajul 6, când puteam să mă dau pe derdelușul râsului de la 10 în sus… Vorba scriitorului Alexandru Ivasiuc, „el veni copilul mândru, călărind p-un papagal”… Cam așa e și cu „bibisi-ul” ăsta.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Cum se decojește o cenușă

Să revenim la englejii noștri, pentru că, vorba unui Rege, „asta-i muzica ce-mi place”. Cenușa imperiului britanic a început să se prindă-n codițele păduchilor cam după ce a murit Oliver Cromwell. Ăsta n-a jucat nici la City și nici la United, dar avea un Arsenal întreg de urzeli. La vremea lui, Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor pledau pentru libertate, nu pentru independență. Acum, pledează pentru independență FINANCIARĂ.

Imperiul Britanic nu pică pentru că așa vrea el. Și nici pentru că se bucură laburiștii lor și aburiții noștri. Cade pentru că, așa cum alții nu-l mai au pe unu’ mic și mișto, care a spus „L`etat c’est moi!”, nici ei nu-l mai au pe Cromwell.

Brexit-ul a existat, metaforic vorbind, ca manifestele vorbinde ale mâinii nespălate de bere a lui Karl Marx.

Uniunea Europeană și Adrian Mutu

Uniunea Europeană este un viciu. Sunt de acord. Dar este un viciu plăcut. Un fel de Bacovia… Sau dacă aș vorbi pe limba lui Adrian Mutu, că tot scriem într-un site de sport, e mai mișto să iei un guturai de la fotomodela X, decât de la o panaramă din Gara Obor. Uniunea Europeană este visul șahilor Persiei, al Împăraților Romei și al Regilor Traci și Daci. Important este gustul valorii. De Uniunea Europeană nu te desparți, ca un ciut devenit străin de propria casă și certat cu nevastă-ta, care te înfulecă pentru că ai băut prea multe shot-uri cu irlandejii republicani.

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

Imperiul Britanic, mai ales căderea lui, l-ar amuza teribil pe cancelarul german Adolf Hitler, dacă ar avea internet pe lumea ailaltă. Conceptul „Das Reich”, clădit cu migală de germani, adus cu grație în fruntea „mesei” istoriei de Spengler, de feldmareșalul Rommel și de alți eroi puși la zid de îndoctrinarea noastră semidoctă, a fost călcat în picioare de un Boris, un burjoi englez care n-are treabă nici cu politica și nici cu simțul economic.

Conform statisticilor, cam 600.000 de „străini” părăsesc, ZILNIC!, Marea Britanie, după stupizenia Brexit-ului. N-am chef de metafore, cifrele sunt concludente.

Anglia a devenit „hard border”, nu pentru că băștinașii de pe acolo or fi mai… răi decât băștinașii din România, din Tanzania, din Rusia ori din Canada. Ci pentru simplul motiv că tăntălăii ăștia nu mai știu ce să facă acum cu banii. Au atât de mulți, încât, vorba Washington Post, „Anglia nu mai susține alianța mondială nucleară”. Stau și eu și mă întreb, precum Dănuț Lupu lângă o frapieră goală: „Când un Boris, care nu e din filmul ăla de la «PatriaV, nu «non licet bovis, quod licet iovis», poate fi comparat cu iarba?”. Când este, nimic mai firesc că este. Când nu este, nimic mai dureros.

Un carburant și două manivele

Citesc în Ziarul Financiar o chestie hazoasă. Prima decizie după Brexit este limitarea carburanților pentru țările europene. Adică, ei chiar au impresia ciudată că se poate trăi doar lângă pulpana domniilor lor. Mă gândesc la colegul și prietenul nostru Cornel Dinu și simt că mi-ar spune ceva de genul „asta este gena și farmecul imperiilor”. Posibil. Pe mine mă interesează trăitorii și acel… „What the fuck!” din gura britanicilor pe care nu i-a întrebat nimeni și s-au trezit cu rușinea în casă.

De vreo 30 de ani înjurăm socialismul. Nici acum nu știu de ce, deși mărturisesc, iubiți cititori, că părerile mele sunt de dreapta și poate chiar de extremă dreaptă. Întrebarea este… cine și de ce conduce dezastrul din Anglia? Cifrele economice sunt grăitoare și ne afectează și pe noi. Cu toate astea, Boris și „stângiștii” lui o duc al dracului de bine. Secretul e simplu. Infrastructura trecutului și show-ul prezentului!

Boris, foc! Panimaieși?

Acum, toată lumea stă cu ochii pe Boris, mai ceva decât pe vremea în care ne „benoclam” la frumoasele picioare ale viitoarei Prime Doamne. Mă rog, primă damă, că Trump ne-a dizolvat și cu asta…

Boris e mai deștept decât pare, dar în profunzime este un laș intelectual. Și-a satisfăcut o parte din electoratul flămând, s-a jucat de-a Theresa May, care a fost inițiatoarea ruperii Scoției și a Țării Galilor de supremul, anacronicul și imberbul Imperiu. A uitat, însă, să-și întrebe și antrenorul, adică pe Donald Trump, dacă are voie să fumeze și să dea telefoane rușilor, în vestiar.

În Marea Britanie lucrează, potrivit statisticilor, vreo 12 milioane de „străini”. 12 MILIOANE! Comunitari, extra-comunitari, deja nu mai contează. „Reich-ul” lor nu se bazează pe forțe proprii, ci pe… aliați. De fapt, așa și-a trăit „marea” Anglie toată respirația istorică. Fără americani și fără alții, erau „mai” epavă decât beregata stropșită cu sânge a „victoriosului” amiral Nelson, ciuruit de pușcașii lui Napoleon la Trafalgar.

Odată cu ridicarea orgoliului infantil, Mica Britanie va pierde enorm. Potrivit Financial Times, „Anglia va avea un deficit probatoriu (n.a. – jur că nu știu ce înseamnă „probatoriu”, în situația de față) de 389 miliarde de euro, în următorii 3 ani”.

Cu ce altceva putea fi împușcată această țară cinică, decât cu gloanțe de diamant, cât oul de mari?

Foooc!