Editoriale

Andrei Dicu și al treilea „Descălecat” al lui Pițurcă la Craiova, la microscop: Titlul, între dorință și puterință. Un recurs la stăruință!…

22.08.2019 | 17:52
Andrei Dicu si al treilea Descalecat al lui Piturca la Craiova la microscop Titlul intre dorinta si puterinta Un recurs la staruinta

Șocant pentru unii, firesc pentru alții, pentru că fanatik.ro anunța încă din iunie implicarea tacită a lui Victor Pițurcă la Craiova, această a treia aventură a fostului selecționer pe banca tehnică a „Științei” pune piper sub codițele principalelor pretendente la titlu. Risipit în umbră în urma hârjonelilor cu Adrian Mititelu, Pițurcă dovedește o conștiință… estetică dezvoltată și își alătură imaginea, încă o dată, blazonului cu „Leul” hămesit de performanțe. Sigur, la prima vedere, suporterii olteni sunt tentați să jubileze și pe undeva, e greu să-i acuzi. Însă, normal ar fi ca domniile lor să rămână condiționate, în fanatismul, în supunerile și în spaimele lor, de răbdare. Un fenomen care le (cam) este străin…

Glumeam, un pic, atunci când vorbeam despre „conștiința estetică” a lui Pițurcă, legată cumva de tradiția acestei echipe, de legătura sa cu reprezentarea plastică a ardorii cu care oltenii mângâie balonul și cu care privesc culmi care, din 1991, le rămân străine. Mă refer, evident, la laurii de campioni… Însă, Piți are și o conștiință invizibilă, care l-a făcut să rămână aproape de club, ba chiar să-l îmbogățească pe Papură cu niscaiva sfaturi, pe care nimeni nu știe dacă acesta și le-a însușit ori le-a uitat pe drumul între vestiar și gazon. Cu toate astea, se pare că fostul selecționer îl va păstra pe micuțul corigent Corneluș în staff-ul său, de la 1 septembrie, data la care profesorul se va urca, oficial, la catedră. Iar primul duel va fi, culmea ironiei, taman cu FCSB… Sigur, revenirea lui Pițurcă naște multe reverențe, adjective și silabe, dar ar fi de bun simț ca „rațiune” și „stabilitate” să rămână cuvintele de ordine.

Andrei Dicu și al treilea „Descălecat” al lui Pițurcă, la microscop: Titlul, între dorință și puterință. Un recurs la stăruință!…

„Sunt un antrenor scump”, se dăstăinuia, acum câțiva ani, vechiul și noul manager al alb-albaștrilor. Totuși, Mihai Rotaru a găsit cheia cu care a reușit să-i mângâie și portofelul și orgoliul. În incontestabilul său simț al ceremonialului, Victor Pițurcă ține morțiș să țină în mâini, oriunde s-ar duce, pâinea, cuțitul, ba chiar și fabrica de mezeluri fragede de vis a vis, pentru că, dincolo de profesionalismul și de dedicarea care îl caracterizează, vede în toate și o afacere profitabilă. Altfel, nu se îmbarcă niciodată pe vreo corabie șubrezită. Din acest punct de vedere, alegerea sa pare, oarecum, surprinzătoare, într-un moment în care „Știința” a fost văduvită de principalele vedete, iar drumul său european s-a încheiat, ca și în alți ani, cu un icnet lamentabil și prematur.

Dincolo de pregătirea tehnico-tactică a echipei și de faptul că va sta pe bancă, Pițurcă se va ocupa de strategia de transferuri și de destinul centrului de copii și juniori. Așadar, nu va fi un personaj cosmic, angajat numai pentru a-și transmite panseurile telepatic sau prin alte mijloace. De aceea, în contextul actual, dincolo de ceremonialul cu care Craiova a reușit, de ani buni, să ne stingherească, acest om pare menit să aducă echilibru în furia oltenească. Dacă s-o putea s-o vedem și pe asta!

Nu faptul că va conduce echipa, la debutul celui de-al treilea „Descălecat”, taman cu FCSB, precum Vodă din Lobodă, pardon, din… Papură, e important și nici măcar visul unei performanțe rapide. La Craiova e nevoie de consistență și de calm. De înțelegere între acționariat, banca tehnică, jucători și suporteri. Din păcate, în Bănie au ajuns să existe mai multe fracțiuni în fotbal decât numărul suspiciunilor la nivel social, din Caracal… Iar acest fenomen trebuie să dispară, dacă juveții visează să câștige campionatul. Sau măcar să capete alura care să ne inducă sentimentul că ar merita să se bată pentru el…

Echipe la kilogram și comunicarea, mama religiei ierbii

Încă o dată, Pițurcă se pricepe să cântărească lucrurile și probabil că știe pe ce se bazează, când se înhamă la o asemenea misie. Putem doar bănui dar, de ce nu, într-o situație favorabilă, ar putea chiar investi în această zonă, sigur, după niscaiva negocieri „la sânge”. Vom trăi și vom vedea. Însă, în primul rând, ca să triumfi în iarbă, e obligatoriu să știi să comunici și cu jucătorii – poate, unii dintre ei mai slabi de înger, după ce „crema” starurilor s-a evaporat – și cu „ultașii”, dar și cu mass-media. Pe Piți îl cam irită „sporturile” astea, deși s-a sforțat, în câteva rânduri, să ne ofere o aură cosmetizată a orgoliului său, de altfel proverbial.

Cel mai important, în acest moment, este lucrul cu jucătorii. Și mai ales felul în care noul manager va ști să-i remonteze, după ce aceștia și-au atras o serie de critici. Dar toată lumea trebuie să priceapă că, spre exemplu, nu există artiști mari, ci artiști importanți. Această nebunie totală, acest neant care se numește „fotbal”, este ca un cer și nu suferă termeni de mărime tereștri. Și nici echipe luate „la kilogram”. Mai ales la Craiova, deși acolo, deseori, s-au așezat pe același cântar și plumbul și fildeșul.

Poate nu întâmplător, primul eșalon se numește, mai nou, „Casa Pariurilor Liga 1”. O fi vreun fenomen premonitoriu, care anunța, cumva, această revenire a lui Piți… O ședere pentru cel puțin 3 ani pe banca Universității, dar și în birourile ei. Cel puțin teoretic. Pițurcă nu trebuie să facă regie de teatru, ci inginerie. Ar fi fantastic ca, în frunte cu el, suflarea fotbalistică a Olteniei să se descăpățâneze de vise sterile, de nerăbdare și mai ales de fluctuații, chiar și în ciuda faptului că managerul are o clauză specială (potrivit colegilor de la fanatik.ro, e vorba despre 1.000.000 de euro) pentru calificarea în Champions League.

Dincolo de sentimente

„Am acceptat să revin în fotbalul românesc doar pentru că a fost vorba despre Universitatea Craiova”, a recunoscut noul manager, într-un interviu postat pe pagina de socializare a clubului oltean. Sună fierbinte. Sigur, Pițurcă e oltean și dincolo de unele „aere” cu care încearcă, uneori, să impresioneze, este un tip sentimental. Cei care îl cunosc știu asta. De asemenea, e clar că este un antrenor excelent. Grăiesc, pentru el, performanțele și ca un „amănunt”, ofertele pe care spune (și îl credem) că le-a refuzat. Are de unde să-și aleagă „muniția”, pentru că Bănia seamănă cu un bazin de „sturioni”, de specii rare, în materie de fotbal. Numai că, ar fi momentul ca, după atâtea așteptări, dincolo de febra sentimentelor, acești oameni să înțeleagă, împreună, cum să devină importanți, nu doar valoroși.

Și da, pentru asta e obligatoriu ca această stabilitate să nu rămână la stadiul de puseu, ci să devină o stăruință. Să se transforme într-o pagină curată de adevăr. Măcar într-una.