Andrei Dicu și Craiova care respiră după Balaci: Jucați! Trăiţi! Iubiţi! În viitor!

Meciul de la Craiova, dintre echipa gazdă și FCSB (Steaua) a început mai devreme decât trebuia. Cu mai multe zile înaintea jocului, s-a vorbit în mass-media despre rivalitatea dintre Becali și Rotaru, despre transferuri, despre Andrei Ivan, despre pliante și despre DNA. Adică, mai pe românește, despre tot ce nu avea legătură cu meciul în sine. Ar trebui să mai jucăm și fotbal, restul e… salată. Cu siguranță, există rivalități și resentimente. Dar exacerbarea lor duce doar la rău. Important e că atât mass-media cât mai ales cei implicați direct în fenomen, jucătorii, patronii, toată lumea, trebuie să-și reamintească „obiectul muncii”. Și deocamdată, „obiectul muncii” ne arată că, indiferent de fițele pe care ni le manifestăm în bătătură, pe plan internațional, „marile” noastre echipe sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire. Craiova a câștigat cu 2-1 dar… ambele echipe sunt departe de pretențiile și de emoțiile investite în ele.

„Haideți să le arătăm Iadul!”, răcneau suporterii olteni, la adresa rivalilor roș-albaștri. Băi, băieți, dar n-ați vrea să arătați și niște civilizație și un pic de fotbal? Sigur, la prima vedere, asemenea reacții par firești, în contextul unui derby și al unor vechi nedreptăți. Dar, vorba lui Moromete, ar trebui să te și bazezi pe ceva, nu pe urlete. Noi sforăim prea mult, dormim des și prost și trăim cu rația. Jucăm doar o repriză, așa cum s-a întâmplat și acum, nu un meci întreg. Viața este un meci întreg. Uneori, cu prelungiri.

Andrei Dicu și Craiova care respiră după Balaci: Jucați! Trăiţi! Iubiţi! În viitor!

Ca și când n-ar fi fost de ajuns, înaintea meciului, Craiova fotbalistică a fost zguduită de plecarea Îngerului Ilie Balaci. Balaci n-a lăsat un loc gol, dar partea plină a paharului trebuie conștientizată, nu doar… „omagiată”, ca pe vremea Epocii de Aur. Craiova trebuie să-și renască propriul ei aur, cu care se tot laudă dar care lipsește, consecvent.

Înaintea meciului cu Steaua, arena „Ion Oblemenco” a devenit loc de pelerinaj. La fel, întreaga Bănie. Pe rețelele de socializare, vântul războiului strepezea minți. Toată suflarea oltenească era… ca să folosesc un termen tipic galeriilor, „chitită”. „Să rupem Steaua!”. Nu, dragilor, problema nu e să rupeți, ci să jucați fotbal. Asta a făcut Balaci, a jucat fotbal, chiar dacă a fost… rupt, la propriu, de alții. Și din păcate, cu excepția câștigării Cupei, Craiova n-a prea jucat nimic, în ultimii ani. Sau a jucat pe sârma unei tranziții infinite.

Repriza care s-a oprit în minutul 8

Jocul a început înaintea fluierului de start, cu un cor dintr-o operă creată nu de Verdi, ci de Adrian Păunescu:„ Oltenia, Eterna Terra Nova….”  Ce greu e să joci, ce greu e să arbitrezi o asemenea partidă. Balaci și sufletul Craiovei erupeau din iarbă, din aer, din cer… În acest oraș și în această zonă, presiunea este captivă în sângele oamenilor.

S-a jucat dur, așa cum era de presupus. În minutul 8, când trebuia să se petreacă momentul pregătit pentru Ilie Balaci, Kelic și-a dat gol. Apoi, au răsărit florile din tribună și s-au aprins luminile. Luminile dorului. Dar, iată, Ilie, așa își dau oltenii goluri, singuri…

S-a vorbit și se vorbește mult pe seama acestui minut 8. Numai că nu trebuie confundat jocul prost cu „ghinionul”. Craiova a jucat slab și precipitat. Isteric, precum suporterii care au aruncat cu banii… pe care nu-i au, în Bălgrădean.  Mihăilă parcă a fost pe altă lume, nu vedea pe nimeni în jur. O primă repriză cu violențe, cu o FCSB pragmatică și cu o lipsă de rațiune teribilă, din partea gazdelor. O repriză precum o catedrală fără turle, săpată în tenebre.

Din minutul acela, nefericit, 8, n-am mai văzut fotbal, ci o luptă surdă, chiar vulgară. Balaci și generația sa nu pot fi decât îngroziți, văzând, de pe Pământ sau din Rai, o asemenea prestație, precum aceea pe care ne-a oferit-o Mitriță. O demonstrație a ratangismului cronic.

Digisport.ro

David Beckham a câștigat lupta cu cele 150 și ia potul cel mare: 280 de milioane de euro dintr-un ”foc”!

Koljic și Fedele. Hiroshima și Nagasaki

Craiova și-a revenit după pauză. Așa sunt oltenii. Ca să se miște, trebuie trași de urechi. Koljic adetonat prima bombă. Un gol de 1-1, ca o ghiulea. O Hiroshimă previzibilă, pentru că, până în acel moment, frustrarea gazdelor căpătase valențe de Everest și juveții erup, nu tac. E în legea firii lor. Dică a scos din buzunar tunurile din Navarone, adică pe Teixeira și pe Rusescu, dar golul lui Fedele a devenit… un Nagasaki. A doua bombă atomică. Trasă de la distanță, din avion, ca din… Enola Gay. Dar știți de ce s-a schimbat tot meciul? Pentru că „Știința” are, uneori … știință. I-a ajutat energia interioară, nu furia. Chiar dacă același Koljic a ratat un penalty, asta pentru că tensiunea din Bănie te sufocă… În rest, acest fotbalist a jucat perfect. A marcat, s-a repliat în apărare, mai avea puțin și dădea și telefoane pe lângă jucătorii lui Dică. De altfel, ruleta rusească s-a întors. Dacă, în primul mitan, Craiova n-a jucat nimic, în cea de-a doua parte a meciului, FCSB (sau Steaua) a fost sublimă dar a lipsit cu desăvârșire.

Început de Înviere, nu bairam cu manele

Până la urmă, Craiova a câștigat pentru că, în ciuda isteriei premergătoare, a știut să se regăsească. A învins cu scorul de 2-1 pentru că a marcat goluri, nu pentru că a pariat pe Cer. A avut o repriză secundă de vis. După 16 ani, Craiova a învins Steaua. Nu este momentul unei petreceri, al unui bairam cu manele. Este doar un început de Înviere. De maturizare. Mai e mult până departe.

De partea cealaltă, echipa lui Dică a arătat că este o mână moartă, prinsă într-un joc de poker, prea pretențios, cel puțin în acest moment. Nu banii aduc fericirea, domnule Becali… Ci dăruirea. Sufletul. Dorul. Dorul de retrăire.

Pentru toată lumea, e valabilă o urare. Nu un sfat. Jucați fotbal, domnilor, nu vă îngropați în fantome! Fie că e vorba despre jucători legendari, cum este cazul lui Balaci, fie că e vorba despre amintiri cu zmei și campioni continentali, cum e cazul roș-albaștrilor. Trăim în prezent. Dacă se poate și în viitor. Și nici prezentul și nici viitorul nu așteaptă. Îți dau gol și din offside dacă vor, pentru că oricum nu le „fluieră” nimeni.