Andrei Dicu și Cruciada împotriva mitocăniei: Coman, simbolul frustrării și Duckadam, cavalerul tristei figuri!

Silviu Brucan, „oracolistul” din Dămăroaia anilor ’90, pronostica vreo 20 de ani, timp în care românii ar fi trebuit să dezlege ițele democrației. Dacă s-a întâmplat sau nu așa, rămâne să decideți dumneavoastră. Totuși, se pare că, în ce ne privește, boala secolului XXI este incapacitatea de a desface nojițele încurcate ale lipsei de educație. De aici, se vede treaba că nodul gordian din mințile unora este destul de rezistent, ba chiar avem surprize neplăcute din partea unor personaje, care, poate fără să se gândească prea mult, au mici pusee de imoralitate, de altfel perfect justificabile în contextul hei-rup-ului, care ne îmbie uneori să ne mințim singuri, crezând că astfel spălăm onoarea „familiei”.

Faptul că Florinel Coman l-a înjurat pe Lucian Filip, în minutul 30 al meciului Poli Iași – FCSB, nu este atât de șocant pe cât pare. Pentru Coman și pentru alții ca el, crescuți în spuza cartierelor mărginașe ale unor orașe de provincie, e dificil și să țină corect o furculiță în mână, să spună „sărut mâna” unei doamne, darămite să se abțină de la mahalagisme față de colegi și cu atât mai mult, față de căpitanul echipei, fie el și unul de conjunctură, cum a fost cazul lui Filip. Din nefericire, acești puști de cartier, care privesc seara, cu invidie, meciurile din Champions League, nu observă decât tautajele lui Messi, nu și felul în care un asemenea jucător se comportă atât pe teren, cât și înafara lui.

Andrei Dicu și Cruciada împotriva mitocăniei: Coman, simbolul frustrării și Duckadam, cavalerul tristei figuri

Evenimentul petrecut în timpul partidei de la Iași nu este singular. Sigur, pe gazon, în timp ce iarba crapă sub crampoane și mai nou sub zăpadă, înfloresc frustrările. Cu toate astea, nici înjurăturile de maidan și nici faptul că acestea au fost, scuzați expresia, slobozite într-un meci din Liga 1 și nu într-o partidă de Liga Campionilor, nu sunt scuzabile, mai ales în cazul unui fotbalist talentat, cu pretenții de vedetă și care, mai presus de toate, în majoritatea coșmarurilor noastre, se crede Mbappe.

În plus, pentru Dică și chiar pentru Gigi Becali, asta este și problema celor care îl cresc pe acest Coman. Un antrenor nu se rezumă la indicațiile tehnico-tactice. Sigur, nu face nici pe bunicul, care își învață nepoțelul pe unde face găina pipi sau cum se poate obține o recoltă importantă de kiwi în spălătoria de la bloc, dar are și rolul de a-și obișnui elevii cu ceea ce înseamnă „fair-play” și mai ales ce se înțelege prin „stăpânirea de sine”. Cine nu mă crede, să-l întrebe pe Mircea Lucescu și va afla cum au fost „dresați” Lupu și Mateuț… În privința lui Gigi Becali, este cel puțin îngrijorător ca, în curtea unuia care tot propovăduiește valorile morale, să se petreacă asemenea, să le zicem fin, „derapaje”. Vorba aceea, mai înjură omul, că nu suntem cu toții sfinți și nici n-ar trebui, dar fiecare își asumă propriile fapte.

Declarația stupefiantă a „Eroului de la Sevilla”

Dincolo de grobianismul lui Coman (și probabil că nu e singurul fotbalist român care își „gratulează” astfel coechipierii, dar el a avut nenorocul să fie surprins de camerele de filmat tocmai când era la apogeul creației), șocantă a fost reacția lui Helmuth Duckadam, atenție, președintele de imagine al grupării roș-albastre, care s-a comportat asemănător doamnelor responsabile cu capitolul curățenie, dar care se pricep de minune să vâre gunoiul sub preș.

„Filip i-a reproșat lui Coman faptul că, fundaș central fiind, a urcat în careul advers și aștepta o centrare, nu să tragă la poartă. Dar, nu asta e important. Sigur, vremurile s-au schimbat. Nu mai sunt acele vremuri în care intrai în vestiar și spuneai „săru’ mâna” către Domide sau către cine mai era pe acolo, prin vestiar. Sau cu Loți Boloni, căruia ajungeai să-i spui „Loți”, abia după vreo trei luni, pentru că până atunci îi spuneai „nea Loți”, chiar dacă erai la Steaua. Dar, în fine, alea erau alte vremuri”, a spus Duckadam, la Digi Sport.

Ce mai e de zis? Perfect, Helmi, hai să ne luăm de brațuletă și să ne zicem „bă”! Din păcate, Duckadan, un tip educat și pe care îl voi respecta și îl vom respecta toată viața, a greșit flagrant. Crezând că se metamorfozează în apărătorul nedreptățitului Coman, s-a transformat în cavalerul tristei figuri, pentru că mai rău i-a făcut. Iar în al doilea rând, e păcat că „eroul de la Sevilla” a ocolit adevărul, pentru că, repet, s-a văzut clar modul în care Florinel l-a „complimentat” pe Filip.

Vremurile se schimbă, așa cum a spus și Duckadam, dar normele morale și respectul n-au legătură cu trecerea timpului, poate doar în măsura în care ar trebui respectate mai mult. Acum, spre deosebire de perioada ante 1990, la care făcea referire fostul portar al Stelei, accesul la informație se găsește pe toate drumurile și vedem și noi cum se comportă alții, la case mai mari. Din păcate, rămânem piftia stătătoare din estul Europei, adică niște indivizi incapabili să se adapteze normelor de civilizație valabile pe restul continentului.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni