De la ce „rețetă” pornea poezia meciului dintre Viitorul-FCSB! De când Bogdan Vintilă a poposit pe banca echipei păstorite de Becali, roș-albaștrii nu pierduseră niciun meci în deplasare. De la 29 august, de la înfrângerea suferită în dauna Vitoriei Guimaraes, Vintilă&co au reușit să se impună în 8 jocuri, „afară”. Dar, copii ai miracolelor, în război înving armele, nu steagurile, așa că, astăzi seria a continuat.
Apoi, FANATIK a subliniat că, între Hagi și tehnicianul lui FCSB, există o relație veche de 16 ani. Fostul portar a fost transferat de Gică la Bursaspor, iar în 2009, tot Hagi l-a adus „secund”, la Galatasaray, pentru ca mai târziu, să-l recheme, pe bancă, la Viitorul. A stat, dar, deodată i-a fost frică de ședere, pentru ca acum să devină unul dintre cei mai respectați antrenori, taman în curtea imprevizibilului Gigi.
„Suntem într-un marș către locul 1”, a spus, cu o claritate fonetică de cristal, Bogdan. El căuta a 3-a victorie consecutivă în Casa Pariurilor Liga 1, cu Moruțan titular. O alegere inspirată. În schimb, cu Țâru suspendat și cu o armată de accidentați (Eric, Achim, Zoua și Dussaut), Hagi țintea confirmarea victoriei triste din etapa trecută, cu Voluntariul.
Trebuie menționat, însă, că felul în care Victor Pițurcă își ascuțea, deja, dinții în ceafa FCSB-ului, nu putea să-i lase imuni pe roș-albaștri. Cu Gnohere pe bancă, suferind de maladia neprelungirii contractului, FCSB a reușit, însă, un succes nu atât de facil pe cât a părut, dar care a însemnat, pentru roș-albaștri un sărut al biocurenților și o înfrângere a mugetului prin cântec. Plus un avertisment pentru Craiova lui Piți.
Am văzut, însă, două lucruri extrem de importante. Primul, apogeul evoluțiilor excelente marca Florinel Coman, care, probabil, grație aerului tare din vârful clasamentului golgheterilor a hotărât să renunțe la fumurile din cap și de sub filtru. Roadele lui promiteau, iar acum înfloresc.
Coman a arătat că poate fi un jucător polivalent, ca și Soiledis. Ca și Moruțan, care a dezghețat malul mării, prin recuperări. Până de curând, văzând jocul FCSB-iștilor, spuneam „închina-m-aș și n-am cui”. Ei, să dea Domnul să nu ne „(re)aprindem” degeaba…
În al doilea rând, nu trebuie omise greșelile „centralului” Radu Petrescu, cel care a combinat iertăciunea absolută cu severitatea absolută. O inconsecvență absolută, ce s-o mai cotim… Mai întâi, nu l-a eliminat direct pe Artean la faultul tip „Godzilla” la Man. Ce mai trebuia să facă, să-l rupă în bucăți pe FCSB-ist și apoi să aducă pe teren „ciolofane”, ca-n serialul „Umbre”?…
În schimb, l-a „îngălbenit” pe Mladen, după o intrare tare dar corectă, la Coman. A mai fost un duel discutabil între Rivaldinho și Planic, plus un henț „invizilbil” la Crețu, în condițiile în care acesta primise deja un avertisment.
Petrescu a fost când fiere, când miere, dar exact pentru cine nu trebuia. Ca românul, „imparțial”. Dar, neavând identitate, cui de la Comisia „Fluierașilor” să-i fie jenă?
Vintilă era privit la numire cu oarecare suspiciune, nefiind, totuși, un tehnician cu un blazon „demn” de echipa lui Gigi. Dar, mai în glumă, mai în serios, se pune problema dacă nu cumva, viitorul lui Bogdan arată, acum, mai bine decât Viitorul lui Gică. Ca un sigiliu al zilei de mâine.
În schimb, chiar dacă ar fi greu de presupus ca finanțatorul Hagi să-l dea afară pe antrenorul Hagi, bucuria nu e bucurie decât dacă e întreagă. Îngrijorarea se mulțumește cu puțin.
Fără să vrea, Hagi a mai oferit o mostră de înțelepciune populară:„ Noi ne-am dus mai în jos, ei s-au dus în sus”. Chiar și pentru „regi”, infinitul e, uneori, o proprietate divizibilă.
Să zicem, metaforic, firește, că Hagi i-a fost și părinte și frate lui Vintilă. Dar, un poem mai puțin cunoscut scris de… regretatul actor Amza Pellea, suna astfel:„Părinții sunt niște copii. Cum îi scapi o clipă din ochi, sunt în stare să-ți facă un frate mai mare care, pe urmă, te bate…”