Andrei Dicu, solidar cu Halep, după „hip-hoapa” cu Svitolina: „Kamadeva” lui Eminescu, înțepenită de rictusul lui Eminem

7 meciuri în 6 ani disputaseră Halep și Svitolina, fapt care ne-ar trimite ușor către șabloane de genul „eternul derby”. Ucraineanca își adjudecase victoria de patru ori, chiar dacă, în prima întâlnire, românca o pulverizase cu un 6-1, 6-1 sec, la Sofia. Roata avea să se întoarcă în 2017, la Toronto, când Elina a zdrobit-o pe S1mo cu același scor. Ba mai mult, a fost cel mai slab meci făcut de Halep în ultimii ani, când de racheta ei s-au „lipit” nu mai puțin de 34 de greșeli neforțate. Cel mai prost joc de până azi, pentru că acum S1mo și-a arestat umbra, în fața unui ghețar care are în piept un creier, nu o inimă…

Andrei Dicu, solidar cu Halep, după „hip-hoapa” cu Svitolina:„Kamadeva lui Eminescu”, înțepenită de rictusul lui Eminem

Astăzi, S1mona avea nevoie de victorie, pentru a se califica în semifinale. N-a fost să fie, dar nimic nu e pierdut. De altfel, istoria întâlnirilor directe cu Svitolina vorbea, din nou, împotriva româncei. Acum doi ani, tot la Turneul Campioanelor, aflată exact în aceeași ipostază, Halep a cedat sub presiunea meciului și a comis erori neforțate, în condițiile în care ucraineanca a servit excepțional. Cu toate astea, putem vorbi despre un ascendent moral pe care S1mo l-ar fi avut în fața Elinei, după cele două victorii repurtate în acest an, la Doha și la Wimbledon. Forța morală rămâne, în unele ocazii, doar un grafic sau o statistică de care ne folosim ca să justificăm ceva. Moralul adevărat, trup și suflet, se naște într-o secundă. Aceea premergătoare „facerii”. Atunci, omul uită tot ce s-a petrecut în istoria sa premergătoare și judecă doar prezentul. Azi, prezentul Svitolinei a fost mai prezent decât prezentul Halepei.

Elina Svitolina este o jucătoare cu o personalitate aparte. Dacă S1mo declară peste tot că se „bucură” de tenis, adversara ei joacă mânios și cu o doză de frustrare. „Fratele meu, Yulian Svitolin, era jucător profesionist. Este cu 9 ani mai mare decât mine. Eu mergeam la terenuri doar ca să mă distrez cu alți copii. Însă, mereu mi-a plăcut jocul, așa că, părinții m-au înscris într-o grupă de copii, pe la 6-7 ani. Apoi, am devenit geloasă pentru că părinții mei mergeau tot timpul la turnee, alături de fratele meu. Mi-am dorit nespus să fiu din ce în ce mai bună, ca să pot călători cu ei”, avea să povestească Svitolina. Și asta nu-i nimic. Micile frustrări se regăsesc și în postările pe care le face, în comun cu iubitul său, Gael Monfils și în felul în care se antrenează, pe ringul de box. Iubește muzica lui Eminem, așa că rebeliunea e la ea acasă…

La fel de rebel s-a comportat și azi. Și-a vizitat propria vanitate și a ochit precum un țintaș din forțele speciale. În schimb, S1mo confundă starea de ecou a momentului, cu repetarea mereu mai transformată a acestuia. Victoria cu Andreescu a erodat-o, dar ea a văzut în acel succes lacrima unei poțiuni magice, gata s-o remonteze în orice moment. Când ți-e scris să te bați cu furtuna, nu-ți cumperi farduri și nici umbrelă de vară, ci te transformi într-un plug viu, potrivit pentru tranșeele inevitabile.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

În paranteză sau nu, Eminescu este cel mai dificil poet român și cel mai de neînțeles. Dându-ne, totuși, iluzia că ar fi de înțeles. Unul și același poem, „Kamadeva”, se destăinuie altfel fiecărei vârste, părându-i-se desăvârșit într-un fel aparte și altfel desăvârșit.

E un echilibru între bătaia inimii și timp. Dacă timpul s-ar opri, probabil că bătaia inimii ar deveni atât de iute, încât s-ar transforma într-un urlet, într-o piatră sau într-un cristal. Timpul S1monei s-a scurs repede, cu viteza unui 5-7, 3-6. Și totuși, timpul vrea să-i răzâmbească, vineri….

„Tataie, scapă-mă!” nu te salvează de ochii de piatră

Am intrat în frumoasele mișcări ale jocului, parcă de film mut și totuși vorbit. Svitolina a început vijelios. Organic, se nășteau celule spartane în sângele ei, pe sistemul „totul sau nimic”. Pe undeva, această slavă mi-a reamintit teoria nemțălăului Hindenburg, convins de faptul că numai cel care atacă are încununată șansa succesului, iar cel tocmit în apărare nu are de partea sa decât o speranță mioapă. 3-0! Parcă a născut-o maică-sa cu aripi de cucută…

Apoi, S1mo a revenit cât ai zice „Halep”. Sau „help”. N-a fost, însă, de ajuns. Fata noastră de la mare e ca marea însăși. Se zbuciumă și se caută, prea des, prea cu picioarele înglodate în nisip. Când se înfurie, se ceartă cu racheta, ca un copil. Apoi, îl cheamă pe Cahill, pe sistemul „Tataie, scapă-mă!”. Pedagogul de școală veche și-a făcut treaba, dar eleva lui parcă a jucat împotriva ei înseși.

Digisport.ro

A venit răspunsul CNA, după sesizarea în care s-a cerut interzicerea alăturării numelui ”București” denumirii CSA Steaua

A urmat revenirea din game-ul al 8-lea al primului set, când românca a egalat la 4. S-a jucat la sânge, rap-ul Svitolinei împotriva lirismului nervos al româncei. Eminem versus Eminescu. S-a terminat cu un 7-5 subaltern al mirării pentru Elina. O luptătoare cu ochii ca de piatră. Eminem s-a zburătăcit în glonțul tras în inima țintei.

Cinicii au demonii lor

Setul secund nu are istorie. S1mo a capotat. Nu și-a mai chemat instructorii revigorării, dar a crezut că poate întoarce inevitabilul. Cinicii își cer dreptul la pupitru. „N-am sperat niciun moment”, spune CTP, citat de FANATIK.  Atunci de ce ne-am mai născut, maestre? Să încătușăm aripile îngerilor? Halep a revenit, de atâtea ori, într-un curcubeu de stiluri dramatice, care, deși ne-au trimis la farmacie după calmante, s-au dovedit feroce de dulci. Astăzi, n-a mai putut. Ni se întâmplă tuturor să fim proprii noștri învinși. Iar apoi, după un duș rece, să ne reamintim rostul nostru. Alăptați stelele cu frig. Nu le cereți răsăririle. Ele știu cât și până când să hiberneze.

Vineri, pe turnantă va apărea Pliskova. Românca se poate mândri cu un palmares autoritar, în privința întâlnirilor directe. 7-3, scorul general. Anul acesta, însă, victoriile au fost împărțite. Ne e dat să trăim, iarăși, un joc „de vida o muerte”, vorba spaniolilor. Șocul meciului cu Svitolina este întrucâtva asemănător mirajului unui pământ necunoscut sau și mai și, mirajului unui teritoriu sufletesc neabordat, încă. Urmează un nou șoc, o nouă renaștere. Pot paria. Nu e cazul să privim planeta frust, precum domnul CTP, ci să ne maturizăm conștientizându-ne atuurile.

Totul stă în capacitatea S1monei de a-și învinge frustrările. Și a nu se mai gândi, fixist, la locul 1. Paradisul înfățișat are maxime virtualități. Paradisul fixat capătă o tandră melancolie, de-a dreptul exasperantă prin revenirea asupra ei. Nu întotdeauna câștigă poezia, dar basul și (cu) toba mare au talentul de a asurzi în fața încăpățânării talentului. Ca într-un film ipotetic, în care, până la urmă, Eminescu îl alină sub fileu, pe Eminem…