Bogdan Baratky scrie după momentul de aur petrecut pe Giulești: Andrei Șucu – fațetele unui debut

Andrei Șucu a debutat pe Giulești în prelungirile meciului cu FC Argeș și a făcut-o cu stil: gol la a doua atingere, după duel aerian câștigat și demarcare de fotbalist cu exeperiență. În plan personal, a existat un efect instantaneu în epoca online-ului: debutul cu gol l-a transformant pe Andrei în cel mai important trend sportiv pe Google în următoarele 24 de ore; opinia publică nu a rămas indiferentă la eveniment. Pentru Rapid însă, momentul Andrei Șucu trebuie să devină un punct de cotitură în strategia de dezvoltare a tinerelor talente.

Fotbalistul Andrei… chiar prezintă simptome de fotbalist!

Am auzit (și citit) opinii care îndeamnă la a judeca evenimentul fără a-l pune în contextul “Șucu”, adică al relației tânărului fotbalist cu acționarul majoritar al Rapidului. Să judecăm, așadar, strict prestația fotbalistică a tânărului Andrei. O idee pe care o propune în primul rând Andrei, care a ales să nu-și inscripționeze tricoul de joc cu numele de familie. Dar tocmai acest gest ne obligă să privim debutul său inclusiv din această perspectivă.

Recunosc, am privit întotdeauna prezența lui Andrei în lotul Rapidului ca pe un gest de bunăvoință al antrenorilor Rapidului față de proprietarul clubului. Am spus “antrenorilor”, pentru că Pancu este doar ultimul din enumerare, nicidecum singurul. Nu l-am văzut jucând la juniori, așa că am urmărit cu curiozitate evoluțiile sale din amicalele din Austria. Am văzut manifestări fotbalistice în cazul său, dar m-am ferit de concluzii (de orice fel) pentru că, vorba lui Pancu (în care cred!), lipsea adversitatea. În fond, după pregătirea din Austria, jucătorul care mi-a rămas pe retină a fost Kamara, fotbalist care a arătat dezamăgitor atunci când s-a întâlnit cu adversitatea primelor etape. Așa că nu mi-am schimbat părerea peste vară.

Un fotbalist (și mai ales un copil de 17 ani și 9 luni) nu poate fi judecat altfel decât pozitiv după 2 minute de joc și un gol marcat. Faza respectivă chiar devoalează calitate fotbalistică, în condiții de adversitate de această dată. Andrei câștigă un duel aerian, deviază cu capul la Bubanja, apoi se demarcă în careu (atacă spațiul, cum ar spune specialiștii) și cere mingea cu un tupeu pozitiv complet nespecific vârstei. Mi-ar plăcea, de exemplu, să văd acest gen de “tupeu” la Rareș Pop. Bubanja continuă cu el, iar copilul marchează cu un șut din prima, în condițiile în care doi adversari încearcă să îi conteste execuția.

Digi24.ro

Româncă ucisă în Marea Britanie de un student la criminalistică pasionat de „Dexter”. Cum a aranjat Benjamin Day locul crimei

Oferă această fază certitudini pentru viitorul fotbalistic al tânărului Șucu? Nicidecum. Dar este o dovadă a unor calități care îi dau dreptul (fotbalistic vorbind) de a se afla în lotul Rapidului. Apropo; ați observat în momentul schimbării că Andrei este cel puțin la fel de înalt ca Pancu? Adică inclusiv fizicul îl recomandă pentru lotul Rapidului. În plus, înțeleg din dezbaterile TV că și selecționerul naționalei U18 a avut cuvinte apreciative la adresa fotbalistului Andrei Șucu. Închide această concluzie subiectul? Faptul că Andrei este un tânăr cu evident talent fotbalistic pune capăt dezbaterii? La fel de… nicidecum. Dimpotrivă, ne deschide alte câteva unghiuri de discuție.

Digisport.ro

Ținuta care a făcut înconjurul lumii a fost interzisă! ”Trebuie să ai mare curaj să porți așa ceva”

Fericirea părinților

Imediat după gol, camerele s-au întors instantaneu spre tribuna oficială, căutând acel produs media rar și valoros – emoția în forma sa cea mai sinceră. Indiferent de poziția părintelui în ierarhia socială, emoția sa în raport cu succesul propriului copil este la fel de profundă, intensă și sinceră. Asta au căutat camerele și asta au primit. Dacă părinții lui Andrei ar fi fost rugați să pună pe hârtie scenariul debutului fiului lor pe Giulești, la seniori, nu ar fi îndrăznit să-și imagineze o astfel de desfășurare.

Ca și în cazul lui Andrei, există o latură personală a acestui moment (cea de mai sus), dar și una strâns legată de Rapid. Fericirea părinților lui Andrei (cel mai normal și uman sentiment cu putință) trebuie să arate proprietarilor clubului modul în care potențialul din propriul business ar putea fi valorificat.

Niculcea, Niculescu, Tape, Celik

Talentul, fizicul, determinarea lui Andrei au depus deja mărturie în favoarea sa. Conjunctura personală l-a ajutat cu siguranță. Ceea ce, obiectiv și realist, e cât se poate de normal. Dar, dacă facem abstracție de numele său de familie (asta e premisa discuției, nu?), Andrei este doar un nume dintr-o lungă enumerare: Cîrjan, Borza, Omar, Gheorghe, Vulturar, Pop, Kodor, Niculcea, Niculescu, Tape, Celik.

Borza, un exemplu de succes până la urmă (măcar din perspectivă financiară), era deja un fotbalist cu două sezoane de prima ligă și un titlu de campion în palmares când a ajuns la Rapid. Și tot a rătăcit calea cea dreaptă de câteva ori în cei 3 ani de Giulești, iar progresul său părea să fi fost blocat de ceva timp. Vulturar este un al doilea exemplu pozitiv, adică un tânăr jucător care a crescut față de momentul venirii la Rapid. În primul rând pentru că băiatul a avut ambiția de a rămâne și de a lupta pentru postul său și în al doilea rând pentru că Rapid a eșuat în a transfera ceea ce și-a propus pe acest post. Spre norocul lui Vulturar, concurența sa s-a numit Mendes, sau Hromada (pe un accentuat trend descendent al formei sportive). În rest, Cîrjan și Gheorghe sunt fotbaliști pe care Rapid nu i-a ajutat să progreseze (și care și-au căutat împlinirea fotbalistică în alte zări), iar Omar este din nou împrumutat, fără ca măcar să știm exact (după mai bine de 2 ani) care este postul sau de bază.

Ceilalți – Kodor, Niculcea, Niculescu, Tape, sau Celik – sunt alți tineri fotbaliști în jurul vârstei lui Andrei, care au avut încredere să își pună viitorul profesional în mâinile Rapidului. Și ai căror părinți privesc cu emoție și încredere spre carierele lor. Așa cum face orice părinte. Rapidul are în anticamera lotului cel puțin alți doi tineri de mare viitor crescuți în Academie. David Niculescu (fiul lui Claudiu Niculescu), are 16 ani și e considerat un mare talent. Andrei Niculcea (17 ani, face 18 în februarie) a debutat și el împreună cu Andrei Șucu în sezonul 2024/25 în ultima etapă, la Cluj, cu Chihaia interimar. Există oare și pentru ei o strategie de dezvoltare care să includă debutul pe Giulești?

După reușita lui Andrei, după ce emoția momentului se va disipa și după ce trendurile Google se vor construi pe alte căutări și nume, clubul trebuie să rămână cu întrebarea: avem un “plan de carieră” pentru Niculcea, Niculescu, Tape, Celik, sau Kodor? Pentru că în cazul în care răspunsul este “nu”, mecanismul debutului lui Andrei Șucu va fi pus sub semnul întrebării, iar Rapidul va rămâne în relația cu talentul tânăr un malaxor de destine, cu Cîrjan, Omar și Pop exemple de “așa nu”.

Momentul Andrei Șucu trebuie să devină pentru Rapid un punct de cotitură în strategia de dezvoltare a tinerelor talente. Nu un demers singular și personalizat. Acest copil de 17 ani a demonstrat în doar 2 minute mult mai mult decât talent pentru fotbal; a arătat cât talent se poate irosi dacă nu este corect gestionat atunci când e cel mai important – la începutul carierei.