Editoriale

Andrei Trifan, după Suedia – România 2-1: “Lăsaţi vrăjeala, domnule Contra! E timpul pentru curaj”

23.03.2019 | 23:28
Andrei Trifan dupa Suedia  Romania 21 Lasati vrajeala domnule Contra E timpul pentru curaj

Naţionala României are viitor, dar prezentul o cam încurcă. Să nu ne lăsăm păcăliţi. Cosmin Contra a folosit mulţi jucători de atac, la alibi, dar partitura a fost de şandrama părăsită, nu de mare scenă europeană. Selecţionerul a ales primul unsprezece, iar oamenii pe care i-a trimis pe teren au fost timizi şi au făcut greşeli copilăreşti. Nu o spun eu, a spus-o chiar el după meci.

Am vopsit o Dacie şi am vrut s-o vindem drept Mercedes

În Suedia, aveam nevoie de ceva diferit. Simeone ar zice cojones, fotbaliştii îl numesc tupeu, gomoşii de prin studiourile TV îi spun personalitate. Este ceva ce fanii nu percep întotdeauna, dar ei, jucătorii, de la nivelul gazonului, simt imediat. E detaliul care face diferenţa! Cei care au curajul necesar, câştigă! Iar la noi problema a început de la Contra. Când echipa este “timidă”, principalul vinovat e antrenorul!

El nu a avut curajul să îl lase pe bancă pe Mitriţă, venit “fantomă” după naveta de peste Ocean. Apoi, a ales neinspirat între Manea şi Benzar, iar ceferistul a fost de-a dreptul patetic în duelurile cu Quaison sau Olsson. Contra a încercat să vopsească o Dacie şi să o vândă drept Mercedes, dar suedezii s-au prins rapid când culoarea de pe tinichea a început să se ia. Două goluri şi, deşi e abia primul meci, orice om din fenomen simte că şansele calificării la Euro 2020 încep să scadă în mod substanţial.

Scorul e mincinos

La pauză, Contra a făcut prima mutare curajoasă, iar introducerea lui Keşeru lângă Puşcaş a adus golul României. Hai, că se poate! Nici nu am apucat să simţim şi noi puţin sânge în obraji că a şi venit momentul în care “Guriţă” a arătat că el este întâiul fricos! L-a scos pe puternicul vârf pentru a-l introduce pe Ianis Hagi, în loc să renunţe la Stanciu, a cărui energie aproape se epuizase. A fost teama de a renunţa la Stanciu, vedeta echipei, şi teama de a rămâne cu două vârfuri pe teren. Iar adversarii au simţit şi au început să îşi regăsească reperele pe gazon.

Pasele noastre au redevenit uşor de citit, iar ocaziile au început să curgă din nou la poarta lui Tătăruşanu. Putea fi 3-1, 4-1… Am avut noroc că ei nu au crezut prea mult că avem forţa să revenim şi că şi-au bătut joc de ocazii. Pe final, am fi putut egala, total nemeritat, la o bâjbâială în apărarea suedeză. Scorul, mincinos, şi acea ratare i-au dat avânt lui Contra, care ne-a anunţat mândru că şi-a felicitat jucătorii pentru a doua repriză. Pentru prima parte intrase în ei la pauză… Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns.

Lăsaţi vrăjeala, domnule Contra! Naţionala este soţia laşităţii

Realitatea, pe care domnul Cosmin Contra pare că a încetat să o mai vadă exact, este cea descrisă de Viorel Moldovan şi de Gabi Balint după meci. Suedia era o echipă de bătut. Şi nu de vreo forţă a Europei, ci de o naţională aşezată bine, organizată, motivată şi plină de bărbăţie! O naţională care să ştie că poate câştiga în deplasare, o naţională care să nu se teamă şi de umbra ei. Pentru că asta doare cel mai mult. Mediocritatea! Lăsaţi vrăjeala, domnule Contra! E timpul pentru curaj! Dacă ne vom minţi în continuare, destinul nostru va fi acelaşi. Fotbalul nu se joacă pe reprize.

Fotbaliştii care pierd un meci la început de campanie nu au de ce să fie felicitaţi. Aveţi în mână jucători dintr-o generaţie care poate creşte altfel, o generaţie care merită să crească altfel! Dolores Ibarruri, o eroină din Războiul Civil din Spania, spunea că “e mai bine să fii văduva unui erou, decât soţia unui laş”. Naţionala României este de prea multă vreme soţia laşităţii! Nu vă temeţi că ea ar putea fi văduva curajului, pentru că mai mult de o calificare nu putem pierde. Aici nu e război. Şi până la urmă, calificări am tot pierdut. Iar asta, cu părere de rău o spun, o vom pierde dacă vom merge înainte tot aşa!