Andrei Vochin, analiză la sânge după finala din sferturi! “De ce Italia poate și Belgia nu?”

Italia – Belgia a fost un meci – dilemă. Cu loturi garnisite de nume mari, fotbaliști cu cote imense și antrenori cu ștaif, protagonistele finalei din sferturi ar fi trebuit să răspundă, fiecare în parte, măcar unei întrebări: Poate Italia să bată și adversari tari jucând la fel de generos? Poate Belgia să ajungă, în sfârșit, să câștige o mare competiție? Să le luăm pe rând.

Frumoasa Italia? Merge și așa!

Până acum, Italia a întâlnit adversari de categoria a doua. Pe rând, Turcia, Elveția, Țara Galilor și Austria au fost parteneri de întrecere pe care ”Squadra” i-a ”dovedit” într-un fel pe cât de spectaculos, pe atât de eficace. Cu excepția celui din urmă, pe care l-a doborât abia în prelungirile optimii de finală, disputele au părut dezechilibrate. Italia a controlat toate meciurile într-un fel atipic ei: dominându-le. Noul stil, impus de Mancini, seducător, a fost pus pe seama faptului că adversarul avea limitele lui. Cotele de piață ale jucătorilor, conform transfermarkt, arătau diferența de valoare

Echipa şi valoarea lotului în milioane de euro

• Italia – 721
• Austria – 320
• Țara Galilor – 177
• Elveția – 288
• Turcia – 325

Belgia era un adversar de un cu totul alt calibru, cu o valoare a lotului comparabilă: 664 milioane euro. Și, cu toate acestea, Italia a fost, timp de mai bine de o repriză, echipa dominantă. Profitând de faptul că oponentul a ales să se apere și să încerce să joace pe contraatac, trupa lui Mancini a continuat să-și păstreze noul stil. Să aibă o bună circulație de balon, să-și creeze ocazii pe joc pozițional, elemente rare în ADN-ul de decenii al acestei națiuni fotbalistice.

• 59% – 41% a fost raportul posesiei după prima repriză

Când ai un mijloc al terenului format din Jorginho, Verratti și Barella, a pasa bine fără să greșeșeti, e ca și cum ai respira. O normalitate. Cel puțin în cazul primilor doi, cifrele Instat sunt incredibile. Jorginho a jucat 72 de baloane și nu a pierdut nicunul!!! 100% pase corecte. Incredibil la un asemenea volum de joc. Colegul lui, Verrati, a fost cel mai activ om de pe teren. Din 90 de mingi recepționate a greșit numai 3. Când ai asfel de parametri, e și păcat să nu ai posesia.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

Opaaa, a apărut și ADN-ul de bază!

Dar, întrebarea rămânea și, probabil că ea va dăinui pâna la sfârșitul acestei competiții. Va putea Italia să câștige un trofeu de o asemenea importanță jucând ce n-a jucat niciodată? Dacă e să ne raportăm la ultima jumătate de oră, am înclina să spunem că da. Pentru că, în finalul meciului cu Belgia, ”Squadra” ne-a arătat flashuri din acel cattenaccio care a făcut-o celebră și care a ajutat-o să câștige și pe vremea lui Enzo Bearzot și, mai recent, a lui Marcelo Lippi. Plus doza de șansă proverbială. Sau de eficacitate, cum ar fi mai corect.

• 5-4  pentru Belgia a fost raportul ocaziilor de gol
• 20% a fost procentul ocaziilor transformate în gol în cazul Belgiei
• 50% a fost procentul ocaziilor transformate în gol în cazul Italiei

Da, în ultimele 20 de minute ale partidei, am revăzut și aceea Italie cinică, defensivă, riguroasă. Acea echipă care știe să închidă jocul, să-l fragmenteze, să irosească minutele adversarului cu o naturalețe enervantă, dar aproape scolastică. Da, Italia nu și-a pierdut de tot bagajul genetic. Și ăsta poate fi semnul care să le dea speranțe tifosilor.

• 6 procente de posesie a pierdut Italia în ultimele 30 de minute.

De ce nu poate Belgia să câștige o competiție majoră?

La a doua întrebare, răspunsul e deocamdată negativ. Belgia e un exemplu de reconstrucție națională, bazată pe un plan și un mod strategic de a lucra. După eșecul lamentabil din 2000, când, deși a găzduit turneul final european, nu a izbutit să iasă din grupe, Federația de la Bruxelles, sub comanda directorului tehnic Michel Sablon, a conceput și implementat un program național de descoperire și pregătire a tinerilor fotbaliști.

Digisport.ro

David Beckham a câștigat lupta cu cele 150 și ia potul cel mare: 280 de milioane de euro dintr-un ”foc”!

Nu voi intra în amănunte, am făcut-o de câteva ori în aceste ultime două decenii fie în scris, fie în emisiuni tv. Cert este că, fără un astfel de program n-ar fi fost posibilă apariția unei asemenea generații de fotbaliști care să-i conțină pe Lukaku, Hazard, De Bruyne, Curtois, etc., jucători care au ajuns în naționala la începutul anilor 2010, la zece ani de la demararea reformei. O adevărată echipă națională formată din produsele acestui program a apărut abia în 2015.

De atunci, ”Dracii”; care rataseră 5 turnee finale majore (Euro 2004, 2008, 2012 și Mondialele 2006 și 2010), au reînndodat șirul aparițiilor la marile sărbători ale fotbalului. De fiecare dată au atins sferturile, iar în Rusia 2018 au luat locul 3 mondial. Niciodată însă n-au putut să facă pasul cel mare spre un titlu sau măcar o finală. Deși, în ultimii 6-8, tocmai pentru că se bazează pe un astfel de lot valoros, belgienii sunt încadrați în categoria favoriților la startul competițiilor.

Belgia a știut să crească fotbaliști

Cota de piață a fotbaliștilor belgieni a expandat în ultimul deceniu. Acum 10 ani lotul lor valora 140 de miloane de euro. Azi el a ajuns 664 de milioane. Jucătorii lor, excelent instruiți, au început să aibă căutare în Europa, astăzi ei fiind cumpărați de echipe uriașe precum Real Madrid, Inter Milano, Manchester City, etc. Acum doauă decenii, naționala lor era formată din 50% jucători care evoluau în campionatul lor intern, în special la Anderlecht, echipă care nu mai era de mult trupa aceea a lui Enzo Scifo sau Franky Vercauteren, care juca finale europene. Acum, doar 8% sunt ”interni”, restul de 92% provenind din protipendada cluburilor de afară.

Belgia n-a încropit însă echipe

Asta tind să cred că va fi marea preocupare viitoare a managerilor belgieni. Poate n-au găsit deocamdată vreun selecționer de valoarea legendarilor Raymond Goethals sau Guy Thys. Sau poate că ar trebui să se întrebe de ce, având asemenea jucători, nu reușesc nimic nici la turneele finale de juniori sau tineret?

Analizând ce s-a întâmplat în ultimul deceniu (perioada 2010-2019) la turneele finale europene de Under 17, Under 19, Under 21 și Mondialele Under 20, constatăm că Belgia a prins semifinalele doar de două ori, în 2015 și 2017, ambele la U17. Nimic la U19, U20 și U21!!! Prin comparație, învingătoarea ei de aseară, Italia, are următorul palmares:

• Finalistă de trei ori la Euro U17 (2013, 2018, 2019)
• Finalistă de două ori la Euro U19 (2016, 2018)
• Finalistă la U21 (2013)
• Finalistă CM U20 (2013)
• Semifinalistă U21 (2017)

Italienii sunt învățați de mici și dintotdeauna să câștige. Să ajungă în careul de ași ai competițiilor majore. Au asta în ADN ca indivizi și ca echipe. Poate că și din acest motiv, aseară, Belgia a avut ocazii mai multe, dar în semifinală a mers Italia.