Andrei Vochin analizează la sânge meciul de deschidere de la Euro 2020: „Bella Italia, Turcia yok”

Cine ar fi putut să doarmă în seara în care cel mai așteptat Euro, amânat un an și desfășurat în condiții nemaiîntâlnite până acum, pornea la drum? Și ce iubitor de fotbal n-ar fi fost curios să vadă la lucru două echipe naționale, Italia și Turcia, pe care specialiștii le-au lăudat peste măsură în zilele premergătoare startului.

Păzea, vin turcii!

Fani de lux de pe la noi, Mircea Lucescu și Gică Hagi ne-au augmentat așteptările despre turci. Ne-au vorbit la superlativ despre o echipă tânără, viguroasă și capabilă să fie una dintre protagonistele-surpriză ale acestui European. În stilu-i caracteristic, nea Mircea ne-a reamintit că el a cam clădit-o și p-asta, lucru adevărat de altfel dacă stăm să ne gândim că mulți dintre tinerii ieniceri au primit botezul focului în mandatul său. Și ne-a avertizat că rezultatele construcției începută de el se vor vedea sub bagheta lui Senol Gunes.

• 26,1 ani a fost media de vârstă a echipei de start a Turciei
• 28,5 ani a fost media de vârstă a echipei de start a Italiei

Rezultatele obținute de Turcia în ultimii doi ani depuneau mărturie pentru vorbele maeștrilor noștri. Reprezentanții Semilunei reușiseră să ia 4 puncte din 6 Franței în preliminariile din 2019, iar apoi învinseseră categoric Belgia fără De Bryune (4-2) și Norvegia lui Haaland (3-0), în calificările pentru Mondialul din Qatar. Uimitor! Un alt rezultat ulterior mi-ar fi pus semne de întrebare: 3-3 acasă cu modesta Letonie! Curios.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Nici estetic, nici pragmatic

Ceea ce am văzut mai apoi pe ”Olimpico” n-a mai avut vreo legătură nici cu descrierea eroilor noștri care au scris istorie pe Bosfor, nici cu palmaresul recent. Turcia a fost doar o autobază de-ale lui Cârțu, așezată pe vreo trei linii în fața sau în interiorul careului propriu, cu scop de Flipper. Știți, jocul ăla de bar american în care scopul este să îndepărtezi mereu bila de poarta ta. Și atât.

Astfel, am văzut cum golgheterul Burak a a atins mai multe mingi în propriul careu decât în al adversarului, cum purtătorul tricoului cu numărul 9, Karaman, juca practic fundaș dreapta și cum, ca o rezultantă, T urcia a intrat în cartea recordurilor Europenelor, ca fiind prima echipă care în meciul de debut nu reușește să dea măcar un șut la poartă o întreagă primă repriză. Timp în care adversarul și-a creat 3 ocazii importante și a șutat de peste 10 ori la poartă.

Flashuri cu noi

Nu mă pot abține să nu pun în antiteză vorbele dulci despre alții cu acrelile despre noi. Și noi am jucat cu Italia la un turneu final, și noi am avut parte de un meci de deschidere la altul. Contra Italiei, la Euro 2008, România a făcut 1-1 și a fost la un penalty al lui Mutu de victorie în final de meci. Contra Franței, la Euro 2016, România a pierdut în ultimele minute, primind un gol fabulos. În ambele meciuri am jucat incomparabil cu ce ne-a arătat Turcia aseară.

Joci cât te lasă și adversarul

Dincolo de posibila cauză a înfrângerii usturătoare, tinerețea echipei lui Gunes, care creaza astfel de fluctuații între meciuri, principala ”vinovată” rămâne Italia. În primul rând trebuie să vorbim despre valoarea lotului. Unul mai bătrân, dar și mult mai valoros. De aproape 3 ori!

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

• 369,5 milioane de euro e valoarea primului ”11” de aseară al Italiei conform transfermarkt
• 193 milioane de euro e valoarea primului ”11” de aseară al Turciei conform transfermarkt

În al doilea rând, calitatea selecționerului. Câtă diferență între Ventura, cel care rata rușinos calificarea la Mondialul 2018 neștiind cum să bată, pe San Siro, echipa Suediei, și Mancini de azi, strategul care a pus în scenă victoria zdrobitoare de aseară. Una care n-ar fi fost facilă dacă nu era bine gândită.

• 2 milioane de euro e salariul anual al lui Roberto Mancini

Nu e ușor să desfaci o așa conservă. Îți trebuie răbdare, valoare și multă sudoare. Italia le-a avut pe toate.

Ca să poți găsi spațiile în aglomerarea aceea, trebuie să alergi mult pentru a te demarca. Și italienii au făcut-o!

111,3 km au alergat italienii. Turcii doar 105,8 km

Ca să poți dizloca blocul trebuie să pasezi mult, repede și correct. Italienii au făcut-o!

61% – 39% pentru Italia a fost raportul posesiei

Ca să ajungi la ocazii în fața unei echipe care se blochează pe centru trebuie să joci inteligent pe margini. Și Italia a făcut-o. Oamenii meciului au fost cei din benzi. Spinazzola, fundașul stânga, a fost declarat chiar de UEFA ”Man of the Match”. Insigne, atacantul de pe acea parte, a create cele mai multe ocazii și a marcat un gol.

Cum? Nu e Chiesa? Nu, tată, e Berardi!

Dincolo, în dreapta, a fost opera integrală a lui Mancini. În primul rând, alegerea inițială a atacantului de flanc a surprins. Berardi i-a luat fața lui Chiesa. Sceptici, ne-am întrebat de ce. Pe parcursul meciului am văzut cu ochii noștri ce înseamnă simțul unui excelent antrenor. Aripa lui Sassuolo a dinamizat totul în ofensivă. El mi s-a părut omul meciului. Și m-am bucurat când am văzut că și Instat a fost de aceeași părere.

Topul Instat

1. Berardi          429
2. Immobile      428
3. Jorginho        376
4. Barella           365
5. Spinazzola    361

Bate șaua să priceapă iapa. Sau cum să schimbi un fundaș când nu merge atacul

Că miza lui Mancini au fost marginile s-a dovedit și la pauză. Era 0-0, echipa avea nevoie de gol, iar schimbarea tehnicianului n-a vizat vreun atacant, ci fundașul dreapta. Florenzi nu împingea jocul așa cum o făcea Spinazzola în stânga. Și l-a înlocuit cu Di Lorenzo. Din conlucrarea lui cu Berardi s-a născut golul care a deblocat tot meciul. Autogolul, de fapt. Iar cifrele Instat confirm mișcarea.

• 309 a fost Indexul lui Florenzi, cel mai mic dintre titulari
• 354  a fost Indexul lui Di Lorenzo

Frumosul pe de-a întregul: de la Armani la Mancini

Sincer să fiu, una dintre atracțiile personale dinaintea oricărui turneu final îmi e ținuta cu care se prezintă italienii când apar la teren. Nici de această dată așteptările nu mi-au fost înșelate. Sacoul acela cu guler mandarin, confecționat probabil dintr-un bumbac moale, deopotrivă elegant și comod deplasărilor, a făcut acum toți banii. Și, în plus, are și valoare de simbol, întrcât el  reprezintă o copie a celui cu care Enzo Bearzot, ilustrul selecționer al  ”Squadrei”, era îmbrăcat când a cucerit titlul Mondial în Spania 1982.

O prestanță care, de această dată, s-a prelungit și pe teren. Italia începe Europeanul, așadar, nu doar pragmatic, ci și elegant. Jocul parcimonios de altădată, intrat cumva în ADN-ul lor de tip catenaccio, a prins o prospețime neașteptată. O finețe.

Deloc întâmplător, aș zice. Creatorii ținutelor vestimentare și fotbalistice poartă niște nume: Giorgio Armani și Roberto Mancini. Cum s-ar zice, dai un ban, dar stai în față! Și zici satisfăcut: Che bella Italia!