Cine spune că banii n-aduc fericirea, ori nu i-a avut vreodată, ori nu știu ce e aia fericire! La fotbal, diferența dintre un derby intern CFR – FCSB, în care loturile, însumate, valorează 50 de milioane de euro, și un Liverpool – PSG, care strânge la un loc niște băieți de 1,7 miliarde de euro, echivalează cu diferența dintre o masa luată la terasa blocului și o alta într-un stabiliment cu multe stele Michelin!
Marți seară, am dat la o parte fața de masă în carouri, tacâmurile de plastic, șervețelele de hârtie, ospătarul în blugi și ne-am așezat la Masa Bogaților. Acolo unde au luat loc cei mai scumpi atacanți din lume, Neymar și MBappe, față în față cu cel mai scump fundaș, Van Dijk, și, pentru cîteva zile, cel mai mai scump portar, Alisson. Pe lîngă mulți alți fotbaliști de uriași, care aproape că nici nu se mai pot măsura în bani. Da, a început Liga Campionilor!
Liverpool – PSG a fost una dintre cele mai inspirate uverturi ale acestei competiții stelare. Genul de meci la care te așezi în fotoliu la 10 seara, după o zi de muncă, și nu știi cînd se face miezul nopții. Pleoapele nu clipesc, soția îți dispare din peisaj chiar dacă mișună prin living, iar telecomanda poate să nu aibă baterie, că doar n-oi fi nebun să schimbi pe Galatasaray – Lokomotiv Moscova.
Viteză uluitoare. Ritm infernal. Încleștare permanentă. Risipă de energie. Totul pus pe această masa râvnită de toți. Iar oamenii aceia, plătiți poate nesimțit de mult, fac realmente toți bani. Și, dincolo de munca sisifică oferită angajatorului și privitorului în fiecare secundă, stă știința meseriei învățată de jucători de mici, la o școală – cursuri de zi, cu condiții de top și profesori serioși și merituoși.
Doi dintre ei, Jurgen Klopp și Thomas Tuchel, au stat marți seară pe băncile de pe Anfield. Și cum și la bogați sunt probleme, nici ei nu au fost scutiți. Primul, a avut necazul cu Firmino. Lovit grav la ochi cu Tottenham, brazilianul n-a putut fi titular. Iar pentru tiparul de joc al cormoranilor, acest tip de vârf e una dintre cheile jocului. Așezați inițial în 4-3-3, englezii dinamizează atacul pozițional prin coborârea atacantului central în zona de mijloc pentru a lega jocul. Astfel se crează rombul din centru, cu 4 jucători, mai mereu superior oponentului, care vine cu 2-3 în acea zonă. Dacă vrea mai mult, atunci se descoperă pe flancuri, unde Klopp are alți ași, fundașii laterali. Ca adversar, te ia durerea de cap, te apucă vertijul. Și chiar dacă te cheamă PSG, trebuie să suferi ca un cîine!
În lipsa lui Firmino, Sturridge a jucat excelent dublura de rol, chestiune de finețe observată și de comentatorul Telekom Bogdan Cosmescu. ”Surpinzător cât coboară Sturridge” și ”Sturridge e tot mai bun în afara careului” au fost două dintre remarcele crainicului. Așa e. A coborât înspre centrul terenului pe faza incipientă de construcție, a redublat, iar apoi a plecat la locul său de muncă de bază, în careu, așteptînd excelentele centrări venite de la fundașii de margine, Alexander-Arnold și Robertson, ambii ajunși pe linia atacanților, furnizând, ca la faza primului gol, baloane aeriene successive de pe dreapta și stînga. Cum naiba să te mai aperi?
Oameni și ei, gladiatorii lui Klopp și-au mai tras sufletul după primul gol. După un prim sfert de oră cu o posesie zdrobitoare, 59%-41% conform INSTAT, au accept dominarea. Parisul a prins a pasa, mai greoi însă, fără Verrati pe teren, mingile au ajuns cu dificultate la corifeii din față, Neymar, Mbappe, Cavani. A fost însă singurul sfert din meci în care au avut posesia. Dar în care și-au creat o singură ocazie, la șutul lui Neymar parat de Alisson (min 17). După care s-a declanșat iar urgia, concretizată în alte 3 ocazii mari, din care două goluri.
La 2-0, fără un mijloc consistent, Parisul a împins și el jocul la margini, arătând că echipele mari au fundași laterali cu valențe de reale extreme. Ca dovadă, Bernat, altfel depășit pe faza defensive și forțat să facă penaltyul la Wijnaldum, s-a mai revanșat în atac și a inițiat în stânga faza golului oaspeților, marcat de Meunier. Fundașul dreapta!!!!
Partea secundă a venit și cu rafinamentul tactic al celor doi antrenori. Cu avantaj pe tabelă, Klopp a cerut posesie. Și am văzut cu câtă inteligență au ținut mingea, chiar fără a amenința mereu poarta. Cu acoperirea spațiilor, cu mișcările asiguratoare ale lui Milner și Henderson, coborâți alternativ pentru construcția în 3, nu între stoperi, ci în stânga sau dreapta lor. Cu aceiași fundași de margine urcați pe linia atacanților și cu intrarea extremelor în centru. O încântare!
Cum nici Tuchel nu-i vreun antrenor de muzică ușoară, dar având o bancă scurtă mai ales la nivelul mijlocașilor centrali (apropos, se întâmplă și la ăștia cu bani! În lipsa unui închizător de meserie a fost nevoit să joace cu Marquinos, fundaș central, în fața apărării!!!), tehnicianul Parisului a improvizat și a schimbat sistemul pentru ultimul sfert. A băgat doi atacanți, Draxler și Chupa-Moting, în locul unui vîrf, Cavani, și a unui inter, Di Maria, și i-a schimbat poziția lui Neymar, trecându-l în centru. A riscat și a marcat! Tocmai pe ax, acolo unde brazilianul a făcut contraatacul pentru golul de 2-2 al lui Mbappe.
Imediat după golul egalizator, regizorul a prins un cadru definitoriu, semn că la masa bogaților și operatorul video e un soi de Quentin Tarantino. Milner și Wijnaldum, în aceeași imagine. Olandezul, cel mai bun de pe teren conform indexului INSTAT, cu capul în pământ. În antiteză, englezul cu capul sus, șuierând printre dinții încleștați cuvintele motivatoare ale finalului de meci. Nu-i de mirare că, după ce alergase ca disperatul 90 de minute, în al doilea de prelungire, el a recuperat mingea de 3-2 din picioarele lui Mbappe!!!
Diferența dintre roboți și oameni e făcută din apariția erorii neprogramate. Oricât de extratereștrii ne par, acești băieți greșesc și ei. Ca Mo Salah, la golul de 2-2, ca Mbappe, la final. Gafele lor nu fac decât să confirme valoarea celorlalți. Pentru că, la acest nivel, bâlbâiala din centrul terenului pare echivalentă cu cea făcută în careu. Iar când ea apare, tabela se mișcă înainte să intre mingea în poartă!!!
După desertul numit Firmino, cel care a făcut dreptate dacă e să ne raportăm la numărul total al ocaziilor (11-5 pentru Liverpool), după ultimul fluier al turcului Cakir (poate cel mai bun arbitru al momentului), după ce, desi ai stat în fotoliu și ai privit o oră și jumătate, sufli și ești oboist de parcă ai fi jucat tu, te ridici nedumerit și întrebi: băi, fraților, la ce cantina mănâncă băieții ăștia de stau la masa bogaților? Iar când vom avea și acest răspuns, dacă-l vom avea, atunci vom înțelege, cu adevărat, fericirea!
TOP 3 jucători Liverpool conform INSTAT
TOP 3 jucători PSG conform INSTAT
sursa foto: uefa.com