Speranța moare ultima. Așa-i vorba după care te ghidezi și spre sfârșitul zilei de sâmbătă, cu trei meciuri programate în Liga 1. După Hermanstadt – CFR Cluj, în care se dă un singur gol, iar ăla vine la singurul șut pe poartă al campionilor, și după revenirea lui Dorinel în fotbalul românesc, cu o victorie destul de seacă, în Botoșani – Concordia 0-2, aștepți salvarea de la un Craiova – Viitorul. Te bazezi pe forța ofensivă a celor două echipe, pe media de 3 goluri pe meci, împreună, reușită în acest campionat, pe statutul de echipe europene și, firesc, pe acel 3-3 din primăvară, meci considerat cel mai frumos din precedentul sezon. Na, că speranța mai și trăiește!
U Craiova – Viitorul trebuia să fie un fotbal-șampanie și asta a fost. Doar că n-am savurat un cupaj din Segarcea oltenească cu Murfatlar dobrogean, ci un derby doar cu aromă de zaibăr. Un meci cu o singură echipă pe teren mai bine de o oră, care și-a impus autoritatea prin dezmembrarea, bucată cu bucată, a jocului combinativ marca Hagi. Printr-o dispunere 3-4-3, foarte avansată, printr-o agresivitate dusă la limita de sus a regulamentului, Craiova a sufocat Viitorul în propria jumătate, i-a intimidat prin forță pe copiii mării, a recuperate baloanele sus de tot și le-a transformat iute în ocazii. Astfel, posesia, arma numărul 1 a Viitorului, a ajuns, de la o medie de circa 60% în primele 8 etape, la numai 39% la capătul primei reprize!!!
Fără minge și fără forță, Viitorul e o victimă simpatică. Pierde dueluri în mijlocul terenului, așa cum s-a întâmplat la primul gol al lui Koljici (min 5), pasează din margine în centru, precum Mladen, la marea ocazie a lui Bărbuț (min 26) sau se destructurează ca așezare defensivă, precum a făcut Luchin, 5 metri în spatele liniei de apărare la bara lui Mihăilă (min. 19). Cât despre disputa unu la unu, ce să mai zici, dacă unul dintre cei mai scunzi băieți din Liga 1, Bărbuț, a dat cu capul din careu, dintre stoperii Viitorului? QED
Împiedicați să construiască, oamenii Viitorului n-au găsit soluția ieșirii din presing și pentru că n-au putut accesa planul B, al mingei lungi. Când cel mai puternic atacant al tău rămâne Drăguș, e greu să ai pretenții ca Lima sau Ianis să câștige dueluri aeriene cu Keljici și Donkor. Și nici nu s-a întâmplat, fiecare balon aruncat la bătaie întorcându-se imediat în jumătatea oaspeților.
Sesizând la pauză acest lucru, Hagi a încercat cu Voduț în locul lui Lima, un vîrf care să mai țină de minge. Până s- o facă însă, scorul urcase la 2-0, “U” își mai trecuse în cont două ocazii, astfel că la finalul primei ore de joc gazdele acumulaseră 8 situații mari de gol, dintre care două bare.
Aproape jumătate dintre ele au venit din faze fixe, moment al jocului în care dobrogenii au ales să se apere în zonă. Unt pe pîine pentru o echipă care deținea un excelent executant, Cicâldău, și trei guri de foc în careu, Kelici, Koljici și Donkor. Nu-i de mirare că la un corner, Kelici a trimis în bară, iar la un altul Koljici a punctat pentru 2-0, de fiecare data câștigând clar duelul aerian cu Luchin și colegii.
Atunci mi-am adus aminte de un banc cu un boxer, care fusese bătut măr în primele 11 runde și abia își mai trăgea răsuflarea pe scăuneleul din colțul său. Plin de sânge și cu ochii umflați de pumni, și-a întrebat antrenorul: ”Maestre, cum stau? Ce șanse mai am?”. La care cel care încerca să-l revigoreze, aerisindu-l cu prosopul, i-a răspuns cinic: ”Tată, dacă în ultima repriză îl omori, se termină egal!”
Cam acesta era raportul de forțe în minutul 60 la Craiova, o echipă în care vioara întâi a fost de departe Nicușor Bancu. Doar că fotbalul nu e box și, atâta vreme cât scorul e strâns, soarta se poate schimba. Pentru că tot ce au făcut oltenii în prima oră a însemnat un consum de energie uriaș, care, dacă nu se materializează și pe tabela de marcaj, se poate întoarce împotriva ta. Cu Viitorul n-a fost cazul, dar în viitor și în Europa poți avea probleme.
TOP 3 cei mai buni jucători ai Universităţii Craiova, conform INSTAT
TOP 3 cei mai slabi jucători de la Viitorul, conform INSTAT