”Dragă, Dane! Sper ca rândurile de față să te găsească sănătos, indiferent unde vei fi în cantonamnet cu echipa ta de ligă secundă din China. Nu o să mă lungesc, dar vreau să-ți dau o veste realmente șocantă. Așa că, ține-te bine! Află că fosta ta ecchipă, CFR, a pierdut la Craiova din două faze fixe: a luat primul gol după un aut, iar al doilea din degajarea de 70 de metri a portarului advers!!!”
Cam așa ar suna o telegramă trimisă de conducătorii clujeni lui Dan Petrescu la finalul meciului de aseară din Bănie, tulburați de modul în care, echipa cea mai organizată defensiv în trecutul sezon a putut să piardă duelul cu Universitatea.
Sub comanda lui Toni Conceicao, CFR a devenit mai estetică decât echipa ”Bursucului”, a început să paseze mai mult, să creeze mai multe ocazii din acțiuni de joc în mișcare. Iar până în decembrie și-a păstrat și organizarea defensivă, dovadă fiind că este și acum echipa cu cea mai bună apărare din Liga 1. Doar că semnele de pe tabela de marcaj au devenit îngrijorătoare.
La Craiova, pe parcursul primei reprize, CFR a artătat foarte bine. A fost la cârma jocului, a dezvoltat faze de atac plecând cu mingea de la fundași, a câștigat net duelul posesiei și lupta unu la unu, doar că a intrat la cabine cu 0-1. Operație reușită, pacientul mort!
Toni Conceicao a căzut în capcana frecventă a antrenorului care dorește să joace ce ar vrea el, indiferent de lotul de jucători pe care-l are la dispoziție. Să-i pui pe oamenii ăștia, trecuți mulți dintre ei de 30 de ani, să alerge în excelentul ritm al meciului din Bănie, fără să-i pregătești pentru o asemena intensitate nu seamănă a strategie, ci, mai degrabă a cazino.
Devis Mangia nu-i antrenor de muzică ușoară. Și nici vreun adept al esteticii în fotbal. Etapa trecută s-a dus la Viitorul și și-a așezat echipa într-un 3-4-3 ca o oglindă față de ce a propus Hagi. Acum și-a așezat-o în 4-2-3-1, aidoma CFR-ului. El știe ce are în curte și e foarte atent la ceea ce propune adversarul. Pragmatic și cu puțin noroc își atinge scopul.
Aseară, Mangia și-a lăsat adversarul să obosească timp de o repriză, i-a blocat zona centrală și l-a forțat să joace prin exterior, știind că dacă vor ajunge să centreze, Manea și Camora nu vor găsi în careu pe nimeni, câtă vreme Țucudean, rămas acasă din cauza gripei, n-are un înlocuitor de profil.
Tot studiul adversarului l-a ajutat pe Mangia să anihileze principalul atu al CFR-ului, fazele fixe. Vestea proastă a fost că nu a putut să limiteze numărul lor, clujenii beneficiind de nu mai puțin de 14 momente statice în prima repriză, cornere sau lovituri libere laterale din preajma careului.
Vestea bună e că doar în două situații oaspeții au pus într-un oarecare pericol poarta lui Pigliacelli, una singură dintre situații, cea a lui Djokovici din min. 40, transformându-se în ocazie de gol. Și asta pentru că marcajul individual, pe de o parte, combinat cu jucători care acopereau prima sau ultima zonă, au fost elementele care au contribuit la construcția celei mai importante arme defensive pentru Universitatea în meciul de ieri.
Cu toate lucrurile acestea puse la punct și cu partea de șansă necesară oricărui demers, Craiova și-a asigurat supremația totală în partea a doua a meciului. Clujul a început să gâfâie treptat, și-a pierdut mult din bazinul de energie și, o dată cu el, din luciditate. A pierdut posesia, a început să piardă duelurile și a sfârșit practic meciul înaintea ultimului sfert de oră, atunci când Koljici a marcat golul care a pus capăt meciului. Un gol, ca o mostră a deficitului de atenție, de concentrare și de potență a unei trupe pe care dirijorul apus-o să interpreteze fado, deși n-avea muzicanți decât la tobe și contrabas. Și niciun solist!