Miracolul s-a înfăptuit! CFR, echipa din România, cu cel mai mic buget din grupă, cu cea mai redusă valoare a jucătorilor, cu cel mai lung parcurs de pînă aici, a izbutit să producă surpriza și să se califice în ”16”-imile Europa League dintr-o grupă cu deținătoarea titlului în Scoția și reprezentantele Italiei și Franței, două din primele 5 campionate ale continentului.
Campioana noastră a avut șansă cu Rennes, de două ori, a bătut cu noroc și pe Lazio în primul meci acasă, a beneficiat de politicile echipelor la momentul respectiv, care au decis să-și menajeze unii jucători, de accidentări ale unor jucători cheie ai adversarilor, a înscris din ocazii puține sau a beneficiat de zile de grație ale ultimului apărător, Arlauskis. Și așa, a ajuns la ultima partidă cu o sumedenie de șanse de a obține calificarea mai departe.
Din acel moment a intrat în scenă Dan Petrescu. Mareșalul Clujului a ordonat ferm: niciun moment de suspans, nicio emoție! Pentru asta, dincolo de motivația, sportivă și financiară, care deja exista, Petrescu a luptat pentru menținerea concentrării. Celtic nu avea nicio miză, venea în Transilvania calificată de pe primul loc. Mai mult, cucerise și Cupa Ligii după un duel imens al orgoliilor, cu Rangers. Carevasăzică, deconectare totală! În plus, anunța că lasă acasă câțiva titulari.
Chiar și așa, Celtic valora dublu la start decât CFR!!! Asta e problema pe care nu o pot înțelege mulți și marele pericol în fața unui astfel de joc. Dincolo, Rennes, care optase să evolueze tot cu echipa a doua, a învins un Lazio, care a arătat, prin titularizarea lui Immobile, că vrea calificarea.
De la concentrarea în afara terenului, ”Bursucul” a dat ordinul unei bătălii fără asumarea vreunui risc pe gazon. Echipă compactă, presing pe construcția lor incipientă, un 4-5-1 defensiv fără posesie, dar necruțător în dueluri începând din treimea medie. Obiectivul, acela ca poarta lui Arlauskis să fie protejată, a fost considerat primordial într-un meci în care egalul era echivalent cu calificarea.
CFR n-a lăsat Celticul să tragă la poartă decât de la peste 20 de metri. Singurul șut expediat din careu a aparținut lui Grifiths, lovitură de cap reținută fără emoții de portarul lituanian. Dincolo de presingul înalt făcut pe construcția incipientă a adversarului, clujenii n-au riscat nimic. Au jucat aceeași minge lungă pe Traore, care a făcut cel mai bun meci al lui de la revenirea în Gruia, au rezolvat situațiile din bandă numai cu lung de linie, n-au atacat cu mai mult de 4 jucători decât rareori. De exemplu, fundașii laterali, Susici și Camora, au tratat linia de centru ca pe o barieră. Așa încât, în cele mai multe dintre cazuri, clujenii aveau cel puțin 5 jucători în fața lui Arla la orice posibil contraatac al scoțienilor.
Marea bătălie s-a dat la centrul terenului. Acolo, Celtic s-a dovedit o echipă plăpândă, crudă. Alături de puternicul Ntcham, antrenorul Lennon i-a așezat pe Johnston (20 de ani) și pe Robertson, nu scoțianul lui Liverpool, ci un puști de 18 ani, căruia i-a dăruit meciul de debut la profesioniști. Tineri cu calitate în pasare, dar, pe care, veteranii Culio, Djokovici și Bordeianu i-au luat cu puf cu tot din momentul în care au avut îndrăzneala de a călca în terenul lor.
”Mister ne-a zis că o să învingem cu 1-0, dintr-o fază fixă!”, a povestit Burcă după meci. Petrescu n-a nimerit scorul, poate pentru că n-a bănuit că va marca și după un aut, nu doar după corner. Cu pericolul ținut departe de poarta lui Arla, cu acel ”focul la ei” al răposatului Halagian, pe care Dan îl duce la perfecțiune, așa cum Guardiola a rafinat fotbalul total lal lui Cruyff (deh, fiecare după posibilități), CFR a atacat oridecâte ori a avut posibilitatea, veninos, careul lui Craig Gordon.
Din faze fixe sau pe contraatac, CFR și-a creat marea majoritate a ocaziilor și tot așa a reușit să și marcheze. Chiar dacă au jucat superasigurat, clujenii au ajuns des la finalizare și și-au creat și la 0-0, și după ce Rennes a deschis scorul, și la 1-0, și la 2-0 ocazii de a mai marca.
Asta e recolta clujeană obținută într-o grupă cu Celtic, liderul din Scoția, Lazio, locul 3 în Italia, și Rennes, imediat sub podium în Franța. Patru victorii, care însumează 12 puncte, pe care România cu greu le mai obține, când se califică, chiar și la Eurovision. Un rercord pentru o echipă românească în grupele oricărei competiții europene până acum. Un record care vine să confirme că binomul Peteescu – CFR reprezintă, fără putere de tăgadă, mantra succesului în fotbalul românesc al zilelor noastre. Felicitări tuturor!!!
A fost jucătorul clujean cu cele mai multe recuperări din toată echipa: 12. A avut 68% procentajul paselor precise și 62% cel al duelurilor câștigate.