Nu trebuie să ne supărăm pe derby că a fost atât de zgârcit cu fotbalul. Că nu ne-a dat mai mult de 3-4 faze de poartă. Că portarii au resimțit acut răcoarea unei nopți autentice de toamnă. Că s-a driblat mai mult prin alunecare și că pasele înlănțuite spre înainte au apărut mai rar decât zilele de sărbătoare legală.
Trebuie doar să fim realiști cu ceea ce avem în acest moment prin bătătura noastră. Până la urmă, în acest derby, n-am mai avut, ca acum 4 decenii, toată echipa națională a României, ca să putem avea pretenții de mare calitate individual. Doar câțiva oameni de lot, dar niciun titular!
Am auzit zilele trecute că în curtea celor de la FCSB s-a dat interzis la transfermarkt. Știu ei ceva, pentru că dacă ar fi să ne raportăm strict și fără nuanțe doar la cifrele estimate acolo, atunci roș-albaștrii ar trebui să defileze prin acest campionat și să nu piardă nici un meci. Pentru dirigenții de acolo aceasta este o presiune greu suportabilă.
Și în fața suporterilor, pretențioși prin definiție și tradiție, dar și în fața unui patron care a băgat mâna adânc în buzunar pentru a crea un lot cu o asemenea valoare. Niciodată, în istoria măsurată a transfermarkt, nu s-a înregistrat o diferență atât de mare între cea mai valoroasă echipă și următoarea în Superliga noastră.
Transfermarktul își arată adevărata față atunci când tot ce se întâmplă în jurul unei echipe este corect. Aseară, Dinamo a livrat cam tot ce este în stare să ofere în acest moment. A fost agresivă, stabilă în dueluri, a avut o idee clară de joc, dar n-a putut să creeze mai nimic în atac, pentru că, printre altele, Selmani, de exemplu, este cel mai bun atacant la cifre defensive, nu la realizări ofensive.
Doar că a avut în față un adversar care a luat totul în serios. O trupă care chiar că nu a deschis transfermarktul și a jucat cu intensitatea cu care a abordat meciurile europene. Oamenii lui Charalambous au cântat rar la pian, în schimb l-au cărat pe rând, de colo colo, cu o hărnicie, o dăruire și o grijă care, cumulate, au asigurat o victorie logică, dar muncitorească.
Datorită râvnei roș-albastre, Dinamo, care, repet, n-a făcut deloc un meci rău în zona defensivă și mediană, n-a fost în stare să conteze în atac decât prin două-trei contraatacuri în prima repriză și un singur șut pe poartă consemnat în minutul 90+6! Joci cât te lasă adversarul, iar aseară, pentru Dinamo, atât s-a putut!
”Câinii” au mai avut un ghinion aseară. Dacă adversarul lor de pe teren n-a fost dispus să ofere niciun cadou, ei, bine, salvarea n-a venit nici pe calea whatsapp-ului. Să faci o singură schimbare la pauză și următoarele abia cu 15 minute înainte de final este cu adevărat o știre de presă la FCSB. Dar e de aplaudat că oamenii sunt dispuși să învețe indiferent de vârstă.
Vorba aia, trăiește intens, ca și cum ai muri mâine, dar învață mereu ca și cum ai trăi o eternitate. După ce am aflat ce a deprins din lecturile despre Guardiola și Klopp, aseară am văzut că Gigi Becali a furat puțină meserie și de la Mircea Lucescu, selecționerul nostru care nu se grăbește cu modificările dacă jocul funcționează.
N-a stricat nimic din ce mergea, iar Dumnezeul fotbalului a venit și cu răsplata inspirației: Musi, omul introdus pe teren spre final, a închis meciul cu golul său din minutul 90+3. Și la fotbal, ca și în orice alt domeniu, cine are carte va avea și parte.