Am primit o întrebare, odată, cu mulți ani în urmă, de ce m-am limitat la a face presă sportivă și nu m-am orientat către zona jurnalismului generalist, poate chiar undeva în nișa politică. Nu m-am gândit mult la răspuns. A fost ceva instantaneu. Și nu conținea niciun pic de rațiune pasională, pe genul „fac ce-mi place”, așa cum probabil aș fi fost mânat să zic din prima.
Probabil că mintea mea analitică a lucrat înaintea instinctului și am judecatat cu voce tare că, indiferent cât mi-aș închipui că pot „coafa” realitatea, până la urmă, în sport există o tabelă de marcaj, pe care nu o poți ignora. Ea îți arată mereu câștigătorul.
Liga 1 a făcut a doua pauză de parcurs în acest sezon, prilejuită de fereastra echipelor naționale. S-au disputat 11 etape, ceea ce înseamnă că s-a trecut deja de prima treime a sezonului regular. Clasamentul îl știm cu toții, iar pentru reîmprospătarea memoriei el este redat mai jos. Unde-s puncte, nu-i tocmeală!
Doar că, atunci când judeci prestația echipelor pe parcurs, nu la final de competiție, există o sumedenie de factori care pot influența, în bine sau în rău, situația de moment. Inegalitatea meciurilor disputate ”acasă” sau în deplasare, valoarea sau forma adversarilor întâlniți, arbitraje, noroc sau ghinion etc.
Pe vremuri, exista un clasament al adevărului, menit tocmai să ”regularizeze” cumva inegalitatea dintre jocurile disputate pe propriul teren sau ”afară”. Se adunau punctele obținute pe terenuri străine din care se scădeau cele pierdute pe propria arenă. E adevărat, atunci acest amănunt conta mult mai mult ca în ziua de azi. La sfârșitul campionatului, punctajul la ”adevăr” coincidea cu cel real.
Britanicii foloseau așa numita ”medie engleză”. Pe vremea când se acordau doar două puncte la victorie, ei socoteau valoarea de parcurs a echipelor după principiul că o formație bună trebuia să aibă suite de o victorie acasă și un egal în deplasare, adică un total de 3 puncte în medie pe campionat. Ce era peste te ducea spre titlu, ce era mult sub te făcea să te gândești la retrogradare. Trupele care stăteau în această medie erau scutite de orice griji și, de regulă, prindeau cupele europene.
Personal, îmi conturez ideea despre valoarea unei echipe folosind un alt criteriu. Indiferent de scor, îmi place să analizez meciul în ansamblul lui, să scot ocaziile pe care o formație le are la poarta adversarului și să le pun în balanță cu cele înregistrate la poarta proprie. Tot ce dă cu plus îmi indică faptul că acea echipă ar fi meritat să câștige meciul, chiar dacă, nu de puține ori, lucrurile n-au stat așa.
M-am bucurat când am constatat că, de ceva vreme, rapoartele de monitorizare furnizate de InStat conțin și astfel de parametri. Primul dintre ei este prescurtat XG și contabilizează, după un algoritm clar, periculozitatea la ambele porți.
Derivând din el, Instat a calculat ceea ce se numește Xpoints (Expected Points), adică numărul de puncte pe care le-ar fi agonisit echipele dacă ocaziile create ar fi fost și transformate în gol. De câte ori, suporteri fiind ai unei echipe, n-ați simțit acea frustrare imensă că favoriții tăi au pierdut un joc, deși au avut o grămadă de șanse pentru a schimba tabela? Să-i întrebăm pe fanii arădeni ce au simțit la finalul meciului cu CFR de acum două săptămâni? Hai să nu răsucim cuțitul în rană!
Pe baza acesti coeficient XP, am refăcut clasamentul Ligii 1. Iar surpizele sunt destule.
Una dintre diferențele cele mai frapante apare în cazul campioanei. Lider detașat cu 30 de puncte obținute pe teren, trupa din Gruia are de ce să meargă la biserică. După raportul ocaziilor, poziția reală a echipei e undeva pe locurile 3-4. Contra lui FC Argeș (în mandatul lui Șumudică) sau în jocurile cu Universitatea Craiova ori UTA (acum cu Dan Petrescu), clujenii au luat toate punctele, deși, pe teren, echipele care au fost mai prezente la gol și și-au creat mai multe ocazii au fost cele care au terminat învinse.
Mai mult decât atât, și în grupele Conference League, CFR a arătat rău, chiar dacă a avut în față adversari mai slab cotați. Față de cele 31 de milioane de euro, cât valorează lotul clujean, Jablonec sau Randers sunt cotate de transfermarkt cam la o treime. În ambele meciuri, adversarele au avut XP de partea lor. Jablonec a și bătut, dar cu Randers scorul, 1-1, a fost favorabil alor noștri. Vestea proastă pentru CFR e că joacă rău. Vestea bună e că dacă jucând atât de prost a făcut atâtea puncte, când o juca bine chiar că nu o mai ajunge nimeni.
În lupta la titlu, FCSB e cam „tandea pe mandea”. Perdanta, până acum, pare a fi Universitatea Craiova. Echipa care și-a creat cele mai multe ocazii de gol în acest campionat, care are cea mai bună circulație a mingii, și care furnizează cele mai multe pase cu depășirea adversarului din Liga 1, tot după datele InStat, e abia pe locul 5 în clasamentul real, la o diferență de 11 puncte față de CFR. Enorm și nemeritat!
Două dintre echipele care și-au concediat antrenorii după aceste prime etape au comis, în opinia mea, o eroare. Sepsi a renunțat la Leo Grozavu pentru că echipa n-a mai câștigat de când dădeam drumul la aerul condiționat. Doar că, judecând strict după joc (fără a pune la socoteală problemele de lot, chestiuni de arbitraj sau, pur și simplu, neșansă la finalizare), covăsnenii n-au arătat atât de rău. În clasamentul InStat al ocaziilor de gol create, Sepsi se află pe aceeași poziție cu CFR Cuj!!! Raționând numai după cel real (fără a lua în calcul alte posibile conflicte interne), conducătorii care iau decizia de a se despărți de antrenori se pot înșela.
Cam aceeași discuție se poate face și în cazul FCU. Adi Mutu a plecat după o suită de 7 jocuri fără victorie. Ok! Doar că echipa, exceptând ultima partidă cu CSU, a arătat mult mai bine decât hidoșenia de tabelă de la finalul meciurilor. În clasamentul InStat, trupa lui Mititelu era în grafic, undeva pe locul 8. Doar că la puncte reale, echipa e abia pe 13. Cu tot respectul însă, jocul a fost mult peste rezultate. Iar când lucrurile se întâmplă așa, ghinionul nu poate dura la infinit. E nevoie numai de răbdare.
Lecturați cele două clasamente! Cu siguranță veți mai găsi ”anomalii”. Una dintre ele vine din totalul punctelor, pentru că la ocazii de gol scorul a fost de multe ori aproximativ egal (mai des decât în rezultatele arătate de tabele), motiv pentru care au dispărut mai des câte două puncte de la ambele echipe.
Cât despre schimbările de antrenori atât de frecvente pe la noi, nu uitați o vorbă veche: ”schimbarea regilor, bucuria nebunilor”. Ceea ce rămâne esențial e ca nou-venitul să fie mai bun decât cel înlocuit. Aici e marea artă!