Andrei Vochin despre cadoul pe care-l merita fotbalul românesc de Sărbători: „Moșule, ce darnic ești!”

E luna cadourilor, iar, noi, românii fotbalistici, pare că ne-am calificat la pas. La întrebarea copilăriei, „Ai fost cuminte ca să-ți aducă Moșu daruri?”, răspunsul a venit puternic și răspicat: DA! Pruncul altădată mofturos și răsfățat, pus mai degrabă pe scandal și șotii decât pe muncă, mereu arătat cu degetul și dojenit, s-a transformat total. A pus burta pe carte, a primit educație, a căpătat conștiința datoriei față de el și față de toți cei care-l iubesc și, din repetentul clasei, a devenit premiant.

Un Iordănescu, un Lucescu. Ce să dorim mai mult?

2024 a fost anul în care actuala echipă națională a României a primit un nume. „Generația de suflet”, așa cum inspirat i-a spus Edi Iordănescu, a fost copilul nostru bun, cuminte și muncitor, care și-a luat premiul pe care l-a meritat. Prezentă la un Campionat European după 8 ani, România și-a îndeplinit obiectivul sportiv, acela de a ieși dintr-o grupă cu Belgia, Ucraina și Slovacia. Și nu oricum, ci de pe primul loc, așa cum o făcuse și-n preliminarii!

2024 a fost anul în care succesul de la Euro a fost urmat de momentul de cumpănă al numirii unui nou selecționer. Edi a lăsat un loc vacant și o moștenire grea. Succesorul trebuia ales cu grijă și responsabilitate. O misiune dificilă pe care fotbalul nostru a abordat-o matur și a rezolvat-o ca la carte. Reîntoarcerea lui Mircea Lucescu pe banca echipei naționale după 4 decenii a fost mișcarea care a surprins și a mulțumit pe toată lumea, deopotrivă.

2024, cu noul selecționer, ne-a adus o toamnă lungă și bogată în rezultate. România a mărșăluit în Liga Națiunilor, și-a câștigat grupa cu victorii pe linie, a promovat în eșalonul secund și, foarte important, și asigurat un loc în eventualul baraj de calificare la Campionatul Mondial.

Digi24.ro

VIDEO Reacția lui Călin Georgescu după informațiile că mama sa a făcut parte din Mișcarea Legionară: Pentru mine, a fost o icoană

Cea mai important victorie: MAREA UNIRE

2024 a fost și anul Marii Uniri a echipei cu fabuloșii ei suporteri. O națiune care în multe situații s-a comportat ca o populație, nu ca un popor, și-a regăsit mândria și identitatea prin intermediul unei echipe de fotbal. Zecile de mii de români adunați de prin toate colțurile lumii și-au dat întâlnire în Europa și și-au exhibat, pentru prima oară în istorie, simțământul national.

„Zidul Galben” a fost fortăreața „tricolorilor” la Munchen și la Koln, la Frankfurt și Larnaca. O cazemată construită din inimi peste inimi, cărămizi așezate una peste alta și lipite între ele de încrederea că băieții ăștia care îmbrăcau tricoul național chiar puneau suflet în tot ce făceau.

„Generația de suflet”, succesul unui proces

2024 a fost, de fapt, anul definitivării unei construcții. Turneul final a fost doar rezultanta unui proces început cu 10 ani în urmă. Un plan strategic de a pune copilul pe primul plan al investiției în România. La cluburi și la echipele naționale. Nucleul actual al „naționalei” tricolorilor” s-a format în sutele de meciuri internaționale oferite loturilor de juniori, de la 15 la 20 de ani, în tot acest răstimp.

2024 a însemnat, ca o urmare normală, calificarea selecționatei U21, cu Daniel Pancu la timonă, la Campionatul European din Slovacia. Cu acest target atins, fotbalul nostru a ajuns la patru prezențe consecutive la un Campionatul European de tineret, acolo unde fusesem ultima oară în 1998.

Digisport.ro

Un chelner a spus totul: ce au făcut la restaurant, înainte să decidă să divorțeze după 30 de ani: ”S-au așezat într-un colț”

În plus, o calificare după 56 de ani la Olimpiadă și o alta, în premieră pentru fotbalul românesc, la turneul final European de juniori U19 au oferit experiență, încredere și forță unui grup de prieteni vechi. Când trei sferturi din jucătorii  lotului național au crescut împreună pe la Buftea și Mogoșaia și au bifat, înainte de seniori, cel puțin un turneu final de tineret, continuarea succesului devine mai facilă.

Club și națională, mână în mână

2024 ne-a binecuvântat și la nivel de club. În siajul naționalelor, FCSB și-a redescoperit gena europeană și s-a pus gospodărește pe treabă în această toamnă. A spulberat adversarii facili și a dat la o parte cluburi mult mai bogate pentru a-și face loc pe tabloul principal al Ligii Europei. Acolo unde nu a făcut act de prezență, ci și-a asigurat deja locul pentru o primăvară binemeritată. Și asta cu o compoziție a lotului de peste 80 la sută români.

2024 a reîntors românii cu fața către un fotbal corect și muncitor. Prezența pe stadioanele SuperLigii a crescut uluitor, ajungând la cel mai mare număr de spectatori de după Revoluție. Audiențele televiziunilor au crescut în procente mari pentru piața noastră. Partenerii din zona de publicitate s-au lipit imediat de produse serioase astfel încât, spre exemplu, FRF a reușit să-și urce bugetul, în 10 ani, de la 13 milioane de euro la 40. Și asta fără vreun ban de la stat.

Grupă de 5, luptă în 3

Pentru toate acestea, Moșul a fost darnic în decembrie. Vineri, 13 decembrie, la Zurich, ne-a pus sub brad o grupă în care putem să ne batem și să sperăm la acel loc care să ne ducă la Mondialul din SUA, Mexic și Canada în 2026. Am primit un cap de serie puternic, Austria, dar unul cu cea mai mica valoare de piață din tot ce aveam pe masă.

Cu el și cu Bosnia ne vom lupta pentru poziția de lider. Pentru că, în mod normal, Cipru și San Marino ar trebui să fie doar încasatorii cu care să facem golaveraj, element de luat în calcul serios pentru că e primul criteriu de departajare în competițiile FIFA după punctajul general.

Sold-out cu San Marino. Cum ar mai fi!

Și pentru că tradiția spune că, imediat după deschiderea darurilor, e bine să-ți pui deja o dorință pentru anul ce vine, eu  îi cer Moșului pentru 2025 ca fotbalul nostru să rămână în primul rând sănătos. Și apoi să ne aducă, la anul în noiembrie, în ultimul meci al preliminariilor, un sold-out cu San Marino pe Arena Națională. Ăsta ar fi semnul că, după 28 de ani, România se pregătește să meargă din nou la un Campionat Mondial!