Andrei Vochin, despre diferențele uriașe de la Euro 2020: „Vestul și restul”

Titlul de mai sus nu-mi aparține. El este al lui Ferguson. Nu Sir Alex, ci marele istoric, Niall Ferguson, care a încercat și, părerea mea, a reușit superb și sublim, să arate de ce, de-a lungul istoriei omenirii, cei bogați au devenit și mai bogați, iar cei săraci s-au cufundat în sărăcie.

În Europa, granița dintre bunăstare și pauperitate s-a trasat la Yalta, după al doilea Război Mondial. Acolo s-a desenat Cortina de Fier, dincolo de care, a continuat democrația. Dincoace, talpa sovietică a tatuat pe grumazul nostru conturul hidos al comunismului. Dincolo, Vestul, dincoace, Estul.

Moștenirea

Fotbalul, ca orice domeniu economic, s-a dezvoltat și a făcut performanță în aceeași matrice. Indiferent de competiție, regula a fost cea a triumfului Vestului. Estul a prins ce putea. Mondialul n-a fost câștigat niciodată de o țară comunsită, Europeanul a fost al comuniștilor doar de două ori în 15 ediții (URSS – 1960, Cehoslovacia – 1974), iar la nivel de cluburi, Cupa Campionilor a fost adusă dincoace de cortina de Fier o singură dată, de Steaua București, în 1986.

Ca să revenim la zi, în optimile de finală ale acestui Euro, din 16 echipe calificate, doar 3 aparțin fostului spațiu comunist: Croația, Cehia și Ucraina. Dacă discutăm în procente, 18,75% dintre echipele ieșite din grupe provin din Estul fost comunist. Comparând cu tot ce s-a întâmplat pînă acum în istoria Europenelor, se observă nu doar stagnarea, ci și regresul. Niciodată, până acum n-au rămas mai puține echipe din Est în ultimele 16, nici când vorbim de pura calificare din preliminarii în turnee de 16, nici față de ediția trecută, prima cu ”optimi”.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Încercarea UEFA de a-i ajuta pe cei mici

O data cu mărirea numărului de echipe, UEFA și-a atins o parte din scopul de a le oferi celor mici o șansă în plus să ajungă la turnee finale, implicit să acceseze cele circa 8-10 milioane oferite participanților.

Calitativ însă nu s-a înregistrat decât o creștere mică (28%), la un singur Euro cel din 2008, în rest, procentul de 25 % s-a păstrat în general. Mai rău, în două dintre ediții, doar 2 echipe au ajuns în faza sferturilor de finală.

Pînă la căderea Cortinei de Fier, Estul număra 9 echipe: URSS, Polonia, Cehoslovacia, RDG, Iugoslavia, România, Bulgaria, Ungaria și Albania. Vestul avea 23. Așadar 39% veneau din communism. Astăzi, după ce URSS, Iugoslavia Și Cehoslovacia s-au ciobit, avem nu mai puțin de 25 de echipe provenite din această zonă, dintr-un total de 55 de federații prezente la starul preliminariilor.

Adică 45%. Deși, și total, și procentual, numărul țărilor din Est a crescut, calificatele în fazele finale au apărut în proporții tot mai mici!

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Expansiunea

La fel ca în expunerea lui Naill Ferguson, una dintre explicațiile regresului Estului și progresului Vestului este expansiunea. Marile imperii plecau să cucerească teritorii. Marile națiuni fotbalistice primesc în rândurile lor oameni din alte teritorii. Astăzi, dacă nu știi deloc fotbal și lecturezi loturile echipelor de la acest Euro, nu-ți e la fel de simplu să definești țările doar după numele de familie ale jucătorilor ca acum 3-4 decenii. Iată câteva exemple.

Franța, de la Tresor și Tigana, la colonia de africani

La începutul anilor 80, Franța se baza pe numai doi jucători de culoare. Marius Tresor, căpitanul echipei și unul dintre cei mai buni fundași centrali ai lumii, se născuse în Guadeplupe. Jean Tigana, un mijlocaș de excepție, văzuse lumina zilei în Mali, tatăl fiind de acolo, iar mama franțuzoaică.

Astăzi, din lotul de 26 de jucători convocați de Didier Deschamps,, 15 sunt afro-americani. Ca să nu mai socotim magrebieni sau hispanici.

Anglia: excepția din 1980 a devenit regulă

Tot prin 1980, Anglia înregistra o premieră. Viv Anderson, un fundaș dreapta legitimat la Nottingham Forest, devenea primul jucător de culoare care evolua în selecționata Albionului pentru un meci întreg. Era o raritate, dacă nu o curiozitate.

Astăzi, în lotul lui Southgate, din 26 de jucători, cel puțin 9 sunt afro-americani.

De neimaginat pe vremea lui Beckenbauer și Gerd Muller, Germania de azi a prins culoare

Germania n-a avut jucători de culoare în lot până acum vreo 15-20 de ani. Se baza pe imigranți din alte zone. În lotul catre a cucerit titlul European în 1980 erau doar doi. Miroslav Votava, un fundaș provenit din fosta Cehoslovacie și marea vedetă, Felix Magath, care era jumătate puertorican, tatăl său lucrând într-o bază militară a SUA, aflată pe teritoriul fostei RFG.

Astăzi, în lotul lui Low, cel puțin 7 jucători au origini africane sau turcești.

Elveția, colecție de neamuri

Recordul aparține însă Elveției. În 1996, anul primei sale prezențe la un turneu final european, lotul ”Țării Cantoanelor” conținea doi jucători descendenți din familii de imigranți. Fundașul central Ramon Vega, cu rădăcini spaniole, și mult mai cunoscutul atacant Kubilay Turkylmaz, ai cărui părinți turci sosireră în Elveția la muncă.

Astăzi, în lotul lui Vladimir Petkovici (croato-bosniac cu cetățenie elvețiană) sunt nu mai puțin de 17 descendenți ai unor familii de imigranți. Doar 9 sunt elvețieni get-beget. Sau așa par după nume măcar. ?

Fotbalul bogat e făcut de copiii săraci

De ce au făcut bine aceste apariții în naționalele puternice? Pentru că fotbalul bogat l-au făcut copiii săraci. Pe fondul creșterii nivelului de trai din țările occidentale, pătura medie a populației s-a îngroșat considerabil. Bazinul de selecție al fotbalului, format din populația săracă, ar fi scăzut dacă nu apăreau coloniile de imigranți de peste tot.

Turcul, nigerianul, magrebianul și-au dus copilul la fotbal cu speranța că-și vor schimba viața. Asta în timp ce neamțul, francezul sau elevețianul le-au pus tableta în mână și au avut bani să-i trimită la școli înalte.

Imigranții vin la PIB-ul mare

Ca într-un cerc vicios sau vitruos, depinde cum îl privești, imigranții sunt atrași de țările dezvoltate, nu de cele sărace. Chiar dacă și în multe dintre țările comuniste pătura medie s-a îngroșat, subțiind bazinul de selecție format din copii provenind din familii nevoiașe, el n-a fost înlocuit de un altul format din imigranți.

Dacă privim spre clasamentul PIB pe anul 2021, de exemplu, observăm că în primele 25 națiuni europene se regăsesc toate cele 16 echipe calificate în optimile acestui European. Iar codașa turneului final, Macedonia de Nord, a prins marea sărbătoare doar grație noului format al Ligii Națiunilor, care, pentru diversitate, favorizează și câte o ”națională” sărăcuță.

Dincolo de toate, educația

N-am spus tot adevărul. Titlul complet al cărții lui Niall Ferguson este ”Civilizația. Vestul și restul”. Primul cuvânt rămâne definitoriu pentru progresul celor bogați. Popoarele care s-au civilizat, care s-au educat, care au inovat, care s-au transformat au fost cele care au câștigat. Și în fotbal e la fel.

Vestul s-a ocupat de educație. A creat școli de fotbal adevărate. Și-a instruit antrenorii așa cum se cuvine și n-a ajuns nimeni într-un loc fără ca pregătirea să i-o permită. Au construit și reconstruit, când a fost cazul, după strategii clare, coerente, dure. Au inovat, au ajutat fotbalul cu specialiști apăruți din cu totul alte domenii.

Au dezvoltat zona de pregătire fizică, zona de analiză, zona medical și de nutriție, au populat stafurile cu psihologi, convinși că, până la urmă, orice acțiune a noastră e condusă de creier. Oameni de știință apăruți într-un domeniu, fotbalul, care, devenind business, n-a mai rămas doar un joc, ci el însuși o știință.

În stafful lui Liverpool, sunt doi candidați și un câștigător de Premiu Nobel. Un chemist și doi matematicieni. Ca să dau doar un exemplu.

Dincolo de Cortina de Fier, banii s-au investit în dezvoltare. Dincoace de ea, în cele mai multe locuri, ei au intrat în buzunarele unora. Dincolo, oamenii  care conduc au fost deschiși la schimbare, trăind pentru fotbal. Dincoace, ei au rămași împietriți în timpurile comuniste. Și trăiesc, binemersi, din fotbal.

Vorba lui Ferguson, istoricul. Chestie de civilizație.