În fotbalul nostru există o grabă suspectă de a pune etichete definitive. După două luni mai slabe, un jucător devine „terminat”. După o accidentare, „nu mai e ce-a fost”. După un transfer nereușit, „nu mai are nivel”. Andrei Cordea a trecut prin toate aceste ștampile. Problema e că n-a fost de acord cu ele. Și, mai grav pentru verdictul grăbit, le-a contrazis pe teren.
De la revenirea în România, la CFR, Cordea are 23 de meciuri și 14 contribuții la gol — 0,61 goluri produse pe meci. Practic, dublu față de randamentul avut la FCSB, unde a adunat 29 de contribuții (16+13) în 95 de partide, adică aproximativ 0,31 pe meci. Cifrele nu sunt opinii. Cifrele sunt dovezi.
În ultimul meci , 4-2 cu Metaloglobus, a dăruit masa cu două goluri și un assist, arătând că tot ce a izbutit de la revenirea acasă (pe bune ”acasă”, căci băiatul născut la Aiud a început fotbalul mare acol, pe malurile Someșului) nu e o întâmplare, ci o concluzie provizorie. Cordea nu mai e jucătorul ezitant, cu decizii întârziate, ci extrema care atacă spațiul cu convingere și finalizează fără să mai ceară aprobare. Diferența nu vine doar din formă. Vine din rol.
Aici apare meritul antrenorului. Daniel Pancu l-a „bătut în cuie” în banda dreaptă. Fără rotații inutile, fără improvizații pedagogice. I-a dat minute, responsabilitate și mesaj clar: ești titular, ești important, joacă! Pentru un fotbalist ofensiv, încrederea nu e bonus. E combustibil.
Sunt antrenori care complică jocul și antrenori care îl limpezesc. Pancu e, în acest moment, în a doua categorie. A strâns 22 de puncte din 27 posibile în SuperLiga de la venirea la CFR și a adus o logică directă: roluri clare, intensitate, curaj în dueluri și verticalitate. Nu e magie, e coerență.
În acest cadru, jucători considerați „în scădere” au început să crească. Pentru că fotbalul nu e doar despre ce poate un jucător, ci și despre ce scoate antrenorul din el. Iar Cordea e exemplul perfect: aceeași viteză, dar altă decizie; aceeași tehnică, dar altă încredere.
În România ne entuziasmăm repede și ne scârbim tot așa. Revenirile nu sunt la fel de populare ca verdictele. Dar ele există. Iar când o extremă produce peste jumătate de gol pe meci într-o echipă de top, nu mai vorbim despre „resuscitare”, ci despre sezon de referință. Cordea a închis gura etichetelor cu cifre. Pancu le-a închis cu decizii. Restul e zgomot. Fotbalul, ca de obicei, rămâne cel mai bun argument. Și asta pentru că, spre deosebire de alte domenii de activitate, are tabelă de marcaj.