Fotbal international

Andrei Vochin despre presiunea ce apasă pe Leo Messi la Mondialul din Qatar: „Umerii înguști pe care se sprijină Argentina”

Andrei Vochin scrie în exclusivitate pentru FANATIK.RO despre imensa presiune care apasă pe umerii lui Leo Messi la Campionatul Mondial din Qatar.
27.11.2022 | 12:26
Andrei Vochin despre presiunea ce apasa pe Leo Messi la Mondialul din Qatar Umerii ingusti pe care se sprijina Argentina
Andrei Vochin scrie despre presiunea uriașă la care e supus Messi la Mondialul din Qatar. foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Treceau minutele în Argentina – Mexic și nu se întîmpla nimic. Cu Messi pe teren și cu depresia în suflet, „Pumele” trăgeau de ele să supraviețuiască în Mondialul qatarez. Eșecul neașteptat și, pe undeva, nedrept din meciul cu Arabia Saudită a dus-o pe una dintre marile favorite la titlu pe marginea unei prăpastii. Pierdea, pleca acasă.

Andrei Vochin despre presiunea la care e supus Leo Messi la CM din Qatar. „Generalul trebuie să-și poarte oastea spre triumf”

Treceau minutele și, în lipsa vreunei ocazii de poartă, mintea a început să deruleze filmul. REC, REC, REC. Dădeam înapoi și, pe de o parte, îmi aminteam de Mario Alberto Kempes în ′78, iar pe de alta de Diego Armano Maradona în ′86. De fiecare dată, Argentina se înscăunase Regina Lumii și de fiecare dată Generalul își luase în serios misiunea și-și purtase oastea spre triumf. Kempes, ca golgeter, cu o ”dublă” inclusiv în finala cu Olanda, Maradona ca regizor și actor principal pe tot traseul mexican.

ADVERTISEMENT

Și unul, și celălalt, au fost ajutați, ce-i drept și ca să nu uităm toată istoria, de conjuncturi și fapte aflate dincolo de litera și spiritul regulamentului. În ′78, au măsluit politic un joc cu Peru, pe care l-au câștigat mincinos cu 6-0, pentru că aveau neapărată nevoie să prindă finala în fața Brazilia la golaveraj. Era vremea dictatorilor în Sud-America, așa că peruanul Morales Bermudez a cedat în fața rugăminții temutului Jorge Videla și a transmis supușilor săi că trebuie să piardă la minim 4 goluri.

Iar, mai apoi, în ′86, a apărut ”Mâna lui Dumnezeu”, cea care a curățat drumul Argentinei spre finală, dând-o la o parte pe Anglia în cel mai incorect fel cu putință.

ADVERTISEMENT

În 2006, Messi și-a luat pe umeri povara de a purta cândva toată națiunea pe umerii săi înguști

Treceau minutele și pe ”Lusail” nu se întâmpla nimic. Mexicul se apăra, Argentina se chinuia. Iar maestrul Messi, Kempesul și Maradonul zilelelor noastre, mergea pierdut pe teren printre trabajadorii săi, un fel Meșteri Manole de limbă spaniolă. Aveam, carevasăzică, suficient timp să derulez iar și să încerc să-mi aduc aminte când a făcut Leo un meci memorabil la un turneu final pentru Argentina. REC. REC. REC.

Mi l-am amintit debutând în Germania 2006. Avea 19 ani și prinsese lotul pe ultima sută de metri. Jose Peckerman îl convocase, la ”și alții” alături de o adevărată constelație de valori. Se bătea pentru 3 dintre cele 6 locuri de titulari din atac cu Crespo, Tevez, Saviola, Riquelme și, idolul său, Aimar. L-am văzut debutând la un turneu final în victoria cu 6-0 contra Serbiei&Muntenegru.

ADVERTISEMENT

La Gelsenkirchen, pe Veltins Arena, Leo, purtător al tricoului cu numărul 19, a fost aruncat în luptă în ultimul sfert de oră, la 3-0, și a onorat masa cu o pasă pasa de gol pentru Crespo, pentru a încheia balul și cu un gol, servit fiind de Tevez. Wow, ce debut! Dar, wow, și ce povară! Cu marele Diego în tribune, Leo își luase în spinare în acea clipă, cu sau fără voia lui, misiunea de a purta, cândva, toată națiunea pe umeri săi înguști. Părea binecuvântare.

Aveți aici dovada:

Leo Messi, discret la ultimele trei turnee finale Mondiale

Trecea timpul în Mexic – Argentina, nu se întâmpla nimic, iar binecuvântarea de odinioară părea că ia ultima formă a blestemului. Messi nu ieșea la rampă. Dar când ieșise la celelalte 4 Mondiale din urmă?

ADVERTISEMENT

În 2010, în Africa de Sud, avea 23 de ani. Căpătase deja tricoul greu al lui Kempes și Maradona, cel cu numărul 10, dar, până în ”sferturi”, când ”Pumele” au fost distruse de Germania (0-4), Leo n-a izbutit să marcheze. A dat un singur assist.

ADVERTISEMENT

În 2014, Argentina a ajuns până în finală cu aceeași Germanie. Leo căpătase nu numai tricoul cu numărul 10, ci și banderola de căpitan. În grupe, părea să fie, în sfârșit, liderul de care un popor atât de pătimaș și dăruit fotbalului avea nevoie. A marcat de 4 ori, cu Bosnia, Iran și Nigeria. Când a început faza eliminatorie, cu adversari mult mai tari decât cei din grupă, Elveția, Belgia, Olanda, Germania, Messi a rămas însă discret. Nu a marcat și a furnizat o singură pasă de gol (în ”optimi”cu Elveția). Avea 27 de ani vârsta fotbalistică la care ai și puterea, dar și experiența să înfăptuiești ceva major. Leo n-a putut să ducă totul până la capăt.

În 2018, ajuns la 31 de ani, lumea s-a amăgit din nou cu posibilitatea marelui triumf al Argentinei lui Messi. Un gol în grupă și două assisturi în ”optimea” pierdută (3-4) în fața viitoarei campioane mondiale, Franța. Și asta a fost totul.

Una peste alta, Messi nu a reușit, în 4 turnee finale, să marcheze niciun gol în fazele eliminatorii!!!

”Dont cry for me Argentina!”. Messi își salvează în premieră echipa la un turneu final mondial

Treceau minutele în Qatar, când, deodată, EKG-ul pacientului muribund îmbrăcat în alb și albastru a tresărit a viață. O minge aruncată de Di Maria undeva pe la 25 de metri central, o preluare orientată cu stângul și un șut la firul ierbii care a făcut ca plasa lui Ochoa să tremure în sfârșit.

Mă bucur și parcă nu cred. Messi plânge, Aimar, pe bancă plânge, cred că și Diego o face. Pentru prima oară, abia la 35 de ani, de necrezut, nu?, Messi își salvează echipa la un turneu final mondial. Binecuvântare sau ultima formă a blestemului?

Leo este din nou condamnat, de Kempes, de Maradona, de toată cariera lui Messi, să-și ia în cârcă națiunea. Lumea plânge ca pe vremea Evitei Peron. Dar, vorba cântecului, Leo pare a spune ”Dont cry for me Argentina!”. Just belive! Încă se poate.