Miracol? Ei, bine, da! Să elimini Celtic, așa cum am mai trăit când eram copil și l-am văzut pe Păltinișan doborând cu Poli Timișoara gigantul verde din Glasgow, e, într-adevăr un miracol. DEX-ul ne prezintă termenul ca o ”întâmplare contrară legilor naturii”. Iar în fotbal, când valoarea lotului tău e cam la jumătatea celui al adversarului, atunci chiar că putem vorbi despre o ”întâmplare contară legilor naturii”.
Dar tot DEX-ul mai descrie miracolul drept o întâmplare ”inexplicabilă din punct de vedere rațional”. Cu asta nu mai sunt de acord după această dublă manșă. Căci în situația unor astfel de decalaje de forțe pe teren, tocmai raționalitatea poate separa învinsa de învingătoare. Raționalitatea antrenorului. Adică, până la urmă, valoarea lui, pe care nu o putem găsi cuantificată pe niciun site. Transfermarkt ar trebui poate să se gândească și la asta. Până atunci comparația nu o putem face decât în ceea ce privește salariile.
La un venit lunar de aproape 20 de ori mai mic, Dan Petrescu a făcut diferența în acest CFR – Celtic. În tur, la Cluj, doar ghinionul a făcut ca scorul să fie egal. Campionii noștri meritau victoria la cel puțin un gol diferență. N-a fost decât 1-1, iar manșa retur începea cu scor direct de calificare pentru scoțieni. Asta înseamnă că ai noștri erau obligați să marcheze.
A jucat la casino în prima repriză. A schimbat doi jucători față de tur și întreg sistemul de joc. A pus pe covorul impecabil de pe Celtic Park un sistem cu 3 fundași centrali, doi închizători și 5 oameni de atac. El, care era calificat la 0-0, a decis să fie ultraofensiv prin dispunere.
A păstrat același ”11”, dar a ordonat un presing ultraofensiv declanșat adânc în terenul advers. A urcat linia defensivă aproape de centrul terenului și i-a pus pe cei 5 oameni din față Rondon, Omrani, Djokovici, Deac și Luis Aurelio să blocheze construcția scoțiană de la nivelul stoperilor.
Și-a dat seama de eroare și a revenit la sistemul cu 4 fundași. În esență însă cu doar doi, pentru că și-a urcat lateralii foarte sus, în benzi. Profitând de consumul de energie imens făcut de a-i noștri cu pressingul în prima parte, și mult mai raționali tactic, ”catolicii” au trecut la cârma meciului. Cu furie, de-a dreptul, au mărit ritmul de joc, i-au împins pe clujeni în propriul careu și i-au făcut să greșească. În numai un sfert de oră și-au creat ocazii cât în ambele manșe până atunci, de ziceai că asistăm la un meci de handbal, cu finalizare la orice atac. Condiții în care scorul a basculat. Iar calificarea alor noștri era departe.
L-a băgat pe Țucudean, mai degrabă speriat de posibilitatea ca Rondon să ia al doilea galben. Adică a lăsat la cabine un jucător cu bazinul de energie consumat doar pe jumătate. Țucu n-a intrat bine în meci și pentru că distanța dintre colegi și el s-a dilatat rău, nu a mai fost cea din prima repriză, când Djokovici și Aurelio i-au fost aproape în pressing lui Rondon.
După ce scorul a redevenit egal, în special după 3-3, a intrat în panică. A adoptat principiul de urgență al lui Johann Cruyff și a aruncat în luptă tot ce a găsit atacant pe bancă. Griffits și Bayo au luat locul mijlocașilor centrali Brown și Ntcham. Raționalitatea s-a transformat în haos.
A simțit că are nevoi de forțe praospete capabile să repună presiune pe defensiva gazdelor. L-a scos pe Luis Aurelio și l-a băgat pe Păun. Forma excelentă a lui Adiță s-a confirmat. Omul le-a creat probleme, iar din șutul lui s-a născut golul de 3-3 al lui Omrani. Apoi, în final, când se aruncau în careul nostru cu o mulțime de mingi, el l-a scos pe Omrani, omul meciului, și a mai băgat un fundaș central, Mureșan, pe post de mijlocaș în fața apărării. De fapt, un săritor la cap, un alt luptător de final.
Meicul se reechilibrase, iar miracolul redevenise posibil. Miracolul încăpățânării că, lucrând corect, profesionist și coerent, David îl poate răpune pe Golliath. Știați că Vinicius, Bordeianu sau Culio n-au debutat încă în actuala stagiune de Liga 1 în care CFR e lider? Sau că Djokovici, Camora sau Susici n-au decât un singur meci bifat? Iar, cu excepția lui Culio, ei n-au ratat nici un meci din cele 6 disputate până acum în preliminariile Champions League?
Asta înseamnă să ai un plan clar de la care să nu te abați. Asta înseamnă să desenezi drumul și să-i vezi capătul. Asta înseamnă să ai o țintă clară către care să te îndrepți și să nu te schimbi la fiecare curbă periculoasă care-ți apare în cale. Asta înseamnă să conduci cu mână de fier. Asta înseamnă să-ți impui dictatura competenței. Asta înseamnă să ai un antrenor, singurul om din club care să decidă în zona tehnică.
Astă-vară, pe vremea asta, după un prim meci pierdut cu Malmo, CFR schimba antrenorul. Adică, la prima curbă periculoasă în care bolidul ieșea un pic în decor, planul era schimbat. Ce a urmat se știe. Eliminarea din UCL, dar, mai apoi, și dezastrul cu Dudelange care a consfințit părăsirea Europei. Taberele care erau atunci în club distruseseră totul. Norocul CFR-ului a fost că decidenții au pariat într-un final pe tabăra competentă. Marian Copilu, Marius Bilașco și Bogdan Mara au înțeles că pentru a face miracole trebuie neapărat un antrenor care a mai făcut miracole. Întâmplător sau nu, cu toții fuseseră la Urziceni. Ei au fost cei care au pus miza pe un singur nume, chiar dacă Minteuan sau, mai înainte, Conceicao făcuseră puncte în campionat. Pentru ei, garantul succesului era doar unul: Dan Petrescu. Cu aceeași încăpățânare au regizat miracolul reîntoarcerii din China. Cu același fixism pentru o idee. Dictatorial, atunci când l-au convins pe patron să elimine diletanții de prin birouri, oamenii care-i suflau în urechi tot felul de prostii și care au întârziat cu un an refacerea bugetului greu încercat al clubului.
Marți seară, după suita de decizii luate cu competență, trupa lui Marian Copilu a pus la loc în visiteria clubului bugetul pe un an. Pentru a reface toată cheltuiala de până acum, e nevoie ca în două săptămâni, Dan Petrescu și băieții lui să mai producă un miracol. Și să elimine Slavia Praga, al patrulea adversar de pe traseul spre masa bogaților care, evident, are și el un buget aproape dublu față de al CFR-ului.
A fost jucătorul numărul 1 al campionilor noștri. A pasat decisiv pentru golul lui Deac, dar și pentru marea ratare a lui Ciprian din startul meciului. A fost implicat în faza penaltyului, a transformat lovitura de la 11 m și a marcat golul 3. A fost jucătorul care a destabilizat întreaga defensivă adversă prin duelurile unu la unu. A avut cele mai multe driblinguri 5, cu unul mai puțin decât toți colegii lui. A tras cel mai mult la poartă, de 3 ori. A fost singurul care a oferit centrări utile coechipierilor, 3 la număr.
A fost omul care a deschis scorul, dar și cel care a inițiat cele mai multe acțiuni ofensive ale românilor, 82. A câștigat 58% din dueluri și a avut cel mai mare volum de joc, el totalizând cel mai mare număr de atingeri controlate de balon, 41, cu un procentaj de 63% al paselor corecte.
A închis definitiv jocul și a consfințit calificarea cu golul al 4-lea. Deși a evoluat doar o repriză, a fost al doilea șuter al echipei, cu 2 baloane expediate pe poarta lui Bain. A avut 4 acțiuni în careul advers, din care 3 bune. A câștigat 40% din duelurile purtate și a avut un procentaj de pase corecte de 73%