De la o întâlnire întâmplătoare pe culoarele Federației la o demonstrație tactică în Bănie – cum a confirmat FC Argeș că nu e o simplă nou-promovată turistă prin play-off. Miercuri după-amiază, pe culoarele Federației, l-am întâlnit pe Dani Coman. Avea brațul drept imobilizat și părea mai degrabă preocupat de accidentul suferit decât de drumul până la Comisia de Disciplină, unde venise pentru o speță dificilă.
„Mi-a sărit umărul când m-am întors în mașină să iau ceva de pe bancheta din spate și, gata, am decis să mă operez, că nu se mai putea”, mi-a explicat, cu o sinceritate aproape amuzată, punând totul pe seama miilor de plonjoane făcute în cariera de portar. Discuția a alunecat rapid spre alt subiect: debutul lui FC Argeș în play-off
Aveam în minte experiența de acum câțiva ani, când echipa din Pitești intrase în primele 6 doar pentru a se pierde apoi complet în play-off. Plus ultima impresie, cu Bistrița în Cupă și contra Sloboziei. I-am spus că nu sunt convins că „violeții” vor avea consistența necesară într-un final de sezon atât de complicat. Mi se păruseră cu sacii în căruță, mulțumiți și deconectați.
Dani m-a privit calm și mi-a răspuns fără ezitare: „Ascultă la mine, nu doar că nu pierdem la Craiova, ci o să-i batem”. Nu era bravada obișnuită a unui conducător de club. Era genul acela de convingere liniștită pe care o au oamenii care își cunosc bine echipa. Ceea ce s-a întâmplat în Bănie a arătat că optimismul lui Coman nu era doar discurs de paradă. FC Argeș a venit cu un plan clar și l-a executat aproape perfect.
Într-o manieră modernă de joc reactiv, cu liniile foarte apropiate și cu un pressing sufocant, piteștenii au blocat construcția Universității Craiova. Faza golului, semnată de Bettaieb, a fost expresia perfectă a acestui tip de joc: recuperare agresivă și execuție rapidă, de manual. Mai important însă decât golul a fost modul în care Argeșul a anulat motoarele Craiovei. Mora și Bancu au fost izolați aproape complet de restul echipei, iar lipsa din primul „11” a lui Anzor, Băluță și Matei – trei mijlocași importanți – s-a simțit imediat.
Rezultatul? Un meci în care „Știința” a avut surprinzător de puține șuturi pe poartă (doar 3) și aproape niciun moment de control real al jocului. Mai mult, a fost singurul meci de pe teren propriu în care Craiova nu a marcat în acest campionat. În 16 din cele 31 de jocuri ale piteștenilor din acest sezon, poarta lor a rămas intactă! Mai mult de jumătate din meciuri!!!
După prima parte a sezonului scriam că FC Argeș este cea mai bună nou-promovată din ultimul deceniu. Iar ceea ce vedem acum confirmă cu vârf și îndesat acea impresie. Ultima echipă venită din eșalonul secund care a produs un impact comparabil a fost ASA Târgu Mureș, acum mai bine de zece ani. O echipă care a ajuns la câteva minute de titlul de campioană. Argeșul pare să meargă pe o traiectorie similară. Are acea dezinvoltură a echipelor care nu par apăsate de statutul lor și care joacă cu o claritate rară pentru o formație proaspăt promovată.
Nu știm încă până unde poate merge această echipă, care n-are nicio problema în a lăsa mingea adversarului și apoi de a-l executa la prima eroare. Play-off-ul e lung, iar entuziasmul trebuie confirmat meci de meci. 28% a fost posesia Argeșului în meciul de la Craiova. Dar dacă Dani Coman mai are încă 9 vești la fel de inspirate precum cea de pe culoarul Federației, atunci povestea lui FC Argeș ar putea deveni una dintre acele surprize uluitoare ale fotbalului.
La finalul meciului, Vadim Rață a făcut o comparație cu Leicester, campioana surpiză din Premier League de acum câțiva ani. Mie mi-a zburat gândul, fiind vorba și de Pitești, la acel Nottingham Forest din urmă cu patru decenii, cu care Gicu Dobrin, Cristian sau Bebe Iovănescu s-au duelat în dubă manșă.
Era perioada în care ”Pădurarii” abia promovaseră, urmau să câștige titlul, plus, mai apoi, Cupa Campionilor. Până să devină Leicesterul sau Forestul nostru, FC Argeș face ceea ce orice echipă cu adevărat promițătoare trebuie să facă: își construiește, meci după meci, propriul argument.