Andrei Vochin, după victoria la debut a lui Pancu în Giuleşti: „Golul lui Pașcanu și lecția pe care fotbalul românesc pare că a uitat-o”

Primul meci oficial al Rapidului din noul sezon. Prima victorie pentru Daniel Pancu. Primul gol. Iar autorul lui nu este un atacant, nici un mijlocaș ofensiv, ci Alex Pașcanu. Pentru cine îl urmărește doar din când în când, reușita fundașului central poate părea o întâmplare. Pentru cine îi cunoaște parcursul, este doar încă o confirmare. A fost al nouălea gol al lui Pașcanu în tricoul Rapidului de la sosirea în Giulești, acum doi ani. O cifră remarcabilă pentru un fundaș central și dovada că instinctul porții nu se pierde niciodată.

Alex Paşcanu a fost atacant central la începuturile carierei

De fapt, nici nu avea cum. Puțini știu că Alex Pașcanu n-a început fotbalul ca fundaș. Crescut în Anglia încă din copilărie, el a fost, la începuturile sale, atacant central. Abia mai târziu antrenorii l-au coborât în defensivă, fără să-i ia însă ceea ce câștigase în primii ani: simțul spațiului, anticipația și instinctul marcatorului.

Nu este o excepție. Este, de fapt, regula pe care antrenorii mari o cunosc de zeci de ani. Fotbalistul nu trebuie închis într-un post la 10 sau la 12 ani. El trebuie descoperit. Testat. Mutat. Înțeles. Abia apoi specializat.

Fotbalul românesc a produs suficiente exemple pentru a demonstra această teorie. Costică Ștefănescu, probabil cel mai longeviv libero din istoria noastră, a început ca mijlocaș ofensiv. Când priveai felul în care ieșea cu mingea la picior, înțelegeai imediat de unde îi venea naturalețea.

Digi24.ro

„Nu va mai fi nici Moscova, nici Sankt Petersburg”. Ideologul lui Putin, teorie apocaliptică despre „probabilul” război nuclear

Gică Popescu a făcut primii pași în fotbal ca atacant. Poate că tocmai de aceea a rămas unul dintre puținii fundași centrali care păreau să simtă poarta adversă ca un vârf autentic. Nu întâmplător a marcat constant la Universitatea Craiova, PSV, Barcelona, Galatasaray sau echipa națională. Pentru el, golul nu era o întâmplare, ci o deprindere.

Digisport.ro

Ordinul lui Vladimir Putin a dărâmat-o pe Aryna Sabalenka: ”Am ajuns să plâng isteric”

Povestea merge și mai departe în timp. În urmă cu aproape o jumătate de secol, Progresul București promova în Divizia A având în centrul apărării un cuplu care, privit astăzi, pare neverosimil: Dudu Georgescu și Mircea Sandu. Amândoi fundași centrali. Amândoi mutați ulterior în atac. Amândoi aveau să intre în istorie ca doi dintre cei mai mari marcatori ai fotbalului românesc și să rămână și astăzi în Top 10 all-time al golgheterilor noștri.

Paşcanu, mesaj pentru antrenorii de copii: „Nu vă grăbiţi să fixaţi postul unui jucător”

Ce au în comun toate aceste povești? Nu golurile. Ci antrenorii. Aceia care nu se grăbeau să pună o etichetă unui copil de 11 ani. Care înțelegeau că dezvoltarea unui fotbalist este un proces și că postul definitiv se stabilește mult mai târziu, atunci când corpul, inteligența de joc și personalitatea încep să se așeze.

Astăzi, prea des vedem copii transformați în „fundaș dreapta”, „închizător” sau „număr 9” înainte să învețe fotbalul în ansamblul lui. Îi specializăm înainte să-i formăm. Golul lui Alex Pașcanu este mai mult decât o victorie pentru Rapid. Este o demonstrație că un fundaș care a învățat fotbalul ca atacant va păstra întotdeauna ceva din ADN-ul celui care trăiește pentru poartă. Iar acesta este poate cel mai important mesaj pentru antrenorii de copii.

Nu vă grăbiți să fixați postul unui jucător. Lăsați-l să fie, pentru o vreme, fundaș, mijlocaș și atacant. S-ar putea ca, peste zece ani, tocmai acel drum ocolit să vă ofere un fundaș care marchează cât un atacant. Exact cum a făcut, din nou, Alex Pașcanu.