E despre fotbal și nu numai. E, de fapt, despre modul în care înțelegi cum poți să-ți faci o viață mai bună doar prin forțele proprii. Departe de casă, românii care și-au dat întâlnire pe Rhine-Neckar Arena Hoffenheim, au arătat Europei că și-au însușit formula câștigătoare. Acea modalitate de a ajunge la deziderat prin muncă onestă, asiduă, continua. Fără șmecherii, fără furtișaguri, fără tânguieli. FCSB a fost aseară o Românie a anului de grație 2024, care a învățat că nimeni și nimic nu te poate ajuta mai mult decât tu însuți.
Aseară, din fața televizorului, am retrăit ceea ce simțisem la fața locului astă-vară la Munchen, la Koln, la Frankfurt și la Wurzburg. EURO 2024 a fost locul unde România s-a repatriat pentru a munci, a se bucura și, la final, a se mândri. Aidoma turneului final din iunie, meciul cu Hoffenheim a și ne-a demonstrat că uniți, în tribune și pe gazon, putem face lucruri mărețe și putem să sucim o percepție care ne-a bântuit mult în ultimii ani. Da, nu suntem cei mai bogați, cei mai răsfățați de soartă, dar pare că, atunci când ne punem la muncă, primim acea binecuvântare minunată.
Grație acestei comuniuni suporter-sportiv, FCSB a plecat demnă de pe arena din Siesheim. În primul rând neînvinsă. Iar ăsta nu e puțin lucru dacă ne raportăm la realitatea financiară a momentului. Roș-albaștrii au întâlnit o reprezentantă a Germaniei, iar dimensiunea aceasta trebuie corect evaluată. E vorba despre unul dintre cele mai bune 5 campionate ale Europei, cele care învârt miliarde de euro, angajează cei mai buni jucători și antrenori din lume și generează cele mai mari rezultate financiare.
Confruntarea în sine era și o verificare a actualului grup. Pentru că FCSB n-a mai întâlnit o echipă din TOP 5 de aproape 7 ani, de la ”dubla” cu Lazio din februarie 2018.
Da, Hoffenheim nu are vedetele pe care le-au etalat atunci romanii și probabil că aceasta ar putea fi una dintre explicațiile trecerii de la 1-5 atunci la 0-0 de azi. Dar, dincolo de asta, FCSB-ul de azi a arătat mult mai mult ca o echipă bine organizată, cu o structură compactă și o idee clară de joc.
Chiar și așa, fără mari staruri, Hoffenheim se prezenta pe siteurile transfermarkt ca echipa cu o valoare de 166 de milioane de euro. De peste 4 ori mai mult decât estimarea echipei noastre. În fotbalul actual e mult, iar rezultatul obținut este cu atât mai onorant. Dacă nu credeți, amintiți-vă zilele când FCSB nu reușea să treacă de Alashkert ca să puteți înțelege creșterea acestei echipe într-un interval de numai doi-trei ani!
Dincolo de politica intruzivă în viața tehnică a acestui club instaurată de Gigi Becali, pe care voi continua, indiferent de rezultatele obținute, să o consider o anomalie, oamenii care lucrează zi de zi la baza de la Berceni trebuie scoși în evidență.
Patronul s-a băgat și înainte și, probabil, o va face cât timp rețelele telefonice vor funcționa pe planeta asta. Doar că el nu a fost și nici nu va fi în stare vreodată să pregătească echipa atât tactic, cât și fizic așa cum o fac Charalambous, Pintilii și colegii lor. Să joci de o asemenea manieră contra unei protagoniste din Bundesliga, să reziști în dueluri, să alergi 90 de minute în același ritm și să ajungi la final să contabilizezi cele mai mari ocazii ale meciului în dreptul lui Șut și Baba Alhassan, nicidecum la Kramarici sau Hlozek, atunci trebuie să-ți îndrepți privirea și către banca tehnică, acolo unde o mână de profesinioști demonstrează că poate face o echipă să joace atât împotriva adversarului extern, cât și a celui intern.
Nu vă pare că e ceva ce-i leagă pe cei care au făcut legea aseară în Baden-Wurttenberg? Suporteri minunați și fotbaliști dedicați făcând o Românie mândră chiar dacă, de multe ori, și unii, și alții au fost nevoiții să lupte atât cu balaurii de afară, cât și, vai cât de trist și de nedrept!!!, cu cei de acasă.