Să fim sinceri: dacă FCSB ar fi o clădire de birouri, Siyabonga Ngezana ar fi liftul care funcționează perfect până într-o zi când, brusc, te lasă între etaje. Fără avertisment, fără scuze. Și exact când te grăbești la o întâlnire importantă. Așa a fost și-n derbyul cu Rapid – când totul părea în control, sud-africanul a apăsat butonul „panică” și i-a suit pe giuleșteni direct la egal.
Nimeni nu contestă calitățile lui. Când e în zi bună, Ngezana pare crescut din aluatul lui Maldini: puternic, sigur pe el, prieten cu mingea. Problema e cu acele alte zile. Cele în care pare să joace într-un film doar al lui, cu titlul „Fundaș, dar liber”. Zilele în care numărul 30 se crede 10.
Deși colegii și șefii lui încearcă să-i prezinte eroarea ca fiind singulară, realitatea spune că derbyul cu Rapid n-a fost decât ultimul episoade dintr-o serie. Memoria colectivă, de care tot vorbim, nu e un hard disk SSD: are lag, dar în final recuperează datele pierdute. Și își amintește de penalty-ul oferit cu generozitate în meciul cu Inter Descalades ori de căderea din picioare, în aceeași partidă, care a generat golul ce i-a readus în meci pe modeștii adversari. Sau de escapada nocturnă de la NeverSea, cu doar două zile înainte. Nu că n-ar avea voie la distracție, dar totuși, timing-ul contează: e diferență între „spirit liber” și „spirit de club”. Sau de zilele în care și-a lăsat echipa înainte de un meci oficial pe motiv de îndrăgosteală.
La Kaizer Chiefs, traseul i-a fost cumva similar: meciuri bune, gafe uriașe, pauză pe bancă, revenire decentă. Un fel de ciclu karmic al fundașului excentric. În debutul sezonului 2022-23, a „comis-o” rău și a fost lăsat pe bancă o perioadă. E adevărat că la revenirea ca titular a jucat aproape perfect tot sezonul. La FCSB, însă, acum nu mai are cine să-l tragă de tricou în vestiar: Dawa e accidentat, iar restul opțiunilor fie nu inspiră încredere, fie trebuie să acopere alte posturi descoperite în defensive. Așa că Gigi Becali și compania sunt, momentan, prizonierii unei constante instabile.
Asta nu înseamnă că Ngezana nu are viitor. Din contră – dacă ar învăța să-și gestioneze momentele de relaxare, dacă ar înțelege că un fundaș strașnic nu e cel care joacă trei meciuri beton, ci cel care nu greșește în al patrulea, ar deveni cu adevărat indispensabil. Până atunci, însă, pare mai mult o combinație între stâlpul de rezistență și scripetele ruginit care poate ceda oricând.
FCSB trebuie să decidă ce fel de fundaș vrea în inima apărării: unul spectaculos și imprevizibil, sau unul plictisitor, dar sigur. Ngezana poate fi ambele – și tocmai asta e problema. Când te bazezi pe un jucător care, într-o zi, poate fi MVP-ul etapei, iar în alta, MVP-ul adversarului, riști să trăiești pe muchie de cuțit. Iar fotbalul nu se vreau a fi un sport pentru cardiaci.
În concluzie, până când lotul nu se va echilibra și concurența nu va deveni reală, Ngezana va rămâne titular prin absența celorlalți. Poate că FCSB n-are o problemă cu Ngezana. Are, în schimb, o problemă cu ideea de a nu avea alternativă la el.
Până atunci, joi cu Aberdeen, în cupele europene, singurele care, de altfel ne interesează pe noi chibiții neutri, ținem respirația la fiecare fază a sud-africanului, sperând că următorul meci îl va prinde în ziua aia bună. Sau, măcar, într-o seară liniștită.