Campioana României și-a depășit încă o dată condiția și și-a asigurat în proporție de 90% ieșirea din grupa principală.
Asta a pus FCSB în disputa cu danezii de la Midtjylland pentru a izbuti a treia victorie din actuala ediție a Europa League. Fără suflet n-ar fi putut să cupleze cu cei peste 37.000 de fani frenetici care le-au stat în spate băieților lui Charalambous și Pintilii și să se ancoreze de fiecare minge de parcă ar fi fost ultima. Fără inimă n-ar fi putut să alerge ca Ilie Floroiu, pe vremuri, peste 10 kilometri de căciula, astfel încât în multe momente să pară că sunt mai mult de 11 pe teren. Iar fără minte n-ar fi putut să se așeze atât de compact pe teren, într-un 4-5-1 care să comprime spațiile, să închidă unghiurile de pasare ale unei echipe cu mobilitate și capacitate de a ține mingea în posesie și să speculeze orice mica șansă apărută.
Se pare că atunci când în rețetă pui ingredientele de mai sus divinitatea fotbalului te răsplătește, băgându-ți în sac, din oficiu, o deviere la primul gol și una dintre cele mai mari gafe de portari văzute în EL în ultimul timp. Când joci cu o echipă mai bogată și mai valoroasă luată individuale așa cum zicea Mourinho în vremea când bătea superechipe din poziția de out-sider: ”Dacă tu ai o mașină de serie, iar ei una de Formula 1, singura șansă ca să învingi e să-I pui zahăr în benzină”.
Midtjylland nu-i un bolid de Formula 1, dar nici un autoturism de serie. Mai mult, față de modulul obișnuit, acel 4-4-2 cu care a ajuns până aici, joi a schimbat ceva pe la ambreiaj, ceva pe la cutia de viteză, astfel că a încercat pe Arena Națională un soi de 4-2-3-1 neobișnuit pentru ei. Nu i-a ieșit, pentru că FCSB a știut cum să-I pună zahăr în benzină. Jucând defensive, compact, speculativ. Ceva asemănător cu ceea ce reușise la Salonic, în fața altui adversar, apriori și statistic, mai tare. De această dată fără ajutorul omului în plus în repriza secundă.
Pentru cine nu crede că victoria de joi a roș-albaștrilor e una mare, haideți să vedem cu cine au jucat.
Midtjylland ridică trofee și câștigă și bani. La ei se poate. Cu o academie în spate, care arată de parcă n-ar crea fotbaliști, ci nave spațiale, gruparea daneză a intrat în forță într-un fotbal dominat de FC Copenhaga sau Brondby și a demonstrat că poate să atingă atât performanța sportive, cât și pe cea financiară. În ultimii 10 ani, a luat 3 campionate și două cupe și, mai important, a reușit și o calificare în grupele Champions League, în sezonul 2020-2021. Mai mult, în ultimul deceniu, a vândut jucători de 165,85 de milioane.
Prin comparație, FCSB a luat în aceeași perioadă un singur titlu și o singură Cupă, fără să mai guste din plăcerile UCL. Iar de vândut a încasat o sumă sub treimea danezilor. Cu numai 54,48 milioane de euro dobândite din transferurile de jucători, roș-albaștrii sunt fruntași pe la noi, dar atât de departe de cei care chiar știu să facă business din fotbal.
Ca să vinzi atât de bine trebuie să știi să dezvolți talentele și să ai curajul să le dai minute jucătorilor tineri. Midtjylland nu are nevoie ca federația de la Copenhaga să dea o lege protectivă pentru fotbaliștii sub vârstă. În vreme ce pentru ai noștri Regula U21 este o corvoadă, pentru exportatorii adevărați de jucători ea e normă internă obligatorie în club. Ca dovadă că joi, în primul ”11”, FCSB n-a avut niciun jucător sub 23 de ani, iar danezii au prezentat la start nu mai puțin de 5 băieți extrem de tineri: Gogorza (18 ani), Diao (20), Casillo (20), Osorio (20) și Sorensen (22). Să le ținem minte numele, chiar dacă au i-am învins joi, ca să ne reamintim de ei peste puțin timp când îi vom vedea prin Big 5 campionate europene.
Punctual, maturitatea aduce rezultate. Vârsta medie a primului ”11” roș-albastru e cea ideală pentru marea performanță a momentului. Probabil că acesta a fost unul dintre atuurile FCSB-ului de joi. ”Vulpoii” au știut cum să profite de orice eroare a adolescenților și au făcut ca tabela să arate avantaj la pauză. În partea dreaptă a noastră am avut parte de un duel emblematic pentru momentul actual. Cel mai bătrân jucător de pe teren, Crețu (35 de ani), l-a avut ca adversar direct pe cel mai tânăr: Mikel Gogorza (18 ani). Cel puțin în prima parte, copilul a arătat clasă, doar că Vali din Buzău l-a anihilat de fiecare data grație plusului de experiență și unei inimi uriașe. Exemplul cel mai bun e însă Florin Tănase. Ajuns la 29 de ani, ”Tase” a speculat la maximum puținele șanse avute de a penetra terenul și, mai apoi, spațiul porții adverse. A obținut cu iscusință lovitura liberă din minutul 16, pe care tot el, cu puțină șansă, a transformat-o în gol.
Din păcate însă, Tănase n-a putut juca decât 27 de minute. O contractură simțită încă din minutul 6 s-a transformat, probabil, într-o microleziune fibrilară. Încă una în cadrul lotului fecesebist în care bicepsul femural pare să fie cel mai tare adversar al staffului tehnic. Olaru, Pantea, Tănase înseamnă, de fapt, meciul și accidentarea în ultimele 3 runde. Dacă mai adăugăm leziunile care i-au scos din joc în această toamnă pe Șut și pe Lixandru atunci întreaga listă ar putea genera o ședință explicativă din partea zonei care se ocupă de studiul parametrilor fizico-medicali.
Poate că după 28 de meciuri jucate deja în acest sezon, leziunile sunt ofranda pe care campioana României trebuie să o plătească. Pentru cele 9 puncte din Liga Europei, care-i asigură aproape sigur calificarea în primăvară, pentru startul bun în grupele Cupei României și pentru prezența în zona de play-off a SuperLigii. Cert este că în competiția continental rezultatele sunt deja uriașe și parcă niciun sacrificiu nu mai contează. Când dai la o parte Lask Linz, PAOK Salonic și Midtjylland, echipe cu valoare și aport investițional incomparabile cu al campioanei noastre și când nu ratezi postura de favorită nici cu Maccabi Tel Aviv, nici cu RFS și nici cu trupa din San Marino, atunci chiar poți spera ca visul să continue. Să vină Man Utd!