Andrei Vochin, în extaz după cea mai frumoasă partidă de la Euro 2020: „Matematica dintr-o poezie de meci”

Incredibil cum le reglează el, Bunuțul fotbalului! Am fost parte din organizarea acestui European, ne-am bucurat când ne-am câștigat dreptul, dar am trăit deziluzia necalificării ”naționalei” noastre.

Apoi sorții ne-au hărăzit o grupă tristă, iar primele 3 din cele 4 meciuri găzduite de Arena din București n-au fost răsfățate de afișe colorate. Ucraina, Austria și Macedonia de Nord nici măcar la handbal feminin n-ar face tribune pline. Dar totul s-a compensat aseară.

România la înălțime

Franța și Elveția au oferit unul dintre meciurile memorabile nu doar ale acestui turneu, ci, cu lejeritate, ar putea figura într-un Hall of Fame al jocurilor epice din istoria de 60 (plus 1) ani ai Europenelor. O tonă de vedete, 6 goluri, răsturnări de situație, intervenții VAR, penalty ratat, reușite de kinogramă, prelungiri și lovituri de departajare. Plus victoria finală a outsiderului. Ce-ți mai poți dori la ultimul meci la tine acasă? Greu de imaginat.

Mulțumirea celor 25.000 de oameni, norocoși să fi fost martorii unui asemenea spectacol, s-a manifestat printr-un val mexican unic la acest turneu, finalizat cu scandarea aceea care nouă ne ridică părul pe mâini: ”România! România!”. Cât de reconfortant e să stai la ”a doua”, alături de Daniel Niculae, Lucică Sânmărtean, Cristi Dulca, Oneață Augustin, Ion Marin sau Vlad Munteanu și să-i vezi pe ei ”rotind” valul și scandând numele țării pentru care au jucat ani mulți.  Minunat public, ăsta cu adevărat unit sub tricolor! Semn nu doar că se poate, ci chiar e o binefacere să faci show și fără materiale pirotehnice, scandări triviale, bătăi. Mă rog, excepție câteva ”petarde” pe ici, pe colo prin tribună ? Că doar nu e doar fotbal, ci și un eveniment de tip ”to see and to be seen”.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Material didactic pentru Școala de fotbal

Poezia acestui meci a avut totuși și o matematică a lui. De regulă, un joc cu 6 goluri e unul spectaculos, dar nu cine știe ce de riguros. Ei bine, acest Franța – Elveția poate fi predat fără rețineri la Școala de Antrenori, iar directorul ei, profesorul Lucian Burchel, prezent lângă mine, cu siguranță că o va face. Are material didactic din plin.

Franța era marea favorită. Diferența uriașă de valoare individuală îi conferea acest statut. Doar că și zeii au migrene. Ale lui Didier Deschamp au fost de stânga, căci ambii fundași laterali, Lucas și Digne, au fost accidentați. Soluția gândită inițial, cea cu 3 fundași centrali, și cu Rabiot improvizat lateral stânga, n-a dat rezultate. Iar principalul vinovat pare să fi fost ”intrusul” în echipă, Clement Lenglet. El l-a pierdut pe Seferovici la primul gol, amintindu-le fanilor Barcelonei de ce au fost nevoiți să suporte un sezon atât de prost.

Didier, pe mână cu teribilistul

Pauza prilejuită de intrarea acelui teribilist pe gazon a fost imediat valorificată de antrenorul campion mondial. Franța a revenit la sistemul cu 4 pe fund, improvizând în flancul stâng prin plasarea stoperului Kimpembe. Soluție mult mai eficientă. Dar doar până la pauza mare. Prin lăsarea firească la cabine a lui Lenglet și introducerea lui Coman în flancul stâng, Franța a trecut la o formulă ultraofensivă, cu 4 atacanți, înghesuiți mult în zona central-stânga, fără variantă viabilă în cealaltă parte, atâta vreme cât Griezmann venea des în spatele lui Benzema și Mbappe. Risc mare pentru o echipă care a câștigat Mondialul jucând extrem de asigurat, echilibrat și reactiv. Dar un risc cerut de scor.

Pe această zonă centrală, ”cocoșii” au revenit în joc, marcând 3 goluri în juma de oră. E adevărat, că acolo, din cauza acestui dezechilibru, în dreapta lor au suferit enorm și pe atac, și pe apărare. Doar destinul și inspirația lui Lloris la penalty-ul lui Rodriguez i-au salvat de un handicap de două goluri, în startul părții secunde. Cu 3-1 în minutul 75, Franța părea în sferturi. Doar că ea avea în față un strateg de top și o armată dispusă să dea ultima picătură de sudoare pentru a forța imposibilul.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Managerul și inginerul-șef

Derulăm pe repede înainte filmul pentru a surprinde o imagine de final care spune totul despre echipa Elveției. Sommer îi apără penalty-ul decisiv lui Mbappe, toată banca lor inundă terenul și, în grup, aleargă nebuni spre micuța galerie din peluză. Un singur jucător, Granit Xhaka, îl caută din priviri pe Vladimir Petkovic, rămas în spațiul tehnic. În vreme ce colegii lui sprintau spre suporteri, el a fugit glonț la antrenor. Într-o clipă, doi oameni îmbrățișați, căpitanul și selecționerul, arătau tuturor cheia acestui succes. O astfel de lucrare nu se poate face fără un manager iscusit și un lider pe teren, un inginer-șef, desăvărșit. Ceilalți, oricât de meseriași ar fi fost, nu pot niciodată implini o astfel de lucrare fără ei.

 Antrenor de jumătate de viață

Petkovici folosește, de regulă, sistemul cu 3 fundași centrali. Iar pentru a-i prinde pe Seferovici, Embolo și Shaquiri în primul ”11”, a regizat un modul de joc 3-4-1-2. Dar pare singurul de la acest turneu final capabil să alterneze cu succes, în interiorul aceluași meci, variante de 4-4-2. Nu-i de mirare. Omul are 57 de ani de viață, din care, apropape jumătate, 24 de antrenorat. De când a început ca antrenor-jucător la Belinzona, în 1997, și pînă azi, în peste 400 de meciuri pregătite la profesioniști, în campionatele Elveției, Turciei și Italiei, le-a încercat pe toate. De exemplu, când a câștigat Cupa Italiei cu Lazio, în 2012, a bătut pe Juventus în semifinale, jucînd 3-4-2-1, iar pe Roma în finală, folosind un 4-1-4-1.

Decizii lucide luate în vâltoare

Cu o asemena experiență acumulată, el a putut rămâne lucid și rațional chiar și când totul părea compromis. Iată câteva decizii luate înainte și pe parcursul meciului.

• L-a simțit în formă pe Zuber și l-a titularizat în banda stângă, așa cum a făcut-o și cu Turcia, deși în primele două jocuri fusese rezervă. Zuber a dat centrarea la primul gol și a obținut penaltyul, ratat de Rodriguez.
• În formula de 3 fundași, a început cu Elvedi stoper central dreapta. Expus duelului cu Mbappe și Rabiot, Elvedi a luat primul galben din echipă, în minutul 35. Imediat, selecționerul a comandat schimbarea de poziție între el și Akanji, pentru ca eventualele raiduri laterale să nu-l expună la vreo eliminare.
• La 2-1 pentru adversar, scoate un fundaș lateral, pe Widmer, cel cae greșise la golul doi al lui Benzema și introduce un lateral mult mai ofensiv, pe Mbabu. Acesta dă centrarea superbă din care Seferovici face 2-3 și readuce Elveția în joc.
• Tot atunci, Gavranovici, un vârf, intră în locul lui Shaquiri, mijlocașul ofensiv. În câteva minute marchează un gol, anulat pe motiv de ofsaid (al treilea al lui, cât ghinion!, nevalidat în acest tuneu final), dar și cel de 3-3.
• Totodată, pentru a câștiga un om în plus pentru atac, trece la un sistem cu 4 pe fund, prin readucerea lui Rodriguez la locul lui tradițional, în banda stângă.
• În minutul 87, riscă totul și-l înlocuiește pe fundașul Rodriguez cu mijlocașul Mehmedi.
• La 3-3 și imediat după introducerea lui Giroud, Petkovici reacționează. Scoate vârful, autor a două goluri, Seferovici, și-l introduce pe stoperul Scharr. Revine automat la sistemul cu 3 fundași centrali pentru a apăra rezultatul.

Acestea sunt mișcările cu care speri să anihilezi și să ajungi la penalty-uri când ai o echipă care valorează ”doar” 288 de miloane de euro și trebuie să te bați cu o Franță de 1 miliard de euro!

Xhaka, masculul alfa

Celălalt îmbrățișat din poza de final, Granit Xhaka, a fost antrenorul din teren. A coordonat totul, a dat ritmul, a accelerat când era cazul, a confiscat mingea și a dictat o posesie de ”odihnire” când jocul o cerea. Un lider formal și informal văzut din înaltul tribunei și confirmat și de cifrele reci:

• Cel mai bun Index Instat al meciului: 380. Cu un punct și peste Seferovici, autorul unei duble, și, poate mai important, peste toate vedetele Franței. (Cel mai bun francez, Bezema, a avut 373).
• A creat cu incredibilă liniște, în minutul 90, pasa genială către Gavranovici autorul golului de 3-3.
• A jucat cele mai multe baloane din echipă, 86, și a greșit numai 7 pase în peste 120 de minute de joc.
• A câștigat cele mai multe dueluri unu la unu dintre jucătorii de la mijloc în sus: 61%.

Are un singur minus în opinia mea: nu s-a băgat la penaltyuri în prima serie de 5, deși pe teren nu se mai aflau Seferovici, Shaquiri, Zuber sau Embolo, valoroșii oameni de atac.

Produsul unui fotbal care a investit în copii: bani și strategie de dezvoltare

Granit Xhaka are 28 de ani și s-a format la academia lui FC Basel. La 17 ani, în 2010, a devenit campion european U17 cu naționala Elveției, alături de alți doi colegi de azi: golgeterul Seferovici și ghinionistul serii, Rodriguez. Generația născută în 1992 este prima care a beneficiat de noul program strategic, scris și pus în pactică de directoratul tehnic al federației elvețiene în urmă cu circa 15 ani.

Granit Xhaka s-a format în Academia lui FC Basel, de acolo de unde au mai plecat în fotbalul mare Shaqiri, Sommer, Embolo (din lotul de azi), Fabian Frei sau Ivan Rakitici. Această structură beneficiază anual de un buget de minimum 6 milioane de euro.

Granit Xhaka joacă acum pentru Arsenal, care l-a cumpărat cu 45 de milioane de euro, iar valoarea lui de piață a ajuns la 22 de milioane de euro conform transfermarkt.

Bucureștiul și România au avut șansa să vadă pe viu toată această istorie. Ce bine dacă ar fi dacă ar reuși să înțeleagă ceva din ea și să găsească și oamenii care să poată facă ce au făcut elvețienii. Ăia pe care, acum vreo jumătate de secol, îi băteam la ei acasă, cu autogolul lui Michaud, deschizându-ne drumul spre Mondialul din 1970.