Nu se mai întâmplă des în fotbalul nostru să vezi inițiative care trec dincolo de minge, de clasament și de rivalitățile tipice. Dinamo a reușit să mute jocul într-o altă zonă duminică, la derbyul cu Rapid, și nu mă refer doar la gazon. Ci la tribune. La gest. La mesaj. Cea mai mare campanie de donare de cărți pentru copiii din medii defavorizate din România se va întâmpla acolo. Într-un stadion care va deveni, preț de 90 de minute și mai mult, o sală de lectură a speranței.
Ce face Dinamo prin această acțiune? Dă o direcție. Împinge fotbalul înspre cultură. Iar cultura înspre copii. Și nu o face cu vorbele de fațadă sau cu vreun parteneriat bifat într-o zi mohorâtă de PR. O face cu un gest concret. 30.000 de scaune, fiecare cu un cod QR. Fiecare cu potențialul de a aduce o carte pe noptiera unui copil care, poate, nu și-a permis niciodată luxul unei biblioteci personale.
Este una dintre puținele dăți în care un club din România nu a mai stat să aștepte să vină altcineva cu ideea. Dinamo a demonstrat că nu trebuie să aștepte ca autoritățile sau ONG-urile să ia inițiativa; poți fi tu cel care aprinde lumina în bibliotecă, atunci când geamurile sunt închise.
Și aici trebuie aplaudat nu doar clubul în sine, ci mai ales oamenii din spate. Un club care a fost la pământ în urmă cu trei-patru ani își propune astăzi să ajungă în Cartea Recordurilor nu cu transferuri, ci cu donații de cărți. Este un pas uriaș în direcția bună, mai ales într-o societate în care copiii citesc tot mai puțin și în care fotbalul e văzut, de multe ori, ca antidotul culturii.
Dar de ce trebuie să fie așa? De ce nu pot merge cele două împreună? De ce fotbalul nu poate fi și despre valori, și despre educație? De ce stadionul să nu fie și un spațiu de formare? Dinamo tocmai asta face. Pune o carte pe masa fotbalului și spune: „Uite, și așa se poate!”.
Pe vremuri, generații mari ale României — cele ale lui Puiu Ionescu, Cornel Dinu sau Loți Boloni — erau nu doar fotbaliști, ci oameni crescuți cu lecturi. Astăzi, când totul se măsoară în followeri și vizualizări, o campanie de carte pare un gest aproape revoluționar. Dar poate fi și un început.
Dacă o fac peste treizeci de mii de oameni la un meci, poate o vor face și la alte meciuri. Poate vor face și alte cluburi. Poate se va vorbi și altfel despre fotbal. Uite, Federația deja și-a făcut o editură și va începe să scoată cărți tematice, scrise de specialiști români sau traduse din străinătate.
Fotbalul are această forță incredibilă de mobilizare. Poate strânge mii de oameni într-un singur loc. Și dacă tot i-a adunat, de ce să nu le spună și o poveste? Una despre educație. Despre șanse. Despre o carte care poate schimba viața unui copil așa cum o pasă bună poate schimba soarta unui meci.
Derbyul de duminică va avea, sigur, dramatism, nerv, polemici. Dar va avea și ceva ce nu vezi des: o inițiativă care te face să pleci de la stadion mai bun decât ai venit. Pentru asta, jos pălăria în fața lui Dinamo. Poate că nu va câștiga campionatul, poate că va pierde duminică. Dar a câștigat deja respectul celor care știu că fotbalul adevărat e cel care atinge și mintea, nu doar inima.