De câțiva ani buni, de când a fost escrocată de români și străini, Dinamo își caută alinarea fiecărui sezon la meciul cu FCSB. ”Putem să și retrogradăm, dacă-i batem pe spurcații ăia”, e fraza cu care-și consolează eșecul repetat.
Câteodată le și iese. Pentru asta însă, săptămâna dinaintea marelui derby e încărcată de emoție și mustește de adrenalină. Se dau declarații, se vând bilete direct din mâna celor care urmează să dea cu piciorul, se face parcă un concurs intern de dinamovism, în care fiecare jucător caută să arate ultrașilor cât de înflăcărat este în disputa cu marele dușman.
Toată încărcarea se revarsă pe teren. Doar că amigdala calcă în picioare neocortexul. Sau, mai pe înțelesul băiețașilor de cartier, suflet mult, minte puțină. Nu-i deloc întâmplător că în ultimele 5 meciuri Dinamo – FCSB, au fost 4 eliminări, toate în tabăra roș-albilor. Aseară am mai văzut una, cea a lui Steliano Filip, în minutul 37, când scorul era ”doar” 1-0.
Sigur că, tehnic vorbind, ea e discutabilă. Istvan Kovacs a penalizat mai degrabă tentativa de lovire brută a dinamovistului, fără a vedea că, în fapt, victima, Vali Gheorghe a fost ”șters”, nu lovit în plin de Filip. Probabil că VAR-ul ar fi putut să corecteze decizia. Doar că, emoțional, Kovacs a fost tocat vreo 10 minute de gura bogată a dinamovistului, nemulțumit că nu putea sub nicio formă să stea în picioare în duelurile unu la unu. Cu o fază înainte chiar merita ”galben” pentru proteste, însă Istvan a preferat doar să-l avertizeze verbal. Fără să am probe, cred cu tărie că decizia dură a eliminării a venit și pe fondul antecedentului.
Acționând cu ceața pe ochi, Steliano și colegii lui au mai scris o pagină neagră în istoria glorioasă a clubului lor. Este pentru prima oară când un Steaua – Dinamo se termină cu 4-0 la pauză și, în același timp, scorul înregistrat aseară, 6-0, este cel mai mare din toate timpurile.
Sigur că, situațiile diametral opuse în care se găseau cele două societăți înaintea startului meciului, indicau o favorită certă. FCSB, cu liniștea ei financiară, versus Dinamo, insolventă și amenințată de faliment. FCSB, transferând în această fereastră de mercato piese grele, precum Keseru, vărful care-i lipsea de câțiva ani buni, Dinamo repatriind fii risipitori, dar scăpătați, precum Torje sau Matei, pensionari nedeclarați ai unui fotbal pe care l-au luat mai toată viața la mișto.
Dacă în egalitate numerică situația era oricum favorabilă FCSB-ului, după ce Dinamo a rămas în 10 lipsa de judecată a făcut ca diferența de joc și de pe tabelă să crească minut cu minut.
Când tu îți permiți să-i dai lui Keseru salariul pe care și-l dorește cel ce a fost declarat înainte de pandemie cel mai bun străin din Bulgaria, atunci parcă devine natural ca el să deblocheze meciul, cu o lovitură liberă scoasă și transformată în gol.
Când tu îți permiți să-l aduci pe Vali Gheorghe, iar adversarul se bazează pe un tânăr, Giafer, pe care transfermarkt abia l-a ”legitimat”, oferindu-i cu greu cota de numai 10.000 de euro, atunci nu trebuie să te mire faza golului 5, în care, vorba lui Grădinescu, ”Brazilia a coborât în Arena Națională”.
Când tu te apuci să te iei la bătaie, și nu vorbesc la propriu, ci la figurat, cu un adversar atât de puternic, nu trebuie să te mire că tabela se mișcă ca eolienele prin Dobrogea.
Dar, indiferent cum, să nu dai un șut pe poartă tot meciul, nu este ceva ce poți scuza când vorbim despre așa zisul ”Derby de România”. Iar asta, pentru un suporter dinamovist, e mai greu de suportat decât o înfrângere oarecare. Dar, când n-ai minte, te doare sufletul!