Nimeni nu mai e ca noi în Europa. SuperLiga este campionatul de pe Bătrânul Continent în care se înregistrează cele mai multe rezultate de egalitate
FCSB – CFR se termină gâfâit. E duminică seara și mult așteptatul ”main-event” al rundei, meciul dintre campioana en-titre și una dintre contracandidatele la marele trofeu, se încheie nedecis: 1-1. Este fix rezultatul cel mai previzibil pe care casele de pariuri îl evidențiaseră (prin cotația cea mai mică) la oferta de scor corect.
În cei 7 ani de când CFR a intrat pe mâna lui Neluțu Varga, aproape jumătate dintre meciurile cu FCSB, 15 din 32, s-au terminat la egalitate. Pare că nimeni nu vrea să riște mare lucru pentru o victorie, în schimb ambele dau acatiste pentru minunatul X izbăvitor.
FCSB venea după meciul cu Manchester, avea lipsă câteva piese extrem de importante pe axul terenului (Olaru, Șut, Bîrligea), iar asta l-a făcut pe MM Stoica chiar să declare, nu doar să-și pună în secret în gând, că ”de data asta n-aș refuza un rezultat de egalitate!”. De data asta, adică a 15-a oară!
La sfârșitul meciului, Dan Petrescu a părut un pic supărat pe rezultat, dat fiind faptul că a deschis scorul și a avut, minute bune, superioritate numerică. Dar… ”Dacă mă întrebai înainte de meci aș fi zis că un egal acasă la FCSB e un rezultat bun”, a susținut el în debutul interviului de la final.
Ceea ce am văzut aseară pe Arena Națională nu este nicidecum doar apanajul fruntașelor noastre. Din păcate pentru nivelul de spectacol din Liga 1, ideea de a nu pierde meciul e ”farul călăuzitor” al majorității cluburilor.
Remiza dintre FCSB și CFR este al 66-lea rezultat de egalitate dintre-un total de 191 partide jucate în cele 24 de etape aproape încheiate! Asta înseamnă că mai mult de o tremie din meciurile de la noi se înregistrează X-ul la finalul meciurilor. Mai precis: 34,5%!!!
Nicăieri în Europa nu mai întâlnim așa ceva! Nici la campionatele cele mai puternice, cum ar fi cele din Big 5, nici la cele aflate sub poziția României în clasamentul coeficienților europeni. Cei mai apropiați de noi ar fi irlandezii, cu un procentaj de 30%, iar dintre granzi, italienii, care sunt undeva la 29,5%.
Chestiunea nu pare a fi o simplă excepție. De la an la an, numărul meciurilor egale în Liga 1, unul oricum ridicat, continuă să crească. O analiză a ultimelor 4 sezoane confirmă această tendință.
Judecând aceste cifre și privind meciurile din campionatul României avem de multe ori senzația că asistăm mai degrabă la o întrecere de șah, în care participanții ar semna pentru o remiză de cele mai multe ori înainte de primele mutări.
Esteții, mai optimiști, ar numi-o rigoare și/sau organizare defensivă. Realist vorbind însă, apetența pentru acest punct oferit din oficiu de organizator la începutul meciurilor pare a fi Biblia fiecărui antrenor de pe aici de pe la noi.
Frica de a nu pierde este mult mai puternică decât curajul de a risca un pic mai mult pentru o victorie. Toată echipa trebuie să facă faza de apărare, însă numai câțiva jucători au în fișa postului faza de atac.
Un atacant care nu prea participă la jocul defensiv al echipei sale este arătat cu degetul și pus la treabă, în vreme ce un fundaș care nu urcă în ofensivă trece pe sub radar ca o dronă invizibilă.
Da, domnilor antrenori, știm că fotbalul e pe puncte și pe bani. De asemenea, înțelegem că patronii sau decidenții de deasupra dumneavoastră vă judecă în funcție de rezultate.
Doar că, de la jumătatea anilor 90 se joacă pe un punct la egal și 3 (trei!!!) la victorie tocmai pentru a impulsiona apetența pentru a câștiga în detrimentul parcimoniei care să aducă acel amărât de punct.
Procentul mare de meciuri (cu adevărat) nule de la noi ar trebui să dea de gândit. Poate chiar să genereze o discuție despre un stimulent în plus, cum ar fi, de exemplu, 4 puncte la victorie. Sau oricare altă idee care să ne facă evenimentul fotbalistic intern de duminică seara mai palpitant decât finala de snooker de la Berlin!