Fotbal international

Andrei Vochin sancționează jocul Spaniei și preocupările extrafotbalistice ale selecționerului Luis Enrique: „Radio tiki-taka”

În exclusivitate pentru FANATIK.RO, cunoscutul jurnalist Andrei Vochin analizează în termeni duri prestația Spaniei și a selecționerului Luis Enrique la CM din Qatar.
07.12.2022 | 14:35
Andrei Vochin sanctioneaza jocul Spaniei si preocuparile extrafotbalistice ale selectionerului Luis Enrique Radio tikitaka
Eliminarea Spaniei în optimile de finală ale Campionatului Mondial l-a bucurat pe Andrei Vochin. foto: colaj fanatik
ADVERTISEMENT

Rar mi-a fost să mă plictisesc mai rău decât am făcut-o luni seară, urmărind un joc al Spaniei. Rar mi-a fost să observ o risipă de timp mai mare în dezvoltarea jocului cum au izbutit să pună în practică jucătorii lui Luis Enrique. Și, nu-mi amintesc prea recent, să mă bucur mai tare văzând-o plecând acasă, chiar dacă asta înseamnă o împuținare a interesului pentru acest Mondial.

Andrei Vochin sancționează prestația Spaniei la Mondialul din Qatar

Când pui față în față două loturi de valori atât de disproporționate, outsiderul devine favoritul oricărui spectator neutru. Ai vrea să vezi cu ochii tăi surpriza, să fii contemporan cu un eveniment pe care să-l poți povesti mai târziu ca pe o pildă. Ei, bine, Spania, mi-a îndeplinit toate aceste aspirații.

ADVERTISEMENT
  • 241  milioane de euro este valoarea lotului marocan la acest turneu final
  • 877 milioane de euro a fost valoarea lotului Spanie la World Cup 2022

La startul ”optimii” cu Marocul, Spania era acea echipă care pornise în trombă Mondialul, administrând un grav 7-0 echipei din Costa Rica. Era, mai apoi, trupa care începea să-și arate limitele atunci când avea să întâlnească un adversar de calibrul ei, Germania, cu care abia a remizat. Și, în același timp, era selecționata cinică, dedată la un eșec în fața Japoniei, care să-i îndeplineacă măcar două obiective: să elimine un potențial contracandidat la titlu, echipa lui Flick, și, în același timp, să coboare pe locul doi, macaz de traseu pentru o reconfigurare pe partea de tablou care i se părea mai accesibilă. Cu Maroc, în loc de Croația, fără Brazilia, Franța, Anglia sau Argentina până în semifinale.

ADVERTISEMENT

Gândire strategică sau mojicie, aproape nu mai contează pentru mine, care, din acel moment, am devenit fan marocan, portughez, elvețian sau marțian. Suporter de canapea al oricărui adversar al acestei Spanii lipsite de scrupule la momentul jocului cu Japonia. Și, nu știu de ce, ținând cont de toate mesajele primite după ce Hakimi a executat dansul pinguinului ca la nunțile noastre din ballroomuri, am senzația că fan-grupul-acelorași-senzații a fost unul destul de mărișor.

Cel mai estetic antijoc din lume

Dincolo de judecata de tip capra vecinului neamț, alimentată de acest profund unfair-play iberic, luni seară mi-am dat seama că autobaza celebră a lui Cârțu și a urmașilor lui era generatoare de mare spectacol față de acest tiki-taka fără scop pe care ni l-a prezentat Luis Enrique. Să ții mingea la tine cu singurul gând de a nu avea adversarul cu ce să-ți dea gol începe să provoace stări de vertij și, în special, vomă. Să te uiți două ore și ceva la un joc în care echipa cu mingea pasează de 1041 de ori pentru a expedia un singur șut pe poartă e echivalent cu moartea pasiunii.

ADVERTISEMENT

Asta a făcut Spania contra Marocului. Un antijoc dus la perfecțiune, pe care selecționerul lor, considerat de unii vizionar, geniu, neom, după marele triumf cu Costa Rica, începuse să-l introducă în scrisori-manifest îndreptate împotriva celor care nu știu, nu pot sau nu vor să facă asta.

Dus la perfecțiune de Pep Guardiola, tiki-taka fusese inventat nu pentru a ține mingea la tine fără să ameninți poarta, ci cu misiunea de a trece succesiv liniile de apărare ale adversarului, de a livra apoi baloane pentru cei 3 superfotbaliști din față, care să demareze spectacolul duelurilor unu la unu. Care să rezolve meciurile, oferind, în același timp, publicului și doza de show pe care o așteaptă atunci când plătește biletul sau cablul TV.

ADVERTISEMENT

Preocupările avangardiste ale selecționerului spaniol Luis Enrique

Luis Enrique a ales Mondialul și pentru a-și exhiba alte preocupări avangardiste. Dincolo de scrisoarea-manifest menită să-i urecheze pe toți cei care n-au șansa în viață să lucreze cu fotbaliști de sute de milioane de euro, demers cu puternic iz politico-fotbalistic, selecționerul iberic și-a găsit timp, aproape în fiecare zi petrecută în cantonamentul de la Doha, să facă pe influencerul în programe de câte o oră.

Frumos, minunat, novator pentur publicul larg, dar, se pare, păgubos pentru scopul principal pentru care sosise în Qatar. Nu sunt un neadaptat, pretind că mă pricep un pic la comunicare, așa că am apreciat încercarea lui Enrique de a interacționa cu publicul. De a educa fotbalistic prin propriul discurs purat și pe alte canale decât cele oferite la impuse de rigorile unui Campionat Mondial. Influencereala asta mi-a arătat însă, de multe ori, că are efecte secundare. Ca, de altfel, orice imixtiune ce interferează cu marea performanță la ora facerii ei efective.

Nemții au venit la Doha mult mai preocupați de problemele extra-fotbalistice. Curcubelul pare că le-a fost mai drag decât verdele crud al gazonului, influențați de importanți oameni politici sau non-guvernamentali ale căror agende fuseseră programate să căpușeze fotbalul în cel mai prolific moment de audiență posibil. Gândindu-se la banderola ”One Love” sau la shootingul cu mâna la gură, au scăpat din vedere că maximum de popularitate la fotbal îl obții abia când reușești victoria finală.

Neuer și Luis Enrique s-au grăbit însă cu influencereala și au primit ce-au meritat. O mare palmă de la fotbalul pe care au uitat să-l slujească așa cum o făcuseră pe vremea când obțineau trofee: cu seriozitate, modestie și unică preocupare.

ADVERTISEMENT