Andrei Vochin scrie despre moartea lui Emeric Ienei: „Ziua în care am pierdut un OM”. Detaliul care îl făcea unic pe fostul mare antrenor român

Într-o lume în care azi fiecare îşi pune numele înaintea echipei, în care se strigă „eu am făcut, eu am decis, eu am câştigat”, Emeric Ienei a rămas până la capăt omul lui „NOI”.

A murit Emeric Ienei. Andrei Vochin dezvăluie detaliul care îl făcea unic pe câștigătorul Cupei Campionilor Europeni

Asta îl făcea unic. În orice interviu, după orice victorie, el nu vorbea despre el, nici despre ideile lui, nici despre „metoda Ienei”. Vorbea despre jucători. Despre „băieţi”. Despre „oameni buni”. Aşa era el: aşezat, delicat, cu o eleganță care venea din liniștea celor siguri pe ei.

Astăzi a plecat dintre noi gentlemanul fotbalului românesc, iar odată cu el se stinge încă o lumină dintr-o epocă în care fotbalul se făcea cu sufletul, nu cu marketing-ul și cu egoul.

Dezvăluiri despre antrenorul Emeric Ienei

Emeric Ienei n-a avut niciodată nevoie să ridice vocea. Nici să lovească în masă. Nici să se bată cu pumnii în piept. Lui îi era suficient să fie acolo. Calm. Așezat. Păstorind caractere, nu doar talente.

Digi24.ro

Emeric Ienei a murit la vârsta de 88 de ani

Pentru Balint, Belodedici, Lăcătuș, Pițurcă, Bumbescu, Iovan, el n-a fost doar antrenor. A fost un tată. Un tată blând, dintre cei rari, care nu se impun prin frică, ci prin felul în care te face să crezi în tine.

Digisport.ro

Cum l-a numit Victoria pe David Beckham, după ce englezii au anunțat că și-a schimbat numele

Cum a luat naștere Steaua, sub privirile lui Emeric Ienei

El nu i-a învăţat doar să paseze. I-a învăţat cum se stă în viaţă: cu demnitate, cu măsură, cu respect pentru muncă. În seara de la Sevilla, lumea întreagă a aflat ce poate Steaua. Dar adevărul e că Steaua aceea se născuse cu mult înainte, în vestiarele în care nea Imi punea palma pe umărul unui copil şi îi spunea:

„Poţi. Eu cred în tine.” De aceea, când au ridicat Cupa Campionilor, Ienei nu s-a aşezat în centru. Nu a cerut lumina reflectoarelor. El a stat un pas în spate, cu un zâmbet care spunea totul: „Ei au făcut-o.”

Andrei Vochin, omagiu adus lui Emeric Ienei

De câte ori era întrebat despre Sevilla, el spunea la fel, cu aceeași modestie dezarmantă: „Am fost norocos. Am avut jucători extraordinari.” Când de fapt şi jucătorii ştiau foarte bine adevărul: fără el, fără calmul lui, fără încrederea lui, fără tonul acela care îţi întărea oasele, totul ar fi fost imposibil.

Astăzi îl plângem. Dar nu cu disperare. Ci cu recunoștință. Pentru că avem şansa să fi avut, în istoria noastră, un astfel de om. Unul care ne-a învăţat că măreţia adevărată nu face zgomot.