Aseară, privind Danemarca – Belgia, mi-am adus aminte de un banc. Poate îl știți, acela cu veterinarul care are și el nevoie să meargă la medic. Ajunge, intră în cabinet, și se pune pe scaun în fața doctorului de familie. Care demarează dialogul:
– Cu ce vă ocupați?
– Sunt medic veterinar.
– Aaa, ce drăguț, suntem colegi, așadar.
– Să zicem.
– Știți cât mă bucur că în sfârșit am în față un coleg de breaslă, că m-am săturat de pacienți care nu ne înțeleg deloc.
– Da, mă rog, dar nu-i chiar așa…
– Că știți ce meserie dificilă avem…
– Daaaaa.
– Până investigăm…
– Daaaa.
– Până punem diagnosticul…
– Daaaa.
– De aia, zic, și la oameni, și la animale, e la fel de dificil…
– Mă rog…
– Buuun, și acum să trecem la treabă, că vă văd suferind.
– Păi, chiar vă rog.
– Ia ziceți, ce vă doare?
– Eee, vedeți, păi așa e simplu.
Trecuse o primă repriză din Danemarca – Belgia, gazdele conduceau cu 1-0 și dominau copios jocul. Trăseseră de vreo 9 ori la poartă, își creaseră alte 3 ocazii de a marca, în vreme ce dincolo, „dracii roșii” păreau niște îngerași, care nu erau în stare să iasă din propria jumătate. Marele Lukaku, de exemplu, atinsese mingea doar de 9 ori în 45 de minute.
La pauză însă, Roberto Martinez l-a introdus pe teren pe Kevin De Bruyne. Omul cotat de transfermarkt la 100 de milioane de euro. Deasupra lui, în clasamentul celor mai valoroși jucători de la acest European, nu sunt decât doi jucători: Kylian Mbappe (160 de milioane) și Harry Kane (120 de milioane).
Cu el pe teren, Belgia a început să semene cu echipa care se recomansă a fi pe primul loc în clasamentul Mondial FIFA. Adică o trupă dominantă, care a întors meciul cu totul, în ciuda dorinței celor 25.000 de danezi din tribună și a celor 11 bărbați de pe teren, de a obține cu o victorie în meciul eveniment dedicat lui Christian Eriksen.
De Bruyne nu mai apăruse într-un meci oficial de vreo 3 săptămâni, de când Rudiger îi provocase câteva fracturi faciale, în finala Champions League. Cu deficit de antrenamente, el a prins lotul de European, dar probabil că staff-ul belgian se gândea la folosirea lui mai de degrabă în fazele eliminatorii. Acum a intrat în minutul 46 și a reușit următoarele:
Uite, de-aia mi-am adus aminte de bancul ăla. Păi, nene Martinez, cu așa jucător la dispoziție, e ușor ca selecționer, nu? Nici nu mai vorbesc și despre următoarele piese aruncate în joc de pe bancă: Axel Witsel și Eden Hazard.
Vrem, nu vrem, fotbalul zilelor noastre, oricât de joc imprevizibil l-am considera noi a fi, oricât de „mingea e rotundă” sau „și ei au tot două picioare”, e dependent de bani. În proporție covârșitoare, relația dintre sumele investite și rezultatul final e direct proporțională. Cei bogați vor avea jucători valoroși, iar jucătorii valoroși vor forma echipele învingătoare.
Pentru cei care în continuare nu cred și au mereu pretenții, le recomand să se suie într-o Dacie și să se ia la întrecere cu un Mercedes. Vorba lui Mourinho: că să câștigi o asfel de cursă cu o mașină atât de ieftină, fie îi rupi volanul, fie îi pui zahăr în benzină celui cu bolidul scump.
Ieri, înainte să văd Danemarca – Belgia, am fost pe Arenă. Și eu, tot la „a doua”. Precizez, ca să nu-mi aud vorbe ? Tot respectul pentru echipa Macedoniei de Nord, dar, și cu Austria, și cu Ucraina, diferența de valoare și-a spus până la urmă cuvântul. Nu poți face minuni cu o echipă cotată la 62 de milioane în fața Ucrainei (197 de milioane) sau a Austriei (320 de milioane) decât dacă adversaul face prostii mari, ia jocul la preț de matineu sau situația în interiorul vestiarului este înfiorător de proastă.
Luate la mână, majoritatea covârșitoare a partidelor de la acest turneu final s-au încheiat fără surprize. Echipele formate din jucători valoroși le-au bătut pe cele mai slab cotate. Excepțiile au fost de numărat pe degete:
Judecând în funcție de acest parametru, valoarea lotului, înțelegem de ce România (72 de milioane) nu s-a putut califica dintr-o grupă cu Spania (915), Suedia (215), Norvegia (270). Indiferent de cine ar fi fost selecționer.
Ceea ce e mai greu de explicat e de ce nu am putut să trecem în baraj de Islanda, care avea o valoare apropiată nouă atunci, 75 milioane, (azi, după retragerea multor vedete, a ajuns să valoreze numai 21 de milioane). Ca să nu mai vorbim despre înfrângerea în fața Armeniei (15 milioane), care riscă să ruineze și campania pentru Mondialul din Qatar. De aici ar trebui să înceapă orice analiză. Din momentul în care ne definim ca veterinar sau medic de familie.