Andrei Vochin și dilema Mondialului din Qatar: „Să dai sau să nu dai cu Flick tacticii”

Mondialul nu se joacă numai în Qatar. Farmecul acestui sport face ca după o întâlnire de nouăzeci și ceva de minute pe teren, meciul să continue peste tot ore întregi. În cafenele, pe culoare de facultăți, în cantine de fabrici, pe canapele sau studiouri de televiziune, partida intră într-o fază prelungită de disecție, pe parcursul căreia toate părerile sunt permise. Cele antagoniste sunt cele mai căutate, din polemica iscată putând avea de câștigat tocmai generatorul potopului de vorbe: fotbalul.

Discuțiile despre fotbal sunt fermecătoare atât timp cât nu apar violențele

Singurele lucruri nepermise și care n-ar trebui să mai apară niciodată sunt pasajele violente, episoadele în care creierele puțin îmbogățite cu școală și neîmbibate în educație trec de pe modul rațional către cel instinctual-animalic. Și, astfel, asistăm la vandalisme de genul celor petrecute pe străzile din Bruxelles, acolo unde dragostea marocană pentru naționala magrebiană a devenit arzătoare. La modul ”arză-v-ar focul de europeni, las că vă arătăm noi cine suntem, nu doar la fotbal, ci și la alte chestii mai bombastice”.

Cât timp nu apar Molotoavele, discuțiile pot deveni fermecătoare. Pe parcursul lor, de regulă, se trasează o linie de demarcație între suporterul de rând, neutru, care și-ar dori să vadă goluri pe bandă rulantă, și specialistul sobru, care preferă rigurozitatea tactică. Între omul care vrea să prizeze la o țuică fiartă câteva hălci de fotbal-spectacol și fostul fotbalist/antrenor, care ar dori să mai fure puțină meserie prin intermediul televiozorului. Minunăția fotbalului e tocmai aceea că îi poate satisface pe toți.

Analiza lui Andrei Vochin după Spania – Germania: „Au impresionat capacitățile strategice ale celor doi selecționeri”

Spania – Germania, de duminică, nu a abundat în faze de poartă, dar a oferit un regal de strategii. Fanul de bere a rămas, poate, cu un gust amar, și asta nu doar din cauza licorii îngurgitate. Două goluri și numai 8 ocazii mari de poartă, 5 de partea nemților, n-au avut darul să le satisfacă seara de duminică, mai ales cu un asemenea afiș. Iubitorul de logică a jocului nu se poate să nu fi rămas impresionat de capacitățile strategice ale celor doi selecționeri.

Digi24.ro

Cum a fost posibil ca aeroportul Heathrow să se închidă complet. Explicațiile experților despre cauze și implicații

Luis Enrique impresionase lumea fotbalului după victoria zdrobitoare cu Costa Rica. În studioul Orange Sport, Basarab Panduru îl declara chiar geniu. Vizonar. Neom. Cu siguranță că și selecționerul german a observat că dacă nu-și va lua măsuri suplimentare contra acestei Spanii, care-i dăduse un 6-0 în Liga Națiunilor, scorul se poate repeta.

Astfel că, nedând cu Flick tacticii, ba din contră, Germania a terminat 1-1 și a rămas în acest Mondial. Cum a făcut-o? Mai întâi analizând care-i motorul iberic care propulsează echipa. L-a identificat în primul rând pe Busquets și acolo l-a plantat pe Gundogan, pentru a întrerupe fluxul de pase de la Laporte la Sergio și mai apoi, de acolo către Gavi.

Digisport.ro

La 20 de ani, câștigă 3.500.000 € pe an și a cerut în căsătorie o femeie cu 9 ani mai mare. Un cuvânt a fost de ajuns

Ceea ce a rezultat s-a văzut la televizor, un joc mult mai puțin fluent al Spaniei. Iar mai apoi a fost confirmat de cifre. Busquets, care jucase 97 de baloane cu Costa Rica, n-a mai intrat în posesie decât de 45 de ori. Cifrele lui Laporte au scăzut de la vreo 150 de pase la ”doar” 97, în vreme ce diferența șocantă s-a înregisrtat în cazul lui Gavi.

• 13 pase a oferit Gavi în meciul cu Germania. Contra celor din Costa Rica reușise 73!

Demonstrația că tactica a ajutat Germania să nu piardă o confirmă chiar și excepția. Atunci când Busquets a fost scăpat din radar a creat faza din care Morata a deschis scorul. Iar pentru ca esteții să nu înțeleagă că strategia se referă numai la faza defensivă, trebuie să subliniem și ce s-a întâmplat după 1-0. Flick l-a scos imediat de pe teren pe Gundogan și l-a introdus pe Sane. Adică un jucător care nu se prea poate ține de un plan tactic defensiv, dar poate regiza varianta ofensivă. Ceea ce a și făcut, în combinație cu noul vârf de careu, Fullkrug, pentru golul egalizator.

• 2 pase cheie a oferit Sane în cele 26 de minute jucate, cele mai multe din toată echipa Germaniei

Andrei Vochin, șocat de tactica sârbului Dragan Stojkovic: „Dai cu piciorul unui mare rezultat doar pentru că ți se rupe Pixie de realismul tactic?”

În studioul TVR, Aurel Țicleanu  a recunoscut imediat partitura tactică, iar la DigiSport, Ilie Dumitrescu a evidențat acuratețea celor două strategii. Substituindu-se vocii poporului, așa cum orice moderator de clasă o face, Radu Naum n-a împărtășit aceeași bucurie. Fin simțitor al nevoii omului de bere, Radu, de fapt, cerea goluri, răsturnări de scor, faze discutabile. Multe, dacă se poate ca la fotbalul american, două pe minut.

Ideea că ambele părți aveau dreptatea lor avea să fie confirmată la nici 24 de ore. Luni, în primele două jocuri ale zilei, satisfacția celor care vor doar goluri și suspans a atins cote orgasmice. Serbia – Camerun 3-3 și Ghana – Coreea de Sud 3-2, cu răsturnări de scor, faze de poartă și tensiune maximă până în final, au oferit oamenilor exact ce au nevoie: show.

Și eu am avut luni aceste trăiri cu vârf și îndesat. Dar asta nu mă oprește să stau și să mă întreb: cum naiba să fii Dragan ”Pixie” Stojkovic, fost mare internațional sârb, actualmente selecționer, respectat de o țară întreagă, să ai 3-1, după ce ai întors de la 0-1, și să primești două goluri, pe contraatacuri în care camerunezii te-au prins cu fundașii la mijlocul terenului? Cum să nu-ți asiguri, cu acea urâțenie care nu-i place lui Radu, un rezultat care te-ar fi apropiat de ”optimi”? De ce să dai cu piciorul unui mare rezultat? Poate doar dacă ți se rupe Pixie de realismul tactic.