Diferența de puncte dintre liderul Universitatea Cluj și ultima clasată, FC Buzău, este cea mai mică din 1978 încoace.
Facem istorie și o trăim în direct. Campionatul primei ligi din România e pus pe șotii și ne oferă recorduri istorice. Anul trecut am bifat o premieră a epocii moderne: în SuperLiga s-au înregistrat cele mai multe rezultate de egalitate consemnate vreodată. În cele 30 de etape ale sezonului regulat au fost consemnate nu mai puțin de 80 de remize, ceea ce înseamnă exact o tremie din numărul total de meciuri!
Egalurile consemnate în sezonul trecut au prefigurat ceea ce trăim în ediția actuală. După 16 etape scurse (complete de joi după finalul meciului FC Botoșani – FCSB 1-0), diferența dintre liderul Universitatea Cluj (30 de puncte) și ”lanterna” FC Buzău (13 puncte) este de numai 17 ”lungimi”. Curiozitatea m-a făcut să intru în pântecele competiției și să caut precedentul. N-a fost o întreprindere simplă, dar nu mă plâng. Navigatul printr-o istorie contemporană nu naște doar nostalgii, ci te poartă pe urmele unei întreceri care producea, o tempora!, câștigătoare de Cupe ale Campionilor Europeni, finaliste și semifinaliste de cupe europene, nume de legendă ale unui sport minunat.
Cursorul a mers mult în jos până să găsească un echivalent al echilibrului competițional similar cu cel din ziua de azi. El a coborât decadele cu repeziciune, a lăsat în urmă sistemul cu play-off și play-out, a trecut de la 16 echipe la 14, apoi la 18. A depășit anul Revoluției, a regăsit minunatul regal radiofonic din fiecare săptămână, numit ”Fotbal minut cu minut”, a părăsit și epoca de maximă înflorire a anilor 80 pentru a se opri în sfârși la un echivalent abia în sezonul 1978-1979.
Atunci, arhiva ne-a dat stop, în momentul în care a constatat că liderul la zi a ceea ce era Divizia A, se numea FC Baia Mare, care strânsese 10 victorii (printre ele un 2-0 cu Dinamo și un 1-0 cu Steaua), 1 egal și 5 înfrângeri în primele 16 etape. Dacă s-ar fi acordat 3 puncte la victorie atunci, și nu două, zestrea maramureșenilor ar fi însemnat azi 31 de puncte. Ultima clasată, Chimia Râmnicu Vâlcea, acumulase 3 victorii și 5 remize, adică 14 puncte în timpul nostru. O diferență între lider și ”lanternă” de fix 17 puncte egală cu ceea ce avem astăzi în SuperLiga.
Dacă tot mirosim a anticariat, hai să ne aducem puțin aminte și alte întâmplări din acel sezon. FC Baia Mare era o echipă nou promovată, antrenată de legendarul Viorel Mateianu, un antrenor vizionar cu o concepție de joc absolut revoluționară pentru acele vremuri. Controlul jocului prin posesie, schimbarea posturilor jucătorilor pe parcursul aceluiași meci, ”morișca”, ”fundul de sac”, ”momeala mica” și ”momeala mare”. Cu aceste inovații, granzii primei noastre divizii au suferit enorm în prima parte a campionatului până să le dea de cap acestor băieți veniți din liga secundă. În finalul acelui campionat, FC Baia Mare a terminat pe locul 5 și a ratat prezența într-o cupă europeană la mustață. Adică la golaveraj, egala Universității Craiova. Care Universitatea avea să meargă în Cupa UEFA și să elimine pentru prima oară o echipă din Anglia, pe Leeds United!!!
”Lanternă” după primele 16 etape, Chimia Râmnicu Vâlcea a reușit să se salveze de la retrogradare terminând prima deasuprea liniei, la un singur punct în fața Corvinului Hunedoara. Echipă antrenată la ora aceea de un tânăr viitor uriaș tehnician: Mircea Lucescu! Vă puteți imagina sau nu, la capătul penultimului meci din campionat, care consemna retrogradarea matematică a echipei cu o rundă înainte de final, suporterii au invadat terenul pentru a-l purta pe brațe pe cel ce avea să devină cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului nostru!
Tot la finalul acelei ediții de campionat s-a consemnat unul dintre meciurile memorabile ale primei noastre divizii. În ultima etapă, Dinamo și FC Argeș jucau cu titlul pe masa pe stadionul din Șoseaua Ștefan cel Mare. Piteștenii, antrenați de Florin Halagian, aveau un punct avans față de alb-roșii. Așadar, le era bun și egalul. Meciul a fost epic. Dinamo a deschis scorul, Argeșul a întors, a trecut la conducere, astfel că în minutul 90 avea 3-2. În minutele de prelungire, Dinamo a egalat. Arbitrul însă nu dădea semne că ar termina meciul, moment în care Gicu Dobrin i-a cerut s-o facă sub ”amenințarea” că ”dacă nu fluieri le mai dau un gol”. Zis și făcut. ”Gâscanul” a pus mingea la centru, a primit o pasă în față, a trecut printre 3 adversari, a dat la poartă de la douăzeci și ceva de metri și, cu largul concurs al portarului Anuței, a făcut 4-3 și a adus al doilea (și ultimul) titlul în Trivale.
Dar de la ce ne-am luat? Aaaa, de la echilibrul nemaiîntâlnit de 46 de ani. Până să-mi depăn amintirile, U Cluj a pierdut la Sibiu, asta după ce vineri Buzăul pierduse la Sepsi. De la 16 etape investigația coboară acum spre 17. La cum se joacă în SuperLiga, la diferențele infime dintre echipe, la imposibilitatea de a mai da pronosportiștilor măcar un solist pe etapă, nu m-ar mira ca, ușor-ușor, să coborâm cursorul spre anii 50-60 și să vă povestesc despre Dobay, Ozon, Pârcălab sau ”Profesorul” Constantin. Hai, nu fiți răi, pe aceștia chiar nu i-am prins jucând!