Angela Merkel a pus bazele viitorului federalism european. “Bruxellesul plătește, dar vrea să audă și muzica!” România, pusă în fața unei decizii cruciale

Angela Merkel este cea mai importantă personalitate politică a Germaniei din ultimii 20 de ani. A fost prima femeie cancelar din istoria Germaniei, fiind aleasă la 22 noiembrie 2005, iar politica sa a influențat decisiv procesul de federalizare „programat” la Bruxelles, în ultima vreme. Potrivit experților, Uniunea Europeană nu va mai fi aceeași, după ce Angela Merkel va părăsi postul pe care l-a ocupat timp de 16 ani. La rândul nostru, România va decide de ce parte a „baricadei” se află…

Potrivit sociologului și geopoliticianului Dan Dungaciu, „prin crearea fondului de reziliență post-pandemie, unul extrem de consistent pentru statele europene lovite de maladia COVID-19, doamna Merkel a pus bazele federalismului european”.

Dan Dungaciu a precizat, în exclusivitate pentru FANATIK, că este prea devreme să facem bilanțul „moștenirii Merkel”, dar, cu siguranță, „această analiză va fi făcută pe toate fațetele, nu doar pe cea optimistă la adresa doamnei Merkel, așa cum nu va fi aplicată nici doar pe aspectele problematice. Important este ce ar trebui să ne intereseze pe noi, la București”.

Dan Dungaciu: „În fondul post-pandemie găsim germenele Europei federale, însă fără a se constitui într-o Federație”

Referindu-se la chestiunea Bucureștiului, Dan Dungaciu a remarcat că, dincolo de faptul că Angela Merkel a fost un politician extrem de mercantil, care și-a avantajat țara de fiecare dată, „uneori chiar împotriva drepturilor omului sau a moralității politicii internaționale”, pe noi ar trebui să ne intereseze alte aspecte.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

„Dacă ar trebui să leg vreun proiect pozitiv al doamnei cancelar de evoluția de astăzi și de mâine, acesta ar fi acel fond de reziliență post-pandemie, pe care Europa și l-a asumat, în timpul în care Angela Merkel a deținut puterea. Acolo am putea găsi germenele viitoarei Europe federale, fără însă a se constitui într-o Federație”, a explicat politologul.

Dungaciu este de părere că, atunci când discutăm despre o Europă federală, nu vorbim despre o „Federație”, așa cum o găsim în manualele de științe politice, ci despre o entitate care se va găsi, clar, sub controlul marilor puteri, în speță Germania și Franța. Sau… invers, după cum vom afla, în continuare: „Asta înseamnă federalismul, în momentul actual”.

„Dincolo de acești bani puși la dispoziția statelor europene prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), se află, de fapt, programele de guvernare ale statelor europene, indiferent cine va veni la conducerea statelor. Acest fenomen înseamnă că Europa și-a creat o pârghie, prin care influența sa politică și strategică va fi evidentă”, consideră politologul.

Comparația cu Margaret Thatcher, contestată de experți

Să facem, însă, un salt în trecut și să aruncăm privirea asupra carierei cancelarului german. Angela Merkel și-a început cariera politică încă din anii studenției, când a devenit membră a organizației de tineret socialiste Freie Deutsche Jugend (Tineretul German Liber), fără a fi, însă, și membră de partid. Interesant este că și-a petrecut tinerețea în RDG, până la reunificarea Germaniei, după ce, în mod bizar, părinții săi au decis să părăsească orașul Hamburg și să emigreze în est.

Digisport.ro

A venit răspunsul CNA, după sesizarea în care s-a cerut interzicerea alăturării numelui ”București” denumirii CSA Steaua

Mai târziu, Merkel a devenit președintele Uniunii Creștin Democrate (CDU), iar în anul 2005 a fost aleasă în Parlament și ulterior a devenit prima femeie numită în funcția de cancelar al Germaniei. În anul 2009, a fost desemnată de revista Forbes drept „cea mai puternică femeie din lume”, fapt care i-a atras comparația cu fostul premier britanic Margaret Thatcher. Interesant este că Angela Merkel are și o anumită legătură cu România, după ce, în anul 2010, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai, din Cluj.

Cu toate acestea, nu toți specialiștii agrează comparația dintre Merkel și Thatcher, deși ambele s-au remarcat în viața politică printr-un spirit luptător și conservator. „Angela Merkel n-a fost Margaret Thatcher. „Doamna de fier” s-a luat la bătaie cu realitățile, pe care a încercat să le modifice, uneori dur, strident, așa cum era profilul său politic. În schimb, Angela Merkel nu a făcut acest lucru, ci a reacționat la anumite evoluții, pliindu-se după ele și adaptându-se. Moștenirea sa nu este un proiect pozitiv foarte pregnant”,  a explicat Dan Dungaciu.

Specialistul în geopolitică a continuat: „În general vorbind, doamna Angela Merkel nu a fost un politician de construcție. Dumneai nu va rămâne în istorie pentru un proiect pozitiv esențial. Celebrul cancelar Otto von Bismarck sau Helmut Kohl (cancelarul Germaniei în perioada 1982 – 1998), cu care doamna Merkel se compară ca și longevitate în acest post, au marcat sistemul societății germane, au construit sisteme de sănătate și de asigurări, etc”.

„Merkelen”, un verb care definește indecizia politică

Potrivit lui Dungaciu, indiscutabil, construcția statului german și unificarea țării se leagă de numele cancelarului Bismarck, așa cum fabuloasa reunificare de după căderea URSS este legată de Helmut Kohl: „Doamna Merkel nu lasă o asemenea moștenire. Dumneai este, mai degrabă, politicianul care a reacționat față de anumite evenimente”.

„Faptul că numele său, „Merkel”, s-a transformat în germană într-un verb, „merkelen”, care înseamnă „indecizie cronică”, incapacitatea de a reacționa, de a spune ceva atunci când lucrurile se precipită, spune ceva”, a punctat Dan Dungaciu.

Sociologul consideră că faptul că Angela Merkel și-a transformat „porecla în renume” arată aspecte importante referitoare la profilul său de politician.

Europa, prinsă într-o întrebare hamletiană: A democratiza sau a nu democratiza

Să revenim, însă, la ideea de federalizare fără… Federație. Dan Dungaciu consideră că „pentru prima oară, Europa are o pârghie directă de control asupra programelor de guvernare din UE, așadar asupra unei viitoare confederații. Dar doamna Merkel nu a afirmat niciodată acest lucru! Această federație sau federalizare nu are o bază democratică, dar, din punct de vedere politic, Europa a înțeles foarte bine că nu are decât două soluții: democratizează, în continuare, decizia europeană și proiectul european rămâne blocat sau nu democratizează decizia europeană și o duce în mâinile celor puternici, iar în acest caz, proiectul european merge mai departe”.

Potrivit interlocutorului nostru, decizia Bruxellesului a fost de a pune între paranteze democrația de un anumit fel și de a merge mai departe prin decizia unui grup format din oameni puternici. Consecința acestei decizii strategice este legată de faptul că, în momentul actual, Europa are resurse pentru a controla statele naționale.

„În Polonia și în Ungaria, putem observa expresia acestui viitor control. Ambele țări sunt sancționate sau amenințate că li se vor reduce fondurile, din pricina „derapajelor” din politica internă. Practic, dacă nu faci ce spune Bruxellesul, care plătește dar vrea să audă și muzica, ești amendat din pricina politicii interne”, a argumentat Dungaciu.

„România trebuie să fie atentă la Polonia și la Ungaria. Cine clipește primul, ca în filmele western, o încasează”

Referindu-se la situația din alte țări ex-comuniste, de care ne-am putea folosi ca exemplu, Dan Dungaciu s-a exprimat plastic. Însă, comparația nu pare deloc de neglijat, în contextul actual european, unul devenit mai degrabă nesigur, din pricina ultimelor evenimente.

„Noi, românii, ar trebui să privim ce se întâmplă în Polonia și în Ungaria. Cine cedează sau clipește primul, ca în duelurile finale din filmele western, o încasează, pentru că de asta depinde și autoritatea europeană, dar și cea a liderilor locali, cum este cazul lui Viktor Orban, în Ungaria. Din punctul meu de vedere, Europa nu-și va permite să piardă aceste bătălii, pentru că, de fapt, este vorba despre un test care va arăta cum va funcționa UE, de aici înainte”, a precizat Dungaciu.

Politologul consideră că viitorul Europei nu este bătut în cuie, dar, în opinia unora, UE se îndreaptă spre un tip de federație. Când Europa s-a decis să devină actor politic și strategic, la nivel global, a primat sacrificarea deciziilor locale. Potrivit spuselor intervievatului nostru, nu  vom mai avea parte de o democratizare a deciziilor, în spațiul european.

Politologul a argumentat și această idee: „Unul dintre fundamentele puse pe vremea doamnei Merkel este faptul că UE va deveni o instituție politică. Cum spuneam, dă banii și cere muzica. Nu se mai mărginește în a lăsa liderii locali să facă ce le trece prin cap. Aceștia lucrează în perspectiva unui proiect european de „federalizare”, cu ghilimelele de rigoare, pentru că acest termen nu va fi folosit, ca atare”.

O întrebare pentru București: „Pe cine iubești mai mult? Pe mama (UE), sau pe tata (SUA)?”

Să ne întoarcem, însă, la poziția României pe „portativul” continental, în acest moment delicat, din punct de vedere geopolitic. Dan Dungaciu nu consideră că diplomația țării noastre are un cuvânt major de spus, astfel că va trebui să ne conformăm realităților.

„Practic, noi nu jucăm nimic în politica externă și vom fi cuminței, spre deosebire de Ungaria și de Polonia. Dar, problema României, nerostită până acum, poate fi formulată astfel: „Ce se va întâmpla, când UE va pune presiuni nu doar pentru deciziile de politică internă ale statelor, dar și pentru deciziile de politică externă?”. Altfel spus, ce vom face atunci când Bruxellesul va oferi fonduri României, dar, în același timp, va dori să-și dezvolte autonomia strategică și să-și construiască o armată comună, europeană”, ne-a declarat politologul.

Intervievatul FANATIK a continuat în același stil: „Dacă faci parte din UE și primești bani pentru PNRR și pentru dezvoltare, vei fi „obligat” să-ți faci achizițiile militare din spațiul UE. E drept, poți cumpăra din afara Uniunii Europene mărfurile pe care nu le găsești în UE. Dacă UE va merge pe această linie, logică din punctul de vedere al unui proiect european, marea presiune pe umerii României va fi întrebarea „pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?”, adică Uniunea Europeană sau SUA, când noi n-am vrut niciodată să răspundem acestei întrebări”.

Analistul politic susține că, pe bună dreptate, România a evitat întotdeauna această întrebare, sugerând că nu vrea să aleagă între parteneriatele cu SUA și cu UE, pentru că unul ține de securitate, iar cealalt se referă la aspectul economic.

„Dar, de această dată, dacă UE va merge pe drumul respectiv, întrebarea va deveni inevitabilă. România trebuie să pregătească politicieni capabili să răspundă unei asemenea provocări, pentru că ne putem aștepta ca, în viitor, ca pentru prima oară la alegerile din țara noastră, să avem lideri politici care vor pune, explicit, această problemă, și anume care este motivul pentru care, în proporție de 90%, cumpărăm echipamente de la americani, când banii provin din Europa. Până acum, această chestiune nu s-a discutat în România, unde am avut un consens strategic asumat”, a remarcat Dan Dungaciu.

Concluzia este că noi, românii, trebuie să fim pregătiți pentru un asemenea moment, deoarece toate evoluțiile din jurul nostru („pivotul americanilor spre Asia, noile alianțe de tipul „Five Eyes” – care include agenții de spionaj – sau noua alianță anglo-saxonă dintre Australia, Marea Britanie și SUA, construită în jurul vânzării submarinelor nucleare”) ne conduc la ideea că interesul american pentru Atlantic este redus.

Emmanuel Macron, noul lider strategic, după ieșirea din scenă a Angelei Merkel

Uniunea Europeană, în noua sa formulă, va avea nevoie de un lider. Poate surprinzător, în opinia interlocutorului nostru, „locomotiva” UE nu va fi Germania, care tocmai și-a pierdut liderul autoritar, în persoana Angelei Merkel. Primează interesul strategic, dar și capacitatea de a dirija interesele unei Uniuni, deja slăbită după criza COVID-19.

„Cei care își vor asuma acest interes nu sunt Germania și Franța, ci… Franța și Germania. Franța își va asuma rolul de dirijor strategic al Europei, inclusiv pentru motivul că, în Germania, indiferent cine va deveni cancelar după Angela Merkel, autoritatea sa nu va fi atât de substanțială. Va trebui să treacă un pic de timp, de uzură politică, de exercițiu strategic, pentru ca viitorul cancelar german să se ridice la autoritatea Angelei Merkel”, a declarat Dan Dungaciu.

Geopoliticianul a oferit predicția sa, pentru viitorul apropiat, folosind ca argument recentul scandal al submarinelor nucleare franțuzești, refuzate de Australia.

„Pe termen scurt și mediu, Emmanuel Macron va fi liderul strategic al Europei. Nu întâmplător, Franța a ridicat problema submarinelor nucleare, la nivelul Bruxellesului. A fost o mișcare strategică, tocmai pentru a avertiza UE că America nu mai este interesată de Europa, iar aceasta din urmă trebuie să-și ia soarta în mâini. Dacă lucrurile vor merge pe această logică, România va suporta presiuni. Nu probleme, ci repet, presiuni și provocări”, a precizat specialistul.

Dungaciu consideră că „francezii vor privi altfel țara noastră, ca partener al SUA și vor pune presiuni inclusiv în privința achizițiilor militare, tocmai pe ideea că, până acum, în politica externă am jucat de capul nostru. Din acel moment, atât în politica internă cât și în cea externă, va trebui să ascultăm de vocea comună europeană”.

Extrema dreaptă a profitat din plin de scandalul refugiaților

Evident, nu poate fi analizat mandatul Angelei Merkel, fără a aduce în discuție atitudinea cancelarului german, în problema refugiaților. „Vom face față situației!”, declarase liderul de la Berlin, la începutul crizei. Cu toate acestea, problema refugițiaților a pus Europa pe jar, iar odată cu exodul din Afghanistan, lucrurile s-au complicat și mai mult.

„Politica lui Merkel în problema refugiaților a fost un eșec pe termen lung, din două puncte de vedere. Germania nu a respectat o teoremă a propriei sale politici, apărută după cel de-Al Doliea Război Mondial, și anume „nu lăsați niciodată extrema dreaptă, liberă”. Din acest motiv, CDU (Uniunea Creștin Democrată) are o componentă bavareză mai radicală în privința politicilor identitare, tocmai pentru a nu lua naștere un partid identitar, care să pună presiune pe mainstream-ul politic german”, a explicat profesorul Dungaciu.

Pentru a sublinia cele afirmate anterior, partenerul nostru de dialog a menționat: „Doamna Merkel a ratat acest lucru, iar Alternative fur Deutschland (n.r partid politic conservator și eurosceptic) a ajuns o formațiune despre care nemții cumpătați nu vorbesc foarte mult. La un moment dat, devenise al treilea partid din Parlament, acum a scăzut puțin, dar tot întrunește 11% din simpatiile populației. Această formațiune s-a născut în timpul guvernării Merkel, pentru că dumneai a lăsat extrema dreaptă, liberă”.

Politologul consideră că, în Germania, aceasta este o problemă importantă, pentru că existența unor partide extremiste în România, în Bulgaria sau în alte țări de dimensiuni mici sau medii, nu echivalează cu apariția și ascensiunea unui partid radical, neeuropean ca proiect politic, în Germania.

„În plan european, atitudinea Angelei Merkel în problema refugiaților a dus la întărirea politicilor identitare, pe care, discutabil din punct de vedere sociologic, le numim „de extremă dreaptă” sau „populiste”. Tot acest fenomen a contribuit la șubrezirea mainstream-ului european. Efectele politice ale acestei mișcări nu sunt vizibile doar pe termen scurt, ci vor atrage atenția pe termen mediu și lung. Orice discuție referitoare la primirea migranților, inclusiv din Afghanistan, va fi filtrată prin decizia doamnei Merkel de a primi refugiați din Siria”, a argumentat Dan Dungaciu.

Planul de redresare de 750 de miliarde de euro, o mică „bilă albă”

Sociologul a subliniat faptul că populația siriană, în maximul său de expansiune demografică, ajungea la 31 de milioane de oameni, în timp ce, în cazul Afghanistanului discutăm despre 48 – 49 de milioane de refugiați.

Profesorul universitar a fost necruțător, în respectiva privință: „Și această decizie a Angelei Merkel se contabilizează în rândul aspectelor negative și nu mi-e limpede dacă singurul său proiect pozitiv european, lansarea acelui plan de redresare de 750 de miliarde de euro le poate șterge”.

Dungaciu este, însă, sceptic în privința modului în care opinia publică europeană îi va trece cu vederea Angelei Merkel atitudinea adoptată în timpul crizei refugiaților: „După părerea mea, va fi problematic, pentru că tot ce s-a întâmplat în 2015 nu va fi șters prea curând din politica europeană, chiar dacă bazele unui proiect de federalizare europeană au fost așezate tot în timpul mandatului doamnei Merkel”.

România va fi obligată să-și negocieze politica externă

În finalul discuției referitoare la impactul „guvernării” Merkel asupra UE dar mai ales a influențelor pe care le-a avut asupra României, ne-am reîntors la ideea de bază, cea a federalizării și a efectelor sale.

În acest sens, interlocutorul nostru a precizat: „Urmează să vedem dacă acest proiect de federalizare va merge până la capăt. Nu avem nicio garanție că el se va împlini așa cum cred unii, dar este cert că fundamentele sale au fost fixate și că efectele asupra politicii interne și externe vor apărea necondiționat”.

În ce ne privește, însă, viitorul pare încărcat cu provocări. „Să nu ne facem nicio iluzie, dacă polonezii și ungurii încearcă acum să-și negocieze politica internă în funcție de fondurile pe care le primesc, și românii, mai devreme sau mai târziu, vor fi obligați să-și negocieze politica externă, în funcție de banii care le sunt puși la dispoziție”, a încheiat Dan Dungaciu.