Foto. 145 de ani de la primul meci internaţional. Gol anulat din cauza unei panglici de mătase!

Între 1870 şi 1872, Anglia şi Scoţia au disputat diferite meciuri amicale, însă niciuna dintre cele cinci întâlniri nu au avut un caracter oficial. Partidele s-au disputat în urma unei provocări lansate în presă de Charles W. Alcock. Ca orice englez, bărbatul de 28 de ani avea două mari pasiuni: fotbalul şi cricketul. De numele său vor fi legate cele mai importante momente de progres din istoria celor două sporturi.

Cele cinci meciuri disputat între martie 1870 şi februarie 1872 s-au disputat la Londra. Niciuna dintre aceste întâlniri nu urmase, ca la carte, regulile Federaţiei Engleze de Fotbal. Astfel, mai târziu, FIFA nu le-a considerat ca fiind nişte meciuri internaţionale, cu toate că britanicii au insistat pentru acest lucru.
Un alt aspect era acela că jucătorii naţionalei Scoţiei, care evoluaseră în cele cinci partide, erau toţi stabiliţi în Londra sau în apropierea capitalei Angliei şi nu proveneau de la cluburile scoţiene. În toamna anului 1872, Charles W. Alcock a lansat provocarea unui nou meci, însă de această dată, îşi dorea o partidă departe de Londra, iar adversarii să aibă în lot jucători din Scoţia.

Anglia – Scoţia, întârziat 20 de minute

După îndelungi tratative, Queen’s Park a acceptat provocarea să joace, sub titulatura de echipă naţională a Scoţiei, împotriva Angliei. Rămâneau doar mici detalii de stabilit, unul dintre acestea fiind locul unde se va disputa partida. Hamilton Crescent a fost alegerea, un teren din orăşelul Partick, arenă care găzduia meciurile de pe teren propriu ale echipei West of Scotland Cricket Club. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

În după-amiaza zileie de 30 noiembrie 1872, în faţa a 4.000 de spectatori, naţionalele Scoţiei şi Angliei disputau primul meci internaţional din istoria fotbalului. Vremea era una caracteristică britanicilor, ploaie mocănească. William Keay, arbitrul partidei, a invitat cele două selecţionate să iasă pe gazonul micuţei arene. Jucătorii scoţieni se cunoşteau bine între ei, toţi cei 11 erau componenţi ai echipei Queen’s Park. Nu acelaşi lucru se putea spune şi despre naţionala Angliei. La ora 14:20, cu 20 de minute întârziere faţa de ceea ce progamaseră organizatorii evenimentului, primul meci internaţional din istoria fotbalului începea.

Fără bară transversală

Cele două echipe au dus o luptă surdă în mocirla de pe Hamilton Crescent. Ploaia din ultimele trei zile nu avea de gând să se oprească în timpul meciului. Chiar şi aşa, scoţienii au fost cei care au avut marile ocazii. În prima repriză, gazdele au marcat, însă golul a fost anulat. Acum 145 de ani, porţile nu aveau bară transversală, astfel că era folosită o panglică de mătase în loc, iar arbitrii au considerat că mingea trecuse peste „bară”. Un alt amănunt de culoare a fost acela că Robert Barker, portarul englezilor, a schimbat deseori rolul cu William Maynard, lucru posibil după regulile fotbalului de acum 145 de ani. După 90 de minute de luptă, cele două echipe au terminat la egalitate, scor 0-0. Într-o perioadă în care meciurile de fotbal se terminau cu scoruri astronomice, prima partidă internaţională a ţinut să încalce această regulă nescrisă.

Cum au fost aşezate pe teren cele două echipe

Scoţia (2-2-6): Gardner – Ker, Taylor – Thomson, J. Smith – R. Smith, Leckie, Rhind, MacKinnon, Weir, Wotherspoon

Anglia (1-1-8): Barker – Greenhalgh – Courtney Welch – Chappell, Maynard, Brockbank, Clegg, Kirke-Smith, Ottaway, Chenery, Morice

Portarul care nu era portar

În primă instanţă, poarta naţionalei Angliei trebuia să fie apărată de Alexander Morten. Fotbalistul de 41 de ani a suferit o accidentare cu doar câteva zile înainte de deplasare, astfel că s-a mers pe mâna unei improvizaţii. Robert Barker a fost chemat la lot, acesta jucând în trecut şi pe postul de portar. Aceasta nu a fost singura calitate a jucătorului de 25 de ani. „Barker a fost ales pentru că era cel mai mare şi cel mai încet jucător din lot şi pentru că în trecut jucase rugby”, a notat Graham Betts în cartea „Anglia – jucător cu jucător”. În prima repriză a meciului, Barker a stat în poartă, însă dupa revenirea de la cabine a făcut schimb deseori cu William Maynard.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Fotbalist, apoi oficial al Federaţiei Engleze

Reginald de Courtenay Welch a fost considerat unul dintre cei mai buni jucători din era de pionierat a fotbalului britanic. Portar şi fundaş, acesta a strălucit în echipa The Wanderers, care a câştigat Cupa Angliei în 1872 şi 1873. Chiar dacă încă juca, Welch a făcut parte din comitetul de organizare al Federaţiei Engleze de Fotbal între 1873-1875 şi 1879-1880. Mai bine spus, jucătorul era în comisia care anunţa fotbaliştii selecţionaţi pentru echipa naţională a Angliei.

Stadionul încă există, după 145 de ani

Hamilton Crescent a rămas în picioare şi după 145 de ani. Între 1874 şi 1876 s-au mai disputat meciuri internaţionale de fotbal pe terenul de cricket. Arena fusese inaugurată în 1862, iar momentul de glorie, pe lângă partida Scoţia – Anglia, l-a trăit în 1877, când aici s-a disputat finala Cupei Scoţiei dintre Vale of Leven şi Glasgow Rangers. În prezent, pe Hamilton Crescent se dispută meciuri de cricket.

28 de ani avea James Smith (Scoţia), cel mai bătrân jucător de pe teren

19 ani avea William Maynard (Anglia), cel mai tânăr jucător de pe teren

114 meciuri s-au jucat, de-a lungul timpului, între naţionalele Scoţiei şi Angliei