Animalul care și-a uimit cercetătorii cu tactica sa extremă de apărare. Află cum o mică insectă își transformă corpul într-o „bombă” pentru a-și proteja familia.
Animalul care face sacrificiul suprem. În pădurile din Guyana Franceză, o specie de termite a dezvoltat o strategie de apărare incredibilă. Aceste mici insecte sunt capabile să-și sacrifice viața și explodează pentru a-și proteja colonia de amenințări.
În 2012, o echipă de cercetători din Republica Cehă a făcut o descoperire remarcabilă în pădurile din Guyana Franceză, notează omofon.com. Termitele Neocapritermes taracua poartă pe spate o „bombă chimică” pe care o pot detona în fața pericolului, demonstrând cât de departe poate merge natura pentru a asigura supraviețuirea unei specii.
Recent, o altă echipă de la Institutul de Chimie Organică și Biochimie din Praga a publicat în revista Structure care sunt mecanismele din spatele acestei adaptări uimitoare.
În centrul acestui sistem de apărare se află o enzimă numită BP76, o lacază produsă continuu de termite de-a lungul vieții lor. Această enzimă este acumulată în buzunare speciale pe spatele insectelor.
Cu cât o termită este mai în vârstă, cu atât are mai multă enzimă acumulată. Acest fapt explică de ce termitele bătrâne sunt cele care adoptă strategia „kamikaze” atunci când colonia este amenințată.
Când se confruntă cu un pericol, termitele vârstnice deschid aceste pungi, permițând enzimei să se amestece cu alte secreții produse de glandele lor salivare. Rezultatul este o reacție chimică spectaculoasă.
Această reacție produce un lichid lipicios și toxic care erupe din spatele termitei. Substanța rezultată poate imobiliza sau chiar ucide prădătorii, oferind astfel protecție pentru întreaga colonie.
Explicația completă necesită cunoștințe de biochimie, dar simpu poate fi rezumată astfel: enzima BP76 are un „stabilizator” incorporat, o legătură puternică între doi aminoacizi diferiți. Acest „stabilizator” menține enzima într-o stare solidă atât timp cât este stocată în pungile de pe spatele termitei. Este ca un lacăt de siguranță care previne o detonare accidentală.
În momentul în care termita eliberează enzima, acest „lacăt” se deschide și poate reacționa cu alte substanțe. Așa se ajunge la „explozia” care protejează colonia.
Astfel, termitele Neocapritermes taracua ne oferă o lecție impresionantă despre sacrificiu și adaptare în lumea naturală. Mecanismul lor unic de apărare demonstrează încă o dată ingeniozitatea evoluției.