O specie care face parte din familia de cetacee din subordinul odontocete a atras atenția specialiștilor. Acesta este, de fapt, animalul care poate să își țină respirația timp de 137 de minute. Cercetătorii au rămas surprinși când au văzut acest lucru.
O vietate care trăiește în apele temperate și tropicale ale oceanelor lumii este considerată o adevărată campioană a scufundărilor. Acest lucru i se datorează faptului că a putut să-și țină răsuflarea vreme de 137 de minute.
Dezvăluirea a fost făcut în urma unui experiment realizat de oamenii de știință în privința unui mamifer marin. Acesta este un animal care are botul în formă de cioc de gâscă. Acesta este motivul pentru care a primit denumirea de balena cu cioc a lui Cuvier.
Numele vine de la naturalistul francez Georges Cuvier, care a găsit un fragment de craniu dintr-o fosilă în anul 1823. Înainte de această descoperire se credea că această specie a dispărut, însă s-a constatat că supraviețuiește în continuare.
Balena cu cioc a lui Cuvier este renumită pentru faptul că deține un record absolut. Biologii de la Cascadia Research Collective din Washington au rămas impresionați când au descoperit că animalul a coborât la aproape 3 kilometri adâncime.
În tot acest timp a reușit să-și țină respirația 137 de minute. Performanța o depășește pe cea a focilor care sunt la rândul lor cunoscute drept extrem de rezistente în a-și ține respirația. Monitorizarea s-a făcut cu ajutorul unui dispozitiv de urmărire.
Experimentul a avut loc în largul coastelor Californiei din Statele Unite ale Americii. Studiul a fost condus de biologul cercetător Erin Falcone, care a dezvăluit că balena cu cioc a lui Cuvier are un nivel foarte ridicat de proteină mioglobină în mușchi.
Proteina era atât de mare încât țesuturile par aproape negre. Aceasta funcționează ca hemoglobina din sânge și are rolul de a permite balenelor să stocheze niveluri mult mai ridicate de oxigen. Așadar, respiră mai rar în timp ce rămân active.
„O adaptare cheie care pare să le permită balenelor cu cioc să se scufunde mai adânc alte specii este o reducere dramatică a spațiilor de aer din corpul lor.
Reducerea spațiilor din aer nu numai că le face mai rezistent, dar probabil că servește și la reducerea absorbției gazelor dizolvate în țesuturile lor – ceea ce poate duce la boala de decompresie”, a spus Erin Faclon pentru BBC.