Animalul drăgălaș surprins într-o zonă cunoscută din România. Poate rămâne sub apă timp de 8 minute și se poate deplasa cu o viteză de 29 km/h. Unde trăiește această specie?
Un animal drăgălaș a fost surprins în Parcul Național Defileul Jiului. Este o arie naturală protejată, care adăpostește o vastă viață sălbatică, iar vedeta este vidra.
În aceste zone protejate, speciile sălbatice s-au dezvoltat foarte bine, după cum a spus Marin Șerban, directorul Administrației Parcul Național Defileul Jiului.
Vidra, cu denumirea științifică Lutrinae, este un mamifer semiacvatic din familia jderilor, Mustelidae. Are corpul lung și șerpuitor, cu picioare scurte și membrană interdigitală, coadă lungă și musculoasă. Capul este mic, cu botul scurt.
Vidrele au o lungime ce variază în jurul a 1 metru, iar greutatea lor este cuprinsă între 22 și 45 kg. Blana lor este lucioasă, cu părul scurt și des, de culoare cenușiu-brună. Pe gât sau pe abdomen au un guler de culoare mai deschisă.
Blana lor are un rol esențial de protecție și este acoperită de un aer termoizolant în apă. Pot rămâne în apă timp de 8 minute, iar în acest timp își blochează orificiile nărilor și are urechilor.
Populația de vidră este bine reprezentată de-a lungul râului Jiu, dar și pe principalii afluenți. Vidra reprezintă “un bioindicator al revenirii calității apei odată cu diminuarea proceselor tehnologice din amonte, de la minele din Valea Jiului”, a explicat Marin Șerban pentru Agerpres.
Vidrele trăiesc pe litoraluri stâncoase marine, pe lângă apele curgătoare și stătătoare. Pot înota foarte bine, iar pe uscat pot atinge o viteză de 29 km/h.
Uneori, vizuinele unor vidre sunt dotate cu mai multe încăperi săpate la maximum 500 de metri de malul apelor. Aceste animale obișnuiesc să-și marcheze teritoriul folosind glandele anale. Teritoriul masculilor este mai mare decât cel al femelelor.
În România, vidra trăiește mai ales în lacurile și văile apelor mari, în bălți și în Delta Dunării. Dacă există locuri bogate în pește, vidrele sunt atrase până sus la munte, la altitudini de peste 1.500 de metri, în apropiere de pâraiele cu păstrăvi.
“Vedeta zonei este vidra. (…) Noi efectuăm în anumite perioade specifice din an monitorizare prin piese de probă și cred că și cei care tranzitează Defileul Jiului și se opresc în anumite zone și pătrund spre malul Jiului observă pe acele zone de nisip urme mici specifice, care sunt urmele speciei de vidră.
Vidra are nevoie de un debit de apă și de o populație bine reprezentată de pești pentru hrană, dar ea este o specie semiacvatică, are adăpost în apropierea malului râului”, a mai spus acesta.
Aceste animale se hrănesc cu pește, broaște, crustacei, precum și alte nevertebrate acvatice. Mai mănâncă raci, melci, amfibieni, melci și șoareci de apă. Peștele, de toate formele și mărimile, reprezintă principalul lor tip de hrană.
După ce vidra atacă și răpune peștele, îl scoate pe mal și îl depozitează într-un l0c anume, aflat sub o piatră sau un buștean, acolo unde îl păstrează pentru mai mult timp.
După aceea, mănâncă doar părțile bune din acesta, preferând branhiile și carnea fără oase a spatelui. Restul de pește îl lasă pentru alții.
Cantitatea de hrană zilnică a vidrelor variază între 15 și 25% din greutatea lor corporală. Anotimpul influențează cantitatea de hrană necesară a vidrelor. Cele mai multe obișnuiesc să vâneze între 3 și 5 ore pe zi.
Vidrele sunt animale cu activitate nocturnă și aurorală. Atunci când nu au hrană, se deplasează mult și de îndepărtează de apă. Pot trece la munte peste cumpăna apelor, dintr-un bazin hidrografic în altul.
Un alt lucru interesant despre vidre este că acestea se pot reproduce pe tot parcursul anului. Puii se pot naște atât iarna, cât și vara. Femelele pot da naștere puilor o dată la doi ani.
Acestor animale le place să se joace, iar pentru această activitate aleg piere sau cochilii de scoici, notează libertatea.ro. Pot arunca pietrele cu pieptul sau cu burta, iar specialiștii consideră că acesta reprezintă un fel de antrenament pentru ele.