Ar trebui să ne îngrijoreze noua variantă Delta a virusului? Ce o face ”specială” și de ce ar putea reprezenta un pericol

Este normal și chiar de așteptat ca noi variante ale coronavirusului să apară, având în vedere rata mare de transmitere intracomunitară la nivel global.

Ce nu știm este câte noi variante vor apărea și care dintre ele ar putea să creeze adevărate probleme în ceea ce privește depășirea pandemiei.

Cea mai nouă variantă despre care se vorbește acum este AY.4.2. Aceasta este o variantă descendentă. Termenul este dat ”ramurilor” din ”arborele genealogic” al SARS-CoV-2, pentru a le ilustra legătura între ele.

Rețeaua Pango, o echipă de cercetători de la universitățile din Edinburgh și Oxford, este cea care se ocupă de acest arbore genealogic.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

Care sunt originile variantei AY.4.2

Varianta Ay.4.2 poate fi identificată mergând înapoi în timp până în luna aprilie a acestui an. Echipa din Northunbria, lucrând ca parte din Cog-UK, consorțiul britanic ce secvențiază genomul mostrelor de SARS-CoV-2, pentru a vedea schimbările produse la nivelul acestuia, tocmai ce secvențiase două mostre conectate de un istoric de călătorie în India.

La momentul respectiv, varianta care circula în India era B.1.617, însă cazurile secvențiate nu arătau o legătură cu aceasta.

Variantele se disting prin mutațiile diferite pe care le au în materialul genetic. Mutațiile variantei AY.4.2 nu erau în totalitate similare cu cele ale B.1.617, în vreme ce erau prezente alte mutații.

Ulterior, a fost raportată varianta B.1.617.2, o descendentă a B.1.617. Aceasta este varianta pe care astăzi o cunoaștem ca Delta.

Digisport.ro

A venit răspunsul CNA, după sesizarea în care s-a cerut interzicerea alăturării numelui ”București” denumirii CSA Steaua

AY reprezintă un nou pas în evoluția virusului. Odată ce o descendență ajunge la cinci niveluri, o nouă combinație de litere este folosită, pentru a evita prelungirea numelui.

Variantele AY ale virusului nu sunt foarte diferite față de cele predecesoare, chiar dacă au un nume diferit. Toate sunt sub-descendențe ale variantei Delta.

În prezent, au fost identificate 75 de descendențe AY, fiecare având mutații diferite. Una dintre aceste variante, AY.4, a devenit dominantă în Marea Britanie, fiind responsabilă pentru 63% dintre noile cazuri din ultimele 28 de zile.

Este AY.4 o variantă ce ar trebui să îngrijoreze?

Încă nu se știe dacă mutațiile AY.4 oferă un avantaj real virusului sau dacă frecvența crescută a acestei descendențe este, de fapt, ”efectul fondatorului.”

Asta se referă la faptul că un subset de virusuri pot să se separe de populația virală generală, iar apoi se pot reproduce în izolare. În zona unde virusurile separate există, toate variantele ulterioare vor fi descendente ale acestui subset.

În cazul Covid-19, e posibil ca un astfel de incident să fi avut loc cu un singur caz la un eveniment mare. Acest virus ar fi ”fondatorul”, singurul care s-a împrăștiat la respectivul eveniment.

Dacă acesta a infectat suficiente persoane în locul și momentul respectiv, iar aceștia i-au infectat pe alții, e posibil ca noua variantă să devină foarte ”populară” în scurt timp.

Uneori, pentru ca o variantă să devină dominantă, nu trebuie să fie ”mai tare” decât altele; e suficient să fie prezentă în locul potrivit, la momentul potrivit.

Totuși, având în vedere dominanța din Marea Britanie, e posibil ca AY.4 să aibă și un avantaj selectiv.

Schimbarea definitorie a acestei variante este mutația A1711V, ce afectează proteina Nsp3. Aceasta are roluri în replicarea virală. Totuși, impactul acestei mutații este (încă) necunoscut).

Varianta actuală de interes, AY.4.2 – va deveni dominantă?

AY.4.2 este o descendență a variantei AY.4 și a fost identificată pentru prima dată la finele lunii septembrie, deși cercetările arată că ar fi fost prezentă în Anglia încă din iunie.

Aceasta e definită de două mutații adiționale, Y145H și A222V, ce afectează proteina spike. Aceasta este un element crucial de pe suprafața virusului și este partea din structura sa ce îi permite să ajungă în celule.

Prezența sa în societate e din ce în ce mai vizibilă: în ultimele 28 de zile, a reprezentat 9% din cazurile din Marea Britanie, dar a fost observată și în alte țări europene, ca Danemarca, Germania și Irlanda, arată sciencealert.com.

Nici în cazul acestei variante nu e clar dacă mutațiile oferă un avantaj selectiv. A222V a mai fost observată în descendența B.1.177, care ar fi apărut în Spania și s-a extins în nordul Europei, cel mai probabil datorită turiștilor.

La momentul respectiv, mulți erau sceptici cu privire la avantajele oferite de A222V. Ce-i drept, prevalența crescută a variantei AY.4.2 a apărut o dată cu mutația Y145H.

Aceasta se află într-o zonă a proteinei spike, zonă pe care anticorpii noștri o recunosc și o țintesc.

Se știe deja că această parte a proteinei spike a fost modificată deja printr- o mutație în materialul genetic al variantei Delta, iar asta e posibil să contribuie la capacitatea Delta de a învinge imunitatea, deoarece anticorpii au dificultăți când vine vorba de a o ataca.

E posibil ca mutația Y145H să ofere virusului un avantaj și mai mare în evitarea imunității din corpul uman.

Pe de altă parte, există și un contraargument. Deși AY.4.2 este prezentă în câteva țări europene, n-a reușit să ”se impună”, dispărând din mostrele prelevate în Germania și Irlanda, dar fiind încă prezentă sporadic în Danemarca.

Asta sugerează că nu are o capacitate mai bună de a evita anticorpii umani. Totuși, asta poate însemna și că n-au ajuns suficienți bolnavi în acele zone pentru a disemina AY.4.2.

Momentan, se pare că este încă prea devreme pentru a stabili dacă aceasta va fi următoarea descendență dominantă. Experimentele cercetătorilor trebuie să stabilească dacă aceasta, într-adevăr, e mai capabilă să păcălească sistemul imunitar.