Ararat Armenia nu vine dintr-un campionat străin nouă sau Europei în general. Nume ca Ararat, Pyunik sau Noah au ajuns de mai multe ori în grupele europene, în ultimii 7 ani. Noah a fost de altfel probabil cel mai neașteptat adversar cu mare calitate al Craiovei din sezonul trecut de Conference League.
Universitatea – Noah s-a terminat 1-1 pe Oblemenco, dar alb-albaștrii (antrenați atunci de Mirel Rădoi) se pot considera norocoși. Atât ochiul liber cât și datele Wyscout ale partidei au arătat o dominare clară a armenilor: xG și număr de atacuri aproape dublu față de Craiova, posesie cu 8% mai mare, acuratețe a paselor cu 3% mai mare și dueluri directe câștigate cu 4% mai multe.
În același sezon în care domina Craiova chiar în „vulcan”, Noah pierdea la 4 puncte diferență campionatul intern, în fața actualei adversare a Științei, Ararat Armenia.
Cu o avere estimată la 4,4 miliarde de dolari, Samvel Karapetyan, principalul investitor de la Ararat, este unul dintre cei mai bogați armeni. Acesta s-a îmbogățit prin afaceri cu statul rus, după ce s-a mutat în Rusia la începutul anilor ’90, țară al cărei cetățean a și devenit.
Pe lângă echipa de fotbal, Karapetyan controlează în bună măsură întreg sistemul energetic al Armeniei, prin uriașa lui companie Tashir Group, și este în prezent într-o bătălie deschisă cu guvernul armean, care vrea să naționalizeze energia și îl numește deschis pe Karapetyan un „uzurpator rus”. Karapetyan a fost de altfel arestat în vara lui 2025, când a fost acuzat de mai multe infracțiuni. Răspunsul acestuia a fost să-și creeze un partid, Strong Armenia, care are susținerea puternică a unor capi ai bisericii armene, ei înșiși acuzați de interese rusești.
Pe lângă afacerile din zona energetică, Karapetyan mai are trei afaceri importante în Armenia: un lanț de pizzerii, unul de circuri și clubul de fotbal Ararat-Armenia, care în bună măsură poate fi considerat creația lui. Spre deosebire de George Becali, Karapetyan este de apreciat că măcar nu amestecă fotbalul cu circul, ci preferă să investească în ele separat.
Inițial fondat ca academie de juniori în 2017, Ararat Armenia a fost preluat în 2018 de Karapetyan, care și-a confirmat devotamentul pentru Moscova redenumind clubul în FC Ararat-Moscova Erevan. Conștient de acuzațiile tot mai intense de apropiere de Rusia, țară cu care guvernul sau populația armeană nu au relații prea bune, Karapetyan a scos particula „Moscova” din denumirea clubului odată cu promovarea în prima ligă.
Dovada puterii lui Karapetyan este, de altfel, că nou înființatul club Ararat Armenia a câștigat campionatul intern încă de la promovare și a reușit să obțină trei titluri în ultimii șapte ani, inclusiv în sezonul trecut.
Astfel, nou înființata Ararat Armenia a devenit principala rivală a celui mai prestigios club armean, și el din capitală: Pyunik Erevan, cu 16 titluri de campioană la activ. De altfel, în Erevan mai sunt alte două cluburi de fotbal care au și ele o istorie mai lungă decât Ararat Armenia: e vorba de Urartu și Ararat Yerevan. Aici s-ar putea să stea de altfel un avantaj important al Craiovei: Ararat Armenia este un club prea nou ca să aibă o susținere importantă a fanilor și joacă de obicei cu mai puțin de 1000 de oameni în tribune. Nici în meciurile din preliminariile Champions League nu s-au strâns mai mult de 2000 de oameni în tribune, așa că este de așteptat ca și returul Craiovei să se joace într-o atmosferă lipsită de presiune și intensitate.
În chiar primul tur preliminar al Champions League, Ararat Armenia a dispus de campioana Letoniei, FC Riga, club care câștigase ultimul campionat din Letonia la 43 de puncte distanță față de locul 5, Auda. A se calcula acum cam cât de bună este Ararat Armenia față de Auda, deci…
De altfel, Ararat ar fi meritat să fie în playoff-ul Champions League acum, dar, după 2-1 cu Celje pe teren propriu, a avut în Slovenia soarta Craiovei de la Atena. După ce au controlat primele 80 de minute ale partidei retur și au ratat pe bandă rulantă, armenii au încasat două goluri mai degrabă din senin, în minutele 83 și 85. Au răspuns imediat și au ratat o ocazie incredibilă care i-ar fi putut duce în prelungiri în minutul 89: deși scăpase de portar, un armean a șutat din 5 metri direct în capul unui apărător sloven care se repliase pe linia porții.
Ararat Armenia are o abordare a fotbalului aproape opusă foștilor adversari europeni ai Craiovei, Levski și KuPS. Dacă bulgarii și finlandezii (ca de altfel și Coelho însuși) preferă o posesie îndelungată și mai sigură, cu construcție din aproape în aproape și un joc pozițional răbdător și autoritar, armenii au un stil mult mai „din topor” și deseori mai spectaculos: mai direct pe poartă, cu mingi lungi dese pe atacanții care nu se sfiesc să rămână sus chiar și pe atacurile insistente ale adversarilor.
O demonstrează chiar meciul retur din Slovenia, unde gazdele au avut posesia clară (61%), însă, și datorită celor două goluri norocoase înscrise pe final, au avut un xG aproximativ egal cu al celor de la Ararat.
Stilul direct pe atacanți și ofensiv al lui Ararat se bazează de altfel și pe faptul că principalele lor atuuri sunt trei atacanți centrali, dintre care de obicei este ales titular unul singur: veteranul brazilian Sandro Lima (35 de ani, a mai jucat în primele ligi din Turcia și Porutgalia), senegalezul Alioune Ndour (golgheterul echipei din actualul sezon) și tânărul Arayik Eloyan, produs chiar de Ararat Armenia și care, deși e rezervă, are cea mai bună rată de goluri vs minute jucate în acest sezon: a înscris de două ori în doar 88 de minute jucate.
Pe spate, armenii au și un portughez excelent, pe uriașul Bruno Wilson (1,92 metri), care blochează majoritatea atacurilor în forță adverse și coordonează în bună măsură atacurile poziționale ale lui Arafat, punctând constant ca cel mai sigur pasator al echipei.