Lunga perioadă a Cupei Mondiale la care noi n-am participat s- a încheiat de vreo 2 luni. A fost evenimentul fotbalistic major al anului. Campionatele au început și se derulează în toată Europa. Colac peste pupăză, stau să înceapă și confruntările din mai noua competiție numită Liga Națiunilor. A fost inventată pentru a înlocui meciurile amicale pe care țările le disputau între cele oficiale. Ele s-au oficializat de către UEFA și au devenit parțial interesante pentru unele selecționate și mai deloc pentru altele.
Echipele cu fotbal scăzut sar în sus de bucurie pentru că li se oferă șansa, câtă este ea, de-a spera la calificarea pentru Turneul final European, iar pentru marile forțe fotbalistice competiția a devenit o glumă. UEFA câștigă bani pentru transmiterea meciurilor. Pentru noi, niște pigmei ai fotbalului internațional, se zice că prin această competiție drumul spre Europene ar fi mai facil pentru că sperăm la calificarea directă sau prin meciurile de baraj. Fotbalistul belgian De Bruyne spunea că „Liga Națiunilor nu este importantă. Sunt niște meciuri amicale supraevaluate”.
Suntem la ora actuală o țară căreia i se umflă mușchii trepidând la participarea în grupele desemnate. În acest context, bineînțeles că subiectul devine interesant. Până la urmă este vorba despre fotbal, chiar dacă interesul nu este general și nu se dezice esențial de fosta Cupă de vară INTERTOTO. De fapt, Liga Națiunilor a înlocuit INTERTOTO.
Și pentru că speranța moare ultima, FRF a decis să-l desemneze pe Hagi selecționer cu scopul de-a ne califica de aici la cea de-a 18-a ediție a Campionatului European ce se va desfășura în 2028 în Regatul Unit și Irlanda și, bineînțeles de-a se deroba de păcatele slabului nostru fotbal pe care-l gestionează, ascunzându-se în spatele numelui Hagi. În caz de eșec, vor ieși pe posturi și se vor spăla pe mâini ca Pilat din Pont mirându-se și dând vina pe neputința acestuia.
Gică, săracul, s-a apucat de treabă urmărind mai toate partidele importante din campionat. Nu știu ce a înțeles, dar l-am văzut deseori punându-și mâinile în cap a disperare. Ce-ar putea selecționa? La șir avem mulți fotbaliști, dar valoric stăm rău. De la speech-uri optimiste, la realitatea pesimistă. În multele apariții declarative, speech-urile sale au fost mai mereu optimiste.
Pentru el există cinci trepte ale selecției: bun, foarte bun, excelent, fantastic și geniu. „Am convingerea că putem, că avem valoare. Trebuie să ai încredere în tine, te alimentezi cu succesul, el aduce fericirea șamd” – declara recent. În aparență sunt vorbe frumoase, încurajatoare, optimiste, dar sunt ele oare și realiste? Pe ce s-ar baza Hagi folosindu-le?
Realitatea cruntă a fotbalului românesc poate tăia acest elan, dovedindu-l nerealist și mai degrabă populist. Cred că a încercat să-i încurajeze pe cei care alcătuiesc azi echipa națională. Pe undeva nu este rău că procedează astfel. Pe de altă parte încurajările trebuie să aibă și temei valoric altminteri ele pot turna plumb în picioarele unor jucători suferinzi.
Superliga noastră nu oferă nimic de sperat. Mă refer la selecție. Campionatul este dominat de străini, soluții pentru fundași centrali, închizători și atacanți nu există valoric. Dovadă sunt catastrofalele rezultate internaționale din această vară și coeficienții de țară stabiliți de UEFA și de către FIFA. Pe de altă parte fotbaliștii mai acătării joacă în străinătate. Mai mulți stau pe tușă și nu joacă. Nu joacă la echipe mărunte ale Europei, nu să vă gândiți la giganți.
Din toată lista preliminară de 48 de fotbaliști, nu se pot aduna mai mult de 5-6 jucători care să ne dea speranțe. Puțin, foarte puțin. Aceștia sunt cei care joacă titulari în campionate și la echipe de Top. Poate unii și din UCL sau Europa League. Ei sunt Ionuț Radu (Celta Vigo), Rațiu (Rayo Vallecano), Drăgușin (Fiorentina), Man (Eindhoven) și Răzvan Marin (AEK Atena).
La această oră, când lista lui Hagi s-a configurat, aceștia nu pot lipsi din primul 11. Restul, cu ei sau fără ei, e cam același lucru, toți fiind o apă și-un pământ. Poate îl adaug aici și pe Stanciu, care, deși joacă în China, are experiență internațională importantă.
Sorescu, Ghiță, Olaru, Mihăilă, Coman, Bîrligea și Hagi jr sunt rezerve ale unor echipe minore din Turcia și Italia. Strata, Coubiș, Burcă, Borza, Eissat, Tănase, sunt stranieri care, la rându-le, evoluează la un nivel destul de scăzut pentru pretențiile unor confruntări cu greii Europei.
Rămâne de analizat ultima opțiune a selecționerului, aceea a campionatul intern. Aici ne-am dat dracului. Păi dacă jucători precum Olaru și Bîrligea sunt rezerve la Royale Union Saint-Gilloise, în Belgia, respectiv Frosinone din Italia, oare unde ar putea fi titulari în străinătatea bună a fotbalului Pașcanu, Bancu, Opruț, Băluță, Cicâldău, Mărginean, Cârjan, Grameni, Moruțan, Miculescu, Baiaram, Alibec sau Musi?
Aproape toți au avut șansa să evolueze peste hotare și niciunul nu a confirmat. De Dragomir și Corbu nu spun nimic pentru că deși campionatele lor sunt subțirele, au demonstrat totuși în competițiile europene intercluburi. În România, nu avem titulari la nivelul rezervelor din străinătate
Jucătorii convocați din România, deși sunt titulari la echipele lor de club (Dinamo, FCSB, Craiova, Rapid) nu sunt mai valoroși decât rezervele noastre din străinătate amintite deja. Putem spune că nu avem titulari la nivelul rezervelor.
Wow!, ne minunăm de vreo acțiune a lui Cîrjan, Grameni, Baiaram etc. în slabul nostru campionat devenit practic o selecționată a Ligilor a 3-a franceză, italiană și portugheză. Asta are Hagi la dispoziție și cu asta trebuie să defileze. Poate să-i încurajeze cât dorește selecționerul pentru că alde Gyokeres, Isak de la Suedia, Demirovic, Kolasinac de la bosniaci sau polonezii Lewandowski, Milic, Zielinski nu vor pica pe spate de neputința alor noștri.
Drăguș n-a înscris de vreo 2 ani, Alibec se zbate din ce în ce mai pe loc în Superliga, Baiaram este ieșit total din formă, de Ianis Stoica, Marius Marin și Rareș Ilie am și uitat. Ianis Hagi nu trebuia convocat acum nici măcar preliminar. Și nu doar el. Hagi jr are mai multe meciuri pentru România decât la orice club și de un an și-a luat rolul de tată în serios. Probabil că niciun alt selecționer nu l-ar fi convocat. Toată lumea este de acord cu mine pe acest subiect, dar nimeni nu îndrăznește să afirme public acest lucru.
Convocarea și eventuala introducere în teren a fiului său poate să i se întoarcă ca un bumerang în față selecționerului. Dacă nu-i pasă înseamnă că îl iubește enorm și este dispus să suporte consecințele. Mai degrabă.
Ar mai putea fi interesanți, dar nicidecum decisivi și de neînlocuit tineri precum Hindrich, Racovițan, Coubiș, Borza, David Matei, Musi și Matei Ilie. Ultimii s-ar încadra la capitolul “perspectiva echipei naționale”, o strategie care poate ar însemna mai mult decât o dorință nerealistă de-a câștiga această grupă a Ligii Națiunilor.
Urmează 4 meciuri contra Suediei( deplasare), Bosnia- Herțegovina(acasă), Polonia( deplasare) și din nou Suedia( acasă). Vom vedea atunci inspirația, știința selecționerului și obiectivismul de-a selecta, efectul încurajărilor optimiste, realitatea fotbalului românesc și valoarea unora dintre cei 48 de componenți ai unei liste fie ea și preliminară. Este un nou examen pentru fotbalul românesc și pentru Hagi la fel. Să facem bine, să nu facem rău!