News

Arma nucleară, de la mit la realitate. De ce psihoza generată de focoasele Rusiei e în interesul Kremlinului

Omenirea e amenințată, mai mult ca niciodată, de un război nuclear. FANATIK a stat de vorbă cu mai mulți experți pentru a face diferența între propagandă și realitate.
27.09.2022 | 09:33
Arma nucleara de la mit la realitate De ce psihoza generata de focoasele Rusiei e in interesul Kremlinului
Armele nuclare ale lui Putin. Foto: Odessa-Journal.com
ADVERTISEMENT

După șase luni de la declanșarea ”Operațiunii Militare Speciale” din Ucraina, planurile Rusiei par să se concretizeze în regiunile ”eliberate” din țara vecină.

Rusia și armele sale nucleare, în așteptare

Probabil mult mai târziu decât se așteptau liderii militari de la Kremlin și fără a controla în totalitate aceste regiuni, autoritățile de la Moscova forțează alipirea acestor teritorii la Rusia, după modelul Crimeea în 2014. Totul, cu armele nucleare în rastel, drept amenințare finală pentru oricine le-ar strica planurile.

ADVERTISEMENT

FANATIK a stat de vorbă cu analistul militar Marian Zidaru și cu generalul Dan Grecu, pentru a înțelege mai bine situația și riscul real pe care-l prezintă armamentul nuclear prezentat de Vladimir Putin drept ”răsplată” pentru oricine i-ar încurca planurile.

Referendumuri cu deznodământ cunoscut

În Zaporojie, Herson, Lugansk și Donețk, populația ”rusofonă” sau ”soră” cu Moscova, așa cum o numește propaganda de la Kremlin, își decide viitorul în aceste zile. Un viitor cu deznodământ cunoscut, așa cum subliniază și generalul Dan Grecu.

ADVERTISEMENT

Aceste referendumuri sunt cu unu solist, dacă îmi permiteți metafora, pentru cititorii Fanatik. Se organizează după principiul lui Stalin, contează cine numără voturile, nu contează voturile”, a subliniat generalul. De altfel, comunitatea internațională s-a pus deja de acord că toate referendumurile vor decide alipirea la Rusia, însă pasul următor e mult mai important.

Speculativ, undeva în 30 septembrie Vladimir Putin va ține un discurs care va valida în fața națiunii aceste referendumuri și, implicit, anexările de noi teritorii. Un scenariu gândit, probabil, încă din februarie, care nu a funcționat tocmai ca la carte.

ADVERTISEMENT

Esențial e ”end gameul” Rusiei, ultimul punct al planului: utilizarea bombelor nucleare (de care tip ar fi ele) dacă cineva va ataca, după data anexării, aceste teritorii. Așadar, conform doctrinei de apărare, Rusia ar putea trece de la amenințări la fapte și ar putea descuraja orice atac asupra acestor zone anexate cu folosirea armelor nucleare. ”Nu blufez”, a transmis Putin în ultima sa adresă televizată, semn că președintele Rusiei e nemulțumit că ar exista lideri în Occident care nu iau în serios această amenințare.

Folosirea armelor nucleare, între propagandă și realitate

Folosirea armelor nucleare, e deja cunoscut, ar avea implicații posibil catastrofale asupra omenirii. Lucru subliniat deja de SUA, care a transmis Rusiei ”prin canale oficiale” că orice armă nucleară folosită de Rusia va avea ”efecte catastrofale” asupra țării conduse de Vladimir Putin.

ADVERTISEMENT

Cu toate acestea, se nasc mai multe întrebări la care experții contactați de FANATIK au răspuns. În contextul în care războiul din Ucraina e comparat deseori cu Al Doilea Război Mondial, cel puțin prin prisma faptului că a zdrobit pacea din Europa care data de peste 70 de ani, multă lume se întreabă de ce Armata Roșie nu urmează doctrina clasică din marile războaie, în care zdrobește orașele cu artilerie și sare această etapă, trecând direct la amenințările nucleare.

Răspunsul pare să fie un amestec de neputință combinată cu o schimbare a mentalității față de 1945. În noiembrie 1942, Rusia declanșa Operațiunea Uranus și nu se mai oprea până la Berlin. După cum mărturisea mareșalul Gheorghi Jukov, pentru Rusia soldații nu au fost niciodată mai mult decât o statistică, lucru confirmat și de Iosif Stalin prin celebrul său citat ”moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane reprezintă o statistică”.

Așadar, atacul ”de val uman” era o obișnuință în rândurile Rusiei, care trimitea zeci de mii de soldați la atac, indiferent că în față aveau câmpuri minate sau cuiburi de mitralieră. La pachet cu temutele bombardamente care terasau localități, Armata Roșie și-a făcut un renume infam.

La Berlin, rușii au folosit mai multă artilerie în două luni decât folosiseră în întreg războiul. Desigur, nu doar rușii au apelat la distrugerea totală a orașelor, din rândul Aliaților fiind celebre raidurile aeriene deasupra Dresdei sau a orașului japonez Tokyo, când zeci de mii de oameni mureau în câteva ore.

Cu toate acestea, așa cum punctează și experții contactați de FANATIK, acele vremuri sunt demult apuse și Rusiei i-au rămas doar armele nucleare. Desigur, o amenințare de luat în considerare. Obiectiv, oricât de dureros ar fi războiul din Ucraina și pornind de la premiza că și o moarte de om e inacceptabilă, conflictul militar din țara vecină e departe de distrugerea provocată de ruși în urmă cu 80 de ani.

”Rusia nu a recurs la bombardamente masive. Ori nu știu, ori, până acum, n-am văzut decât ce v-am spus eu referitor la bombardamente. E puțin probabil (n.r. să existe bombardamente asemănătoare cu cele din Al Doilea Război Mondial). Sunt cam nepregătiți, probabil sunt cam corupți. Probabil că au fost numiți pe obediențe. Așa se întâmplă când duci o astfel de politică pe obediențe, și nu meritocrație”, a subliniat Marian Zidaru.

”Din păcate, se pare că Federația Rusă nu a evoluat extraordinar de mult din punct de vedere al modului de purtare al războiului, cel puțin în primele șapte luni. În pofida teritoriilor cucerite, au suferit pierderi foarte mari. După o lună de acțiune s-au hotărât într-un fel sau altul să reducă pierderile materiale și umane prin reactualizarea unei politici, tactici militare folosite în Al Doilea Război Mondial”, explică generalul Dan Grecu, semn că și mentalitatea stalinistă de a sacrifica orice soldat fără regrete a suferit o mutație în mentalul colectiv de la Kremlin.

”Covorul de bombe care să măture tot înaintea forțelor care avansau (n.r. tactica folosită de ruși). Cu toate acestea, în Ucraina rușii au lovit obiective economice, ala cum a fost cazul centralelor electrice. Aviația rusă a evitat angajarea. Mijloacele ucrainene sunt similare cu cele sovietice. Rachetele trimise de ruși sunt lansate de pe aeronave care sunt pe teritoriu rusesc”, a completat generalul.

Mai mult, generalul crede că nu există niciun risc real pentru România sau alte țări aflate sub umbrela NATO, iar distrugerile din Al Doilea Război Mondial nu se vor mai repeta.

”Nu mai există această posibilitate. Ca o paralelă cu Al Doilea Război Mondial, era clar ca armata germană era o armata slăbită (n.r. după Stalingrad), nu este cazul aici, pentru că Ucraina are sprijinul Occidentului, nu doar al NATO. După șapte luni de conflict, cei peste 170.000 de militari ruși nu au reușit niște succese răsunătoare așa cum erau ele prefigurate.

Eu cred că societatea românească trebuie să rămană calmă, să rămână în situația în care este acum, pe de o parte solidara cu NATO și UE în a condamna agresiunea și fără să ne facem mari probleme asupra unei invazii sovietice”, a concluzionat generalul Dan Grecu.

Cu toate acestea, e greu de rămas calm în momentul în care retorica de la Kremlin și propagandă televizată vorbește cu nonșalanță despre război nuclear și ”terasarea Marii Britanii”.

Arma nucleară a lui Putin, “Bau-Bau” sau realitate dură?

Așadar, dacă pe acest palier al războiului convențional Rusia nu pare o amenințare reală, cel puțin în acest moment, pentru alte țări exceptând Ucraina, rămâne ”elefantul din încăpere”, sperietoarea preferată a lui Vladimir Putin: arma nucleară.

Un veritabil Bau-Bau sau Boogeyman cum în numesc americanii, arsenalul nuclear al lui Putin pare să fie ultima opțiune rămasă după o campanie militară aparent eșuată în Ucraina, lucru subliniat și de analistul militar Marian Zidaru. Folosirea acestui arsenal poate fi o catastrofală în special în scenariul în care NATO ar răspunde cu aceeași monedă.

”Efectul ar fi cu siguranță devastator, chiar și cu o bombă mică. 6-8 bombe au efecte distructive imediate. Ard totul pe o rază de doi kilometri. Norul radioactiv va circula în toate direcțiile în funcție de vânt. Vorbim de norul radioactiv.

Numărul morților va fi mult mai mare ca la Cernobîl, zeci de mii. Dacă s-ar întâmpla, lucrurile ar lua-o razna. Cum spunea Albert Einstein, ”nu sunt sigur cu ce fel de arme se va lupta în Al Treilea Război Mondial, dar în cel de-al patrulea se va lupta cu ciomege și pietre“. Rusia a reușit să mențină, din bugetul apărării, cea mai importantă parte pentru armele nucleare. Ca mijloc de descurajare atât le-a rămas”, transmite expertul.

O nuanță importantă, în condițiile în care lupta de la distanță cu arme nucleare e extrem de costisitoare. Statistic, Rusia ar deține supremația cu peste 6000 de arme nucleare, în realitate însă nimeni nu știe care este arsenalul. Mentenanța unui focos nuclear e probabil cea mai complicată și costisitoare ”afacere” de pe Terra, astfel că fără zeci de miliarde de dolari investiți în fiecare an în acest aspect, un focos nuclear își poate pierde din relevanță și ar fi la fel de folositor precum un tanc ruginit, uitat într-un depozit sovietic în anii ’70.

Mai mult, generalul Dan Grecu subliniază că există o paritate a arsenalului nuclear între NATO și Rusia, impusă de legile internaționale. Așadar de la mit la realitate drumul e pavat cu incertitudine.

Mijloacele nucleare, Statele Unite și Uniunea Sovietică, sunt echilibrate, prin tratate internaționale există o limită de 1500 de astfel de mijloace de fiecare parte. Restul pana la 7000 sunt în depozitare, pe de alta parte propuse pentru a fi neutralizate”, subliniază generalul.

Chiar și așa, la o paritate de 1500 de focoase nucleare, folosind prezumția că Rusia și-a menținut ca la carte aceste focoase (prin mijloace tehnice și financiare), scenariul Apocaliptic al sfârșitului lumii e greu de dezbătut.

Singura dată când o putere militară a folosit arme nucleare a fost în Japonia, la Hiroshima și Nagasaki. În ultimii 70 de ani s-au făcut peste 1000 de teste nucleare (oficial) și până la 3000 de teste nucleare (neoficial) și planeta a supraviețuit fără probleme, conform Arms Control Association. Chiar și temuta ”Bombă a Țarului”, considerată a fi de 3000 de ori mai puternică decât cea de la Hiroshima, fără a intra în detaliile tehnice specifice acestor arme, este o sperietoare doar în teorie.

La Cernobîl, de exemplu, accidentul nuclear des invocat în aceste vremuri, oficial au murit 31 de oameni, conform ONU, după explozie și 60 în perioada imediat următoare (majoritatea pompieri și lichidatori, de la radiații). Până în prezent ONU consideră că aproximativ 4.000 de oameni au murit sau pot să moară ca și efecte secundare ale radiațiilor emise de Cernobîl. Asta, în condițiile în care explozia de acolo e considerată de a fi de 300 de ori mai puternică decât Hiroshima. Surprinzător pentru propaganda rusă care visează la terasarea Marii Britanii și transformarea ei într-un ”deșert marțian”, explozia de la Cernobîl nu a distrus nici măcar centrala nucleară în totalitate, ca să nu mai vorbim de orașul Prîpeat (desigur, aici pot fi invocate noi aspecte tehnice ale particularității exploziei). Desigur, e de necontestat faptul că o explozie nucleară poate și va transforma orice oraș într-un oraș fantomă, nelocuibil pentru următoarele decenii.

Desigur, experții mondiali și cei consultați de FANATIK se pun de acord în privința unui scenariu apocaliptic, dacă NATO va răspunde cu aceeași măsură și se va crea un efect în lanț cu mii de focoase nucleare detonate pe întreg Mapamondul.

Cu toate acestea, arma nucleară folosită într-un scenariu izolat s-ar putea să fie o simplă furtună într-un pahar cu apă. Americanii par să știe acest lucru, drept dovadă replica generalului-locotenent în retragere Ben Hodges, cel care a declarat în urmă cu o săptămână că răspunsul Americii ”s-ar putea să nu fie nuclear”, dar a avertizat că, dacă Putin va folosi arme nucleare în Ucraina, SUA ar putea căuta ”să distrugă Flota Mării Negre sau să distrugă bazele rusești din Crimeea”.

Un contraargument pentru cei care cred în ”transformarea Marii Britanii în suprafața lunii Marte”, orașele moderne nu sunt construite asemeni celor din Japonia anilor 45, din lemne și paie. Structura acestora nu ar permite nicidecum terasarea, deși s-ar produce daune considerabile asemănătoare unui bombardament puternic și, cu siguranță, într-o aglomerare urbană majoritatea oamenilor aflați într-o rază de 2 kilometri, în aer liber, ar muri (zeci de mii sau sute de mii, în funcție de oraș).

Kievul, Capitala Ucrainei, are 839 kilometri pătrați. Londra, o altă țintă preferată a propagandei ruse are 1.572 kilometri pătrați. Matematic, Rusia ar avea nevoie de zeci de bombe nucleare detonate pe un astfel de oraș pentru a spera la distrugerea totală. Diferența între propagandă, mit și realitate, e momentan netestată. Un lucru rămâne cert, Rusia are doar de câștigat de pe urma unui război psihologic care naște o psihoză generală în rândul Occidentului.

ADVERTISEMENT