Vladimir Putin face din ce în ce mai mulți oameni să-și pună întrebări cu privire la deciziile și rațiunea sa, având în vedere că președintele Rusiei a adus în discuție armele nucleare. Este o amenințare privită cu teamă și cu o puternică dezaprobare de către comunitatea internațională, Șeful ONU, Antonio Guterres, a comentat ordinul lui Vladimir Putin de a pune în alertă forțele nucleare ”de descurajare”, afirmând că ”simpla idee a unui conflict nuclear este de neconceput. Nimic nu poate justifica folosirea acestor arme.”
Efectele armelor nucleare sunt cel puțin devastatoare, iar un război de acest fel este cu siguranță cel care nu are, de fapt, un câștigător, ci doar pierzători. Bombele atomice au fost folosite cu o singură ocazie în scopuri militare, pentru a pune capăt celui de-al Doilea Război Mondial, iar lumea a înțeles cu acea ocazie că astfel de dispozitive nu au, de fapt, ce căuta în conflicte militare. Asta nu a împiedicat SUA și URSS să se arunce într-o competiție incredibilă de înarmare, ajungând să existe mai bine de 70.000 de focoase nucleare la apogeul Războiului Rece.
Cu toate că cea mai mare parte a acestora au fost dezasamblate și dezactivate, rămân în lume chiar și în prezent mai bine de 12.000 de arme de acest fel. FANATIK a relatat deja despre arsenalele nucleare ale puterilor lumii, un top în care Rusia și Statele Unite conduc detașat. Ba chiar sub comanda lui Vladimir Putin se află cele mai multe bombe de acest fel, 6.257 conform estimărilor oficiale. Americanii au alte 5.500, iar chinezii, cu al treilea cel mai mare stoc, au ”doar” 350 de astfel de focoase. Consecințele înarmării din Războiul Rece se văd, astfel, și în prezent. Fără îndoială, aceste peste 10.000 de arme nucleare sunt capabile să distrugă viața așa cum o știm pe Pământ. Devine astfel util de reamintită una dintre replicile lui Albert Einstein, privitoare la conflagrațiile mondiale: ”Nu știu ce arme vor fi folosite în cel de-al Treilea Război Mondial, dar Al Patrulea Război Mondial va fi purtat cu bețe și cu pietre.” Amenințarea unei conflagrații nucleare este respinsă de Occident, însă în realitate, temerile există și sunt justificate.
Asta pentru că armele nucleare au cele mai devastatoare efecte asupra omului și asupra mediului înconjurător. Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare le descrie ca fiind ”cele mai distructive, mai inumane și mai nediscriminatorii arme create vreodată.” O singură bombă de acest fel poate distruge un întreg oraș și poate ucide majoritatea populației rezidente. În plus, armele de acest fel creează și radiații deosebit de dăunătoare pentru oameni, efectele fiind pe termen lung.
Efectele unei bombe nucleare se resimt încă din prima fracțiune de secundă după detonare, când se formează o minge de foc, iar căldura generată de aceasta duce la apariția unei unde de șoc distructive. Partea frontală a undei de șoc se îndepărtează rapid de mingea de foc, fiind efectiv un zid de aer comprimat ce mătură totul în cale. Partea posterioară a undei de șoc este formată dintr-un vânt extrem de puternic, iar acesta duce la apariția unor presiuni variabile în vârful undei. Acest efect cauzează distrugerile uriașe cauzate de exploziile nucleare. Vânturile generate de unda de șoc pot ajunge și la viteze de 1.500 de kilometri pe oră! Este lesne de înțeles că un oraș poate fi realmente nivelat de o astfel de bombă, chiar și dacă vorbim despre structuri moderne, din beton.
Și totuși, nu efectele asupra construcțiilor sunt cele care contează cu adevărat, pentru că un oraș poate fi reconstruit. Oamenii sunt afectați în moduri groaznice de către armele nucleare, atât direct, cât și indirect. Cu toate că trupurile noastre sunt pregătite să reziste și la presiuni ridicate ale undelor de șoc, există și aici o limită care devine letală. Iar în lipsa ei, multe persoane surprinse de o astfel de explozie pot fi ucise de dărâmături.
Radiațiile, însă, pot fi letale pentru oamenii surprinși de o explozie nucleară. Detonarea unei astfel de bombe creează două valuri de radiație termală. Primul este reprezentat de un val de radiație UV, iar cel de-al doilea, care poate dura câteva secunde, este responsabil pentru 99% din întreaga cantitate de radiații termale. Aceasta duce la arsuri grave pe piele și poate conduce și la combustia spontană a unor obiecte inflamabile.
Arsurile specifice exploziilor nucleare apar doar în zonele expuse și orientate direct către mingea de foc. O explozie nucleară de 1 megatonă poate produce arsuri de gradul trei, care distrug țesutul cutanat chiar și la o distanță de 7,5 kilometri distanță de epicentru. Astfel de arsuri pe un sfert din corp se dovedesc fatale în scurt timp.
Oamenii pot să și orbească din cauza mingii de foc. Dacă explozia are loc ziua, sunt șanse mari ca orbirea să fie doar una temporară, însă în condiții de noapte, pot apărea arsuri permanente ale retinei. Din fericire, însă, aceste efecte apar relativ rar, deoarece sunt foarte puțin oameni care ar privi direct către o astfel de explozie, dacă ar fi surprinși de una.
Radiațiile pot fi în cantități suficient de mari încât să afecteze letal oamenii. Doar că radiațiile inițiale sunt letale aproape de ”kilometrul zero”, unde oricum persoanele surprinse de explozie vor fi ucise de unda de șoc și de efectele acesteia asupra mediului înconjurător. Există totuși și radiații nucleare reziduale, care persistă în zona unde a fost detonat un astfel de proiectil și care pot, de exemplu, să îngreuneze eforturile de salvare a victimelor.
Contează foarte mult doza de radiații la care este expus un individ. În cazul unor doze mici, cum ar fi cele de 5-20 rem (n.r. – ”roentgen echivalent pentru om” – unitate de măsură pentru cuantificarea dozei de radiații absorbită de un organism viu), pot apărea efecte pe termen lung, însă dozele mari de radiații pot ucide în câteva ore sau în câteva zile. O doză de peste 1000 rem duce la moarte chiar și în câteva clipe, mai ales dacă un organ vital, precum inima, este expus la material radioactiv.
Toate organele sunt predispuse la probleme grave din cauza iradierii. Cancerul este un prognostic des întâlnit în cazul victimelor care au fost expuse unor doze mari de radiații, însă oamenii pot suferi și de probleme cu sângele, de tumori maligne, de cataractă, de probleme neuronale și nu numai.
Dincolo de aceste efecte imediate, există și o mulțime de alte probleme ce derivă din folosirea unei arme nucleare. După cum notează și Crucea Roșie, detonarea unei astfel de bombe într-o zonă urbană poate duce la efecte politice și sociale grave, fiind nevoie poate chiar de decenii pentru a readuce lucrurile la normal. În plus, șansa de a împiedica răspândirea reziduurilor radioactive este aproape inexistentă, având în vedere că factorul determinant este dat de condițiile meteo și mai ales de vânt.
În cazul unui război nuclear la scară largă, unde sunt lansate sute sau chiar mii de proiectile către ținte militare și civile, pierderile de vieți omenești ar fi incredibil de mari. Sute de milioane de oameni pot muri în doar câteva minute, în vreme ce alte sute de milioane vor fi afectate pe termen lung de efectele nefaste ale unui astfel de război. Există teorii conform cărora o confruntare nucleară la scară largă poate duce la apariția fenomenului de ”iarnă nucleară”, din cauza cantității uriașe de reziduuri, praf și fum care ajung în atmosferă și care pot să blocheze lumina solară pe suprafețe uriașe.
Exploziile nucleare duc la adevărate furtuni de foc în jurul epicentrului, care acestea vor duce la eliberarea unor mari cantități de fum în atmosferă. Norii negri de smog vor fi purtați de vânturile vest-est, până când vor ajunge să acopere întreaga emisferă nordică. Astfel, Pământul ajunge să fie scufundat în semi-întuneric, temperaturile pot scădea sub 0 grade Celsius, iar fotosinteza plantelor n-ar mai fi posibilă. Fauna și flora ar fi decimate, iar lipsa condițiilor de viață pentru oameni (distrugerea infrastructurilor de transport, medicale și industriale) vor duce la decesele a nenumărați oameni în zilele și săptămânile următoare unui război nuclear.
Deși scenariul apariției unei ierni nucleare în urma unui război de acest fel nu este foarte clar, un studiu din 1983, realizat de prestigioși oameni de știință, între care Carl Sagan, vorbește despre efectele acestui tip de ”iarnă” artificială, iar una dintre concluzii este că ”posibilitatea de extincție a Homo Sapiens nu poate fi exclusă.”