News

Ce sunt armele termobarice, distrugătorul as din mâneca lui Putin. Rachetele ”Buratino” ar fi fost folosite deja în conflictul din Ucraina

Vladimir Putin are la îndemână o mulțime de arme extrem de puternice și de distructive, iar unele dintre cele mai de temut dispozitive sunt cele termobarice.
01.03.2022 | 12:39
Ce sunt armele termobarice distrugatorul as din maneca lui Putin Rachetele Buratino ar fi fost folosite deja in conflictul din Ucraina
Armele termobarice sunt unele dintre cele mai distrugătoare de pe câmpul de luptă. Sursa foto: fotomontaj Fanatik.
ADVERTISEMENT

Rusia a trimis pe câmpul de bătălie o gamă variată de arme și personal, iar dincolo de dispozitivele pe care lumea le-a luat mai degrabă în derâdere, din cauza vechimii, Putin are și câțiva ași de temut în mânecă, probabil unul dintre cei mai importanți fiind armele termobarice.

Armele termobarice, între cele mai distructive dispozitive militare

Armele termobarice sunt unele dintre cele mai periculoase pentru câmpul de bătălie, având în vedere modul de funcționare extrem de sofisticat. Reprezintă încă o dovadă că oamenii vor face tot ce le stă în putință pentru a fi cât mai creativi atunci când pornesc la luptă unii împotriva celorlalți.

ADVERTISEMENT

Ambasadorul ucrainean la Washington este cel care a dat alerta, anunțând public că armata lui Vladimir Putin a folosit o astfel de armă în timpul invaziei. Informațiile oficialului nu au fost confirmate independent, însă, deși există anumite videoclipuri care arată existența lansatoarelor de astfel de rachete pe câmpul de luptă. Dacă armele termobarice n-au fost încă folosite în Ucraina, e doar ”o chestiune de timp” până se va întâmpla asta, conform dr. Marcus Hellyer, analist senior la Australian Strategic Policy Institute. Folosirea unor astfel de dispozitive ar fi interzisă, conform convenției de la Geneva.

Cum funcționează armele termobarice

Armele termobarice mai sunt cunoscute și ca bombe cu vacuum, bombe cu aerosoli sau explozibili combustibil-aer. Funcționează într-un mod complex, reușind să consume tot oxigenul din aerul înconjurător pentru a genera o explozie puternică, la temperaturi ridicate. Astfel, un asemenea dispozitiv are un potențial distrugător mult mai mare, iar ținte aflate în spatele unor protecții convenționale nu mai sunt în siguranță. Au o undă de șoc de durată ridicată, astfel că sunt îndeosebi preferate pentru a ajunge la ținte aflate în fortificații pre cum tuneluri, buncăre și chiar peșteri.

ADVERTISEMENT

Astfel de proiectile conțin un recipient plin cu un combustibil, iar în mijlocul acestuia se găsește și o mică încărcătură de explozibil care ajută la dispersie. Pentru eficiența armei termobarice, contează deci cât de bine este dispersat combustibilul cu ajutorul explozibilului, dar și cât de rapid se combină acesta cu aerul din atmosferă. Sigur, și combustibilul în sine este important, însă acesta este variabil în funcție de designul armei: se folosesc de obicei metale în stare pudrată, cum ar fi aluminiul sau magneziul, dar pot fi folosite și materiale organice. Cele mai moderne proiectile termobarice folosesc nano-combustibili: un astfel de explozibil reacționează mult mai rapid și odată ce s-a aprins, este foarte greu de stins. În plus, explozia degajă o puternică lumină ultravioletă – cei ce privesc direct o astfel de detonare pot avea probleme grave de vedere.

Armele cu explozibil combustibil-aer au un recipient de combustibil și două încărcături explozive. Prima capsă se detonează și deschide recipientul, astfel că întregul amestec incendiar este împrăștiat pe suprafața dorită, iar cea de-a doua capsă aprinde combustibilul, care la rândul său incendiază și aerul din mediul înconjurător. Rezultă astfel o explozie deosebit de puternică, ce poate nivela chiar clădiri întregi. În spații închise și ranforsate, cum ar fi într-un buncăr, unda de șoc rezultată este absolut devastatoare pentru oameni.

ADVERTISEMENT

Dezvoltate de SUA și de URSS încă de acum 50 de ani

Armele termobarice sunt creația Statelor Unite, care au pregătit astfel de dispozitive pentru a fi folosite în războiul din Vietnam. Desigur, acest progres i-a obligat și pe sovietici să își dezvolte propriile dispozitive de acest fel.

Rusia a ajuns, în prezent, la cea de-a treia generație de arme termobarice dezvoltate de către armată, iar unele recente au fost folosite în Cecenia. Tot rușii se pot mândri cu explozia celei mai puternice arme de acest fel, care ar fi avut un efect mai puternic decât al celei mai mici bombe nucleare ce poate fi folosită. Rușii au dat și un nume acestei arme: ”Tatăl tuturor bombelor” (FOAB), cumva și ca răspuns al armei americanilor, cunoscută ca MOAB (Massive Ordnance Air Blast), colocvial ”Mama tuturor bombelor.”

ADVERTISEMENT

Bomba rusească este uriașă, având o încărcătură de aproximativ 7 tone (!) de combustibil lichid, amestecat cu nanoparticule. O astfel de armă generează o explozie echivalentă cu cea a 40 de tone de TNT.

Într-adevăr, o astfel de rachetă trebuie să fie lansată de pe un vehicul special. Iar Rusia nu duce lipsă de aceste transportoare, arme termobarice fiind văzute pe vehicule TOS-1, cunoscute și ca ”Buratino.” Această poreclă a fost dată sistemului pentru că rachetele ascuțite seamănă cu nasul lui Buratino, varianta rusească a lui Pinocchio.

TOS-1 a fost creat în 1988 și a văzut mai multe câmpuri de bătălie: în Afganistan, în Cecenia, în Irak, în Siria, în Donbas, dar și în prezent, în Ucraina, cel puțin după spusele ambasadorului ucrainean în SUA și după videoclipurile apărute pe internet. Lansatoarele Buratino nu sunt în subordinea Forțelor Armate, ci sunt operate de către o divizie specială de trupe de protecție, care sunt folosite împotriva pericolelor nucleare, biologice și chimice.

Vehiculele TOS-1 cântăresc 45,3 tone, au o lungime de 9,5 metri, o lățime de 3,6 metri și o înălțime de 2,2 metri, fiind nevoie de un echipaj de trei persoane pentru a controla întregul dispozitiv. Sunt propulsate de motoare diesel cu 840 de cai putere și pot atinge viteza maximă de 60 kilometri pe oră. Autonomia acestor vehicule este de pânp la 550 de kilometri. Sunt capabile să tragă la distanțe de până la 3,5 kilometri, însă vehiculele TOS-1A au o rază de acțiune de până la 6 kilometri. O rachetă lansată de Buratino poate distruge totul în cale pe o rază de 200 – 400 de metri.

Totuși, armele termobarice au dimensiuni foarte variate. Astfel, nu e nevoie de vehicule de dimensiunea unor tancuri pentru a putea lansa astfel de rachete. Proiectile de dimensiuni reduse, cu impact mai limitat, dar tot extrem de distrugător, pot fi trimise la țintă de un singur soldat, cu ajutorul unui lansator de rachete.

ADVERTISEMENT