Ce lasă Florin Halagian în urmă în fotbalul românesc. A ţinut 80 de ani „focu’ la ei”. Declaraţii şi poveşti neştiute cu marele antrenor. VIDEO

SPECIAL FANATIK
Ionut Neamţu    Silviu Ghering   
in Fotbal intern
12/08/2019, 13:31
Ce lasă Florin Halagian în urmă în fotbalul românesc. A ţinut 80 de ani „focu’ la ei”. Declaraţii şi poveşti neştiute cu marele antrenor. VIDEO SPECIAL FANATIK
„Armeanul” în iarnă. Florin Halagian a ținut „focul la ei” 80 de ani! Bătuți pe muchie în 7 martie

Florin Vaschen Halagian s-a stins din viaţă luni, 12 august. „Armeanul” ținuse cu succes „focul la ei”, mingea vieții în „celălalt” teren timp de 80 de ani. A fost iubit și respectat tot atât pe cât a fost de urât și de contestat. După 19 de ani de fotbal, începuți la Dinamo București (1960) și încheiați la Vagonul Arad (1969), a trecut din iarbă pe banca tehnică la 30 de ani. A adunat aproape 1.000 de meciuri în 40 de ani de antrenorat (1971-2011), pe banca tehnică a mai multor echipe, FC Argeș (2 titluri), Dinamo (1 titlu), FC Olt, Steaua, U Craiova, Victoria, Inter Sibiu, FC Național, FCM Bacău, FC Brașov, Ceahlăul Piatra Neamț, Dacia Mioveni, Gloria Bistrița.

 Florin Halagian a ținut „focul la ei” 80 de ani!

Pe 7 martie Florin Halagian împlinea 80 de ani. L-am sunat zile întregi până când am reușit să-l scot din „carapace”. Nu mai voia să vorbească despre fotbal. „Nu mai sunt eu la modă, sunt alții. Vorbește cu ei, să-ți explice ei cum au reușit să ducă fotbalul românesc atât de jos. Au spus că eu sunt depășit, dar ce au făcut ei?! Eu cu focul meu am dus echipe în cupele europene, am câștigat titluri… Păcat de talentul nativ al românilor la fotbal, și-au bătut joc de el, acum aduc basculante de străini… străini de fotbal… Așa-i moda… Păcat…”.

Și erau atâtea de întrebat față în față cu „Armeanul”… Încerca să „fenteze direct din preluare” întrebările care nu-i conveneau, era nevoie de insistențe ca să-și deschidă anumite „sertare” ale memoriei și să lase amintirile să iasă în lume… De la primul meci alături de inegalabilul Gicu Dobrin – da, au fost coechipieri înainte să câștige singurele două campionate ale lui FC Argeș, el pe banca tehnică, „Gâscanul” pe teren! – până la ultimele 4 meciuri ca antrenor, la Gloria Bistrița a marelui său prieten, „Lordul” Cooperativei, Jean Pădureanu, după care jucătorii nu l-au mai acceptat pentru că, în fiecare dimineață, îi punea să se… bărbierească!

Florin Vaschen Halagian. Armeanul. Focu' la ei. Aproape 1.000 de meciuri ca antrenor în Liga I. 80 de ani. 3 titluri de campion național
Florin Vaschen Halagian. Armeanul. Focu’ la ei. Aproape 1.000 de meciuri ca antrenor în Liga I. 80 de ani

Florin Halagian despre „duelul” regretelor: Naționala vs Steaua

Care a fost marele regret al carierei? Faptul că n-a fost lăsat să-și ducă echipa formată la Steaua în 1985 până la cel mai mare succes al fotbalului românesc, Cupa Campionilor Europeni în acea seară de neuitat din 7 mai 1986, la Sevilla? Sau că n-a ajuns să antreneze echipa națională decât un meci, înlocuindu-l doar la acea partidă pe Ștefan Covaci, în 1979, Cipru – România 1-1 pe 13 mai, în preliminariile Campionatului European din Italia 1980?

„Poate aș fi meritat să fiu și eu antrenorul naționalei României. Rezultatele mele m-ar fi recomandat, dar asta a fost. Am antrenat cele mai mari echipe din România din perioada mea – Dinamo, Steaua, FC Argeș și Universitatea Craiova, am fost antrenorul echipei naționale olimpice și al naționalei de tineret, deci am avut pe mână cam toți marii fotbaliști din anii 80. Normal că orice antrenor care e pasionat își dorește să ajungă la cel mai înalt nivel, iar cel mai înalt nivel este naționala mare. Poate ăsta este regretul carierei mele. Poate aș fi meritat, dar n-au vrut alții. Dacă așa a fost, așa a fost și gata”

„Povestea Steaua în viața mea are o istorie aparte. Ministrul Apărării de atunci, Constantin Olteanu, m-a curtat, ca să zic așa, mult timp, insista să plec de la Scornicești, unde antrenam echipa FC Olt și să vin la Armată. Eu nu prea vroiam pentru că eram un produs al lui Dinamo și știam că între cele două cluburi sunt tensiuni și resentimente. Nu eram sigur că voi fi primit bine. Dar nici nu-l puteam refuză pe ministru. De vreme ce tot îl amânam, i-am recomandat câțiva jucători tineri, foarte talentați, care au fost transferați la Steaua. Unii din ei aveau să fie «încoronați» în Spania. Cu doi ani înainte eu recomandasem clubului să-l ia pe Belodedici, care juca la Moldova Nouă, pe Petcu de la Constanța, am adus mulți jucători, Bumbescu, Bărbulescu, Radu II, Stângaciu și așa mai departe. Dacă nu eram eu să-l scot pe Iordache din lot, Duckadam n-ar fi avut loc la Steaua. Cine a fost eroul din Spania dacă nu Duckadam!?”

La polul opus, la bucurii, „Armeanul” punea pe FC Argeș și pe Dobrin

La polul opus, la cele mai mari bucurii, se găsesc, evident cele 3 titluri naționale cucerite cu FC Argeș (1972, 1979) și Dinamo (1992). Rămâne în panoplia de aur a fotbalului românesc celebrul meci din 24 iunie 1979, jucat pe stadionul din Șoseaua „Ștefan cel Mare” cu titlul pe masă, Dinamo – FC Argeș 3-4, în care „câinii” erau obligați să câștige, în timp ce piteștenilor le era suficient și un egal. Argeșul lui Halagian a făcut un meci fabulos, cu un Dobrin fabulos în rol principal, și învingea marea favorită Dinamo în fața unuis tadion arhiplin și… înmărmurit!

Așa că este lesne de înțeles „Armeanul” când spune că „De departe cea mai frumoasă perioadă a mea ca antrenor a fost la FC Argeș. Mă doare sufletul când mă gândesc ce a fost și ce a ajuns echipa asta acum. Am lucrat zece ani cu Dobrin, fotbalist unic în fotbalul european. A fost o naștere, ca nașterea Domnului… A contat foarte mult colectivul de acolo, precum și cei din conducere. Și atunci se schimbau antrenorii, dar eu eram o vedetă, înaintea lui Dobrin, pentru că am și jucat în acea zonă”.

Cum a lăsat „Pantera” pe drumuri la Bacău…

Să lăsăm, însă, marile regretele și marile bucurii și să amintim un episod amuzant din 1999. „Armeanul” o urcase pe FCM Bacău spre cupele europene: „Ajunsesem în Cupa UEFA Intertoto, iar sorţii ne hărăziseră un adversar din Armenia, Ararat Erevan. Acolo ne-au primit ca pe… ai lor! Mare sărbătoare. Nu înțelegeam nimic. Eram, totuși, adversari. Toată lumea era, însă, încântată că pe preşedintele clubului îl chema Chivorchian, iar pe antrenor Halagian. Au crezut că suntem echipa comunităţii armene din România!”.

Apropo de Bacău, Cătălin Liță, „Pantera” din Cotroceni, nu are deloc amintiri… amuzante din urbea moldavă. Era 1 aprilie 1998, etapa 27, FC Național nu reușea „decât” un egal, 2-2, cu FCM Bacău, Halagian „turba” de furie și-l găsea țap ispășitor pe Liță, că nu i-a respectat indicațiile tehnice (era rău de tot în această privință…), îl dădea jos din autocarul echipei și „Pantera” era nevoit să se întoarcă la București cu… trenul!

Florin Halagian „turba” dacă vreun jucător nu-i respecta indicațiile tactice stabilite înainte de meci
Florin Halagian „turba” dacă vreun jucător nu-i respecta indicațiile tactice

Strategia „Marine, Marineeee!” a „Armeanului”

În septembrie 1995 Florin Halagian îl înlocuia pe Marian Bondrea la FC Național după 2-3 cu Poli Iași în Cotroceni. „Bancarii” erau pe ultimul loc al primei divizii, cu o victorie, un egal și 5 înfrângeri, golaveraj 6-17. Cu „Armeanul” pe bancă, terminau campionatul pe locu 2, după Steaua, cu 18 victorii, 6 egaluri și 10 înfrângeri, golaveraj 60-44. Cifrele spun totul, sunt incontestabile.

Își amintește Marin Dună, jucător reprezentativ pentru echipa din Parcul cu Platani: „Eu mă întorsesem de la Steaua, eram în formă atuncea, dădeam goluri, îmi mergea jocul, echipa începuse să câștige, o etapă, două, trei, patru… Și Hala tot striga mereu la mine în timpul meciurilor, «Marinee, Marineee!» în sus, «Marine, Marineeee!» în jos, «Marine, Marineeee, ce faci?!»… Măi să fie, eram căpitan de echipă, na… și m-am dus după un meci și i-am zis «Nea Florine, ce se-ntâmplă? Nu sunteți mulțumit de mine?”, normal, civilizat, frumos… M-a luat de-o parte, m-a luat după umeri și mi-a zis «Băi Marine, băăi Marinee… Băi, prostovane, păi tu la cine vrei să strig? Strig și eu la ăla care e în formă, căpitanul echipei, și ceilalți tac din gură toți «Băi, dacă ăsta strigă așa și la Marin, pe noi ne mînâncă!», tac și trag mai bine. Tu taci din gură acolo, vezi-ți de treabă acolo, joacă bine, dă goluri, că eu o să strig în continuare la tine, nu băga în seamă, vezi primele din cont»… M-a marcat tactica aia… strategia lui…”.

Florin Halagian avea strategii „băbești”, dar care dădeau rezultate, pentru a-și motiva jucătorii în cadrul unei discipline de fier
Florin Halagian avea strategii „băbești”, dar care dădeau rezultate, pentru a-și motiva jucătorii

„Una portocala per tutti persone”, a comandat, darnic, „Hala” în Italia

Cu bune, cu rele (ce om nu le are și p-astea?!), Florin Halagian a fost – și este, iată, ajuns la 80 de ani! – o figură pitorească a fotbalului românesc. Metodele prin care obţinea performanţe, sub celebrul slogan „Focu’ la ei!” (explicat chiar de el mai jos!) a atras şi critici, şi laude. În 1990 l-a dorit cunoscuta grupare britanică Aston Villa, însă tranzacţia a căzut pentru că „Armeanul” nu ştia o boabă din limba lui Shakespeare, cu excepţia lui „Yes” şi „No”. De altfel, nici dintr-o altă limbă străină nu ştia „Hala” nimic, aşa că a rămas de pomină o întîmplare din cantonamentul tradiţional al echipelor româneşti în Italia, Norcia, undeva prin 1999…

„Dom’ profesor” antrena pe FC Argeş şi era cu echipa la masă. S-a mâncat felul 1, s-a mâncat felul 2, iar Hala a dorit ca desert câte o portocală pentru fiecare fotbalist. Negăsînd translatorul prin apropiere, s-a adresat direct ospătarului într-o italiană cu puternice reminiscenţe dacice: „Una portocala per tutti persone”. Şi ce românească neaoşă a fost la gura lui când nefericitul i-a adus o portocală, aşa cum, de fapt, îi fusese făcută comanda: „O portocală pentru toate persoanele”…

Florin Halagian a fost prieten la cataramă cu „Lordul” Jean Pădureanu , membrii marcanți ai „Cooperativei”
Florin Halagian a fost prieten la cataramă cu „Lordul” Jean Pădureanu
  • „Am fost vulcanic încă de când eram la pitici, de când fusesem promovat la 16 ani. Toată viaţa am fost mai nervos pe marginea terenului, dar n-am avut niciodată treabă cu medicamentele, cum nu am nici acum. Soţia îmi atrăgea atenţia mai ales pe finalul carierei să o las mai uşor, să nu mai fiu atât de agitat, că nu se ştie niciodată”
  • „Concepția mea a fost întotdeauna aceea de a construi o echipa care să funcționeze ceas. De aceea am și pus peste tot pe unde am antrenat condiția să fiu lăsat să aduc oamenii de care cred eu că am nevoie, pe care îi vreau eu. Voiam să fac o echipa competitivă, să joace rapid, să facă mingea să circule iute, din prima, disciplinată, tânără, cu fotbaliști care să ducă și o viață extra-sportivă austeră. Viața extra-sportivă a jucătorilor a avut mereu o mare importanță pentru mine”
  • „Jucătorul pe care l-am iubit cel mai mult și căruia îi voi purta o amintire deosebită toată viața mea, cât a mai rămas, este Gicu Dobrin. Datorită lui am devenit un antrenor respectat, datorită lui eu și FC Argeș am fost campioni. A fost un jucător-fenomen. Dar, pentru mine, toți fotbaliștii pe care i-am antrenat au fost niște oameni deosebiți”
  • „Dobrin nu era inteligent numai pe teren. Mânca seara cu noi, în cantonament, făceam trei nopți de cantonament la FC Argeș, și spunea că pleacă să bea o bere. Câteodată, se întorcea după patru ore, în loc de una. Eu știam de unde să îl iau și îl luam. Plecam și la 25 de kilometri după el, cu nevastă-sa, pe care o poreclisem Scotland Yard. Intram în restaurant, îl găseam și îi spuneam: «Uite-te la ușă». Se uita că e Gicuța și venea imediat. Până la urmă, nu aveai ce să îi faci lui Dobrin, pentru că trei sferturi de stadion venea pentru el. El bea două beri. Mai rău îi făcea fumatul. Nu l-am văzut beat în viața mea”
  • „Din punctul meu e vedere, primii trei antrenori pe care i-a avut România sunt Mircea Lucescu, Ștefan Covaci și Angelo Niculescu. Ei sunt antrenorii care au făcut cele mai mari performanțe după părerea mea”
  • „Nu mai știu exact când mi-a venit ideea cu «Focu’ la ei!»… Ţineam foarte mult să jucăm în terenul advers cât se poate de mult. Dacă eram acolo şi presam şansele de a marca creşteau. Mi se pare o chestie logică. Expresia era una de teren de fotbal, dar cred că a rămas în istorie şi pentru că este una inedită”
  • 424 de meciuri a condus Florin Halagian pe FC Argeș de pe banca tehnică în 10 ani, obținând 193 de victorii, 85 de egaluri și 146 de înfrângeri 
  • 25 martie 2008 este data la care Florin Halagian a fost decorat cu „Meritul sportiv Clasa a III-a” de președintele de atunci al României, Traian Băsescu, pentru „toată activitatea și pentru formarea tinerelor generații de campioni”
Îți place NOUL FANATIK.RO? Citește AICI ȘTIREA MOMENTULUI!
Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles