Finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, în care AC Milan a spulberat-o pe Steaua București cu 4-0, la Barcelona, i-a făcut pe jurnaliștii francezi de la cotidianul L’Equipe să scrie că fotbalul nu mai poate fi la fel ca și până atunci. Și totul datorită stilului de joc cu totul nou și diferit propus de Arrigo Sacchi. Iar antrenorul italian, ajuns la 75 de ani, a revenit asupra modului în care s-au pus bazele acelei echipe fabuloase în noua lui carte, recent apărută și intitulată “Nemuritorii – Sezonul în care Milanul meu a revoluționat fotbalul”.
În ciuda triumfului colosal din finala disputată pe Camp Nou, pe 24 mai 1989, înaintea meciului au existat și unele îndoieli în rândul jucătorilor echipei italiene. Astfel, pe drumul care îi ducea pe rossoneri de la hotel spre stadion printre zeci de mii de fani italieni, chiar legendarul Franco Baresi l-a întrebat pe Sacchi cine le va putea explica ceva acelor mulțimi dacă vor pierde. La care antrenorul Milanului i-a replicat scurt: “Franco, gândește-te doar la victorie!”.
Foarte superstițios a fost și patronul Diavolului milanez, Silvio Berlusconi, care s-a rugat în capela din preajma vestiarelor de pe Camp Nou. “I-am spus lui Dumnezeu că cei de la Steaua sunt comuniști. Va fi de partea noastră!”, a fost ceea ce i-a transmis Berlusconi lui Sacchi înaintea finalei cu roș-albaștrii.
Un capitol aparte în cartea sa, Arrigo Sacchi i l-a consacrat lui Marco van Basten, despre care a dezvăluit că și o diferență de temperatură sau de presiune în aer îi putea provoca o accidentare. Cu toate acestea, creatorul marelui Milan afirmă că olandezul era un fotbalist strălucitor pe care nu l-ar fi înlocuit nici măcar cu cel mai mare atacant al erei moderne, brazilianul Ronaldo.
Dar Sacchi a avut și mult de furcă cu van Basten la începuturile carierei sale pe San Siro după transferul de la Ajax Amsterdam. Și asta pentru că s-a chinuit destul să îl facă să înțeleagă că italienii nu sunt niște bestii primitive, așa cum își imagina inițial Marco. Din acest motiv, dacă îl dureau dinții, mergea doar la un stomatolog olandez, iar dacă voia să se tundă, se ducea numai la un frizer olandez! “Ține minte, Marco, că atunci când noi câștigam Cupe Mondiale voi încă erați sub apă”, i-a spus Sacchi, căruia i-a luat ceva timp pentru a-i câștiga încrederea lui Van Basten.
Italianul a fost nevoit să urle într-o portavoce și de o mie de ori la antrenamente pentru a-i arăta olandezului poziția corectă în care să facă pressing, iar de alte o mie de ori a trebuit să îi deseneze câte o diagramă pentru a-l face să înțeleagă că, atunci când atacul echipei se încheia, nu trebuia să intre în repaus, ci să rămână într-o poziție activă, pregătit să primească o pasă sau să urmărească mingea: “Când lecția i-a intrat în minte și a fost convins de utilitatea efortului său, Marco a devenit și un fenomen al pressing-ului. El a devenit unul dintre cei mai convinși campioni ai cauzei noastre pentru că a înțeles că jocul nostru îl face cu adevărat mare”.
Astfel, după o vreme, Van Basten i-a mărturisit antrenorului său că se simte mai bine la Milan chiar decât la naționala Olandei, care era campioana Europei în momentul finalei cu Steaua din 1989. Și asta pentru că, după cum scrie Arrigo Sacchi, olandezul nu ar fi putut găsi o echipă construită să atace în continuu, care să rămână compactă în jurul său și gata să îl servească mereu.
Sacchi a dezvăluit și care era miza pariurilor sale cu Marco van Basten: câte o cutie cu sticle de șampanie. Italianul îl provoca la antrenamente pentru a-i demonstra că patru jucători bine organizați sunt mai puternici decât 10 care improvizează. Așa că Sacchi opunea patru fundași unei echipe cu zece jucători ofensivi aleși de Van Basten. Trebuia ca apărătorii să degajeze mingea dincolo de jumătatea terenului, iar atacanții să înscrie măcar o dată în 15 minute pentru a câștiga. “Echipa lui ataca și tot ataca, dar nu marca niciodată. Dacă l-aș fi pus pe Van Basten să îmi dea toate lăzile de șampanie pierdute în urma pariurilor cu mine, aș fi băut și acum”, a povestit spumos Sacchi.
Olandezul i-a rămas, însă, recunoscător genialului său antrenor, spunându-i recent lui Frank Rijkaard că ar trebui să îi ridice o statuie lui Sacchi pentru că i-a învățat să facă pressing. “Când am plecat de la Milan, le-am spus jucătorilor că mai pot câștiga trofee, dar nu cu stilul propus de noi. Trofeele nu sunt singurul lucru care fac o echipă mare. Este vorba de felul în care este recunoscută, de stilul ei”, a scris Arrigo Sacchi despre unicitatea Milanului de la sfârșitul anilor ’80.
În momentul în care a lăsat-o pe AC Milan, în 1991, pentru a prelua naționala Italiei, el le-a mai spus fotbaliștilor de la Milan că, după toate cele învățate, sunt profesori de fotbal și că vor deveni antrenori buni. Totuși, cunoștințele nu sunt suficiente, după cum tot Sacchi continuă, ci mai este nevoie de pasiune și profesionism: “Gullit nu avea pasiune. Sunt mândru de Ancelotti, care a început să antreneze alături de mine, dar trebuie să spun că în echipele lui Van Basten am văzut fotbalul meu jucat foarte bine”.
Abia în momentul în care a trecut de pe gazon pe banca tehnică, Marco van Basten a realizat câte probleme și bătăi de cap i-a dat lui Sacchi. La care italianul a răspuns: “Marco, dacă poate fi o consolare, să știi că ai și rezolvat o grămadă de lucruri pentru mine”.