Arthur Ashe, pro și contra Ilie Năstase. Lumini și umbre din prietenia lor

Arthur Ashe pro si contra Ilie Nastase Lumini si umbre din prietenia lor

Arthur Ahe devenea acum 43 de ani, pe 5 iulie 1975, primul tenisman de culoare care câștiga turneul de la Wimbledon. Era cel de-al treilea și ultimul trofeu de simplu într-un turneu de Mare Șlem din cariera sa, după US Open (1968) și Australian Open (1970). Ashe rămâne unul din doar doi jucători de culoare cu trofee de Grand Slam în palmares, alături de Yannick Noah, câștigător la Roland Garros în 1983.

La Wimbledon, în 1975 a fost prima finală americană din istoria competiției: Arthur Ashe îș întâlnea pe Jimmy Connors, câștigătorul ediției precedente și mare favorit. Relația dintre cei doi era încordată în acel moment, Connors anunțând chiar înaintea turneului că îl dă în judecată pe Ashe pentru unele comentarii făcute într-o scrisoare către membrii ATP. Și statistica era în favoarea lui Connors, care câștigase toate meciurile jucate până atunci împotriva lui Ashe și, în plus, în turneul din acel an nu pierduse niciun set. Ashe, care era favoritul numărul 6 al competiției (după Ilie Năstase, numărul 5) a făcut, însă, un joc tactic perfect, învingându-l pe principalul favorit în patru seturi: 6–1, 6–1, 5–7, 6–4.

Arthur Ashe a fost, de asemenea, primul jucător afro-american selecționat în reprezentativa de Cupa Davis a Statelor Unite și a făcut parte din echipa care a câştigat „Salatiera” împotriva României în 1969. Atunci i-a învins şi pe Ilie Năstase (6-2, 13-15, 7-5), şi pe Ion Ţiriac (6-3, 8-6, 3-6, 4-0 și românul, accidentat, s-a retras). Ilie şi-a luat revanşa pentru înfrângerea din Cupa Davis în anul următor, când a câştigat Roland Garros la dublu cu Ion Ţiriac împotriva lui Arthur Ashe şi Charlie Pasarell în 3 seturi (6-2, 6-4, 6-3 și primeau fiecare, cîte… 520 de franci francezi, adică aproximativ 100 de euro, atât era premiul câștigătorilor atunci…). Mai apoi Năstase avea să-l învingă pe Ashe, singura sa victorie e altfel cu acesta, în finala de la US Open din 1972 într-un thriller întins pe durata a 5 seturi: 3-6, 6-3, 6-7 (1), 6-4, 6-3.

Arthur Ashe şi Ilie Năstase în 1972, la Forest Hills, fosta „locaţie” a Open-ului Statelor Unite

Citește și „Singurul român campion mondial la fotbal! Nu-i banc! Lugoj, Lugoj, über alles!”
Citește și „Moroșanu revine în ring. «Mie să-mi fie frică?! Eu sunt Moartea din Carpați!»”
Citește și „Exclusiv FANATIK.RO: O echipă românească a jucat în Irak, în plin embargou anti Saddam Hussein!
Citește și „Borcea, ultimul condamnat eliberat din «Dosarul Transferurilor». Cât au stat, ce fac acum”
Citește și „Adnan Januzaj, belgianul cu bunici turci și părinți albanezi care a învins Anglia”

„Negrul Nasty” dă peste nas rasiștilor albi cu… cremă de ghete!

Arthur Ashe nu a fost mereu adversarul lui Ilie Năstase. Americanul a făcut echipă cu cel mai mare jucător de tenis al României pentru un turneu de dublu unde „Nasty” a făcut una din farsele lui celebre. Era în iulie 1975, Ilie făcea dublu cu Ashe la Louisville (SUA), unde populaţia afro-americană era majoritară, ajungând la un procent zdrobitor de 99%. ATP tocmai introdusese regula ca partenerii de dublu să joace în echipament de aceeaşi culoare. Adversarii, americanii Jimmy Connors şi Edie Dibbs, făceau caterincă de Ilie că o să fie amendat pentru că el e alb şi Ashe e negru. Soluţia lui „Nasty” a fost o cutie cu… cremă de pantofi! Evident, neagră. S-a „colorat” pe picioare, pe faţă, peste tot. „Fără ca Artur să mă vadă în prealabil” – îşi aminteşte Năstase – „am intrat pe teren cu un prosop pe cap sub privirile a 6.000 de spectatori negri. Cînd mi-am scos prosopul a fost un moment de linişte totală, după care au izbucnit în aplauze ca la fotbal! Arthur nu se mai putea opri din rîs, n-a putut juca vreo cinci minute. Mai puţin amuzant a fost, însă, pentru mine cînd crema s-a topit de căldură şi a trebuit să se întrerupă meciul ca să mă duc să fac un duş şi să schimb echipamentul care numai alb nu mai era!”.

L-a scos din sărite cu… politețea!

Relaţia dintre cei doi nu a fost, însă, numai lapte şi miere. O poveste mai picantă cu Ashe şi Năstase, întâmplată în 1975, a fost istorisită de Steve Tignor, unul dintre cei mai apreciați jurnaliști, expert în tenis: „Masters-ul se ţinea la Stockholm spre finalul acelui an. Năstase juca cu Ashe într-un meci din grupe şi era condus cu 4-1 şi 40-15 în al treilea set, după 6-1 și 5-7 în primele două. Când servea, un fan a început să strige la el, iar Năstase bineînţeles i-a răspuns. S-au contrat câteva secunde, a intervenit arbitrul principal, Ashe aștepta aparent plictisit, să reia odată jocul Ilie. Într-un final a servit, dar Ashe a prins mingea cu mâna pentru că văzuse o altă minge care intrase pe teren în jumătatea lui Ilie. „Scăpată” din greșeală de acesta din buzunar… Mai târziu, Ilie a declarat: «Nu ştiu ce mi-a venit, dar am hotărât brusc să trag de timp». A bătut de câteva ori mingea şi apoi a întrebat, ironic: «Are you ready, Mr, Ashe?» (n.a. – Ești gata, domnule Ashe?). Apoi a bătut mingea şi a întrebat din nou acelaşi lucru. Şi iar, şi iar, şi iar. «Nu mai ţin minte de câte ori am făcut-o, dar a fost de destule ori», își amintește «Nasty». Într-un final, Ashe, care era imaginea întruchipată a calmului raţional pe teren, a clacat. S-a îndreptat spre fileu ţipând: «Gata! Până aici! M-am săturat!». S-a dus şi şi-a luat bagajele şi a mers glonţ până în vestiar, unde şi-a continuat tirada furioasă, în timp ce oficialii turneului nu ştiau ce să facă. Arbitrul de scaun susţinea că oricum era pe punctul de a-l suspenda pe Năstase. Un meci pierdut în grupe nu era o tragedie pentru jucători. Prima soluţie era să-i descalifice pe amândoi, dar când Ashe a auzit s-a înfuriat şi mai tare și a făcut scandal. Aşa că au decis să-l descalifice doar pe Năstase, care oricum era personajul negativ. Și pe care nu l-a deranjat prea tare… …mai fusese descalificat de trei ori în acel an!”. A doua zi, Ilie a făcut rost de un buchet mare de trandafiri. S-a dus în sala de mese a hotelului şi după cum relatează chiar el, «m-am strecurat spășit spre Ashe, ascunzându-mă tot timpul în spatele buchetului uriaş. Când am ajuns la masa lui s-a întors, a văzut florile, m-a văzut şi pe mine, a zâmbit, apoi a râs. Fusesem iertat». În următoarele zile, Ilie a jucat un tenis superb şi în ciuda meciului pierdut cu Ashe a ajuns în finală unde l-a umilit pe Bjorn Borg la zero: 6-2, 6-2, 6-1”.

Cel mai important meci dintre cei doi a fost, însă, finala US Open din 1972, jucată la fost „locație”, Forest Hills, pe care Năstase a câştigat-o, deşi era condus la un moment dat cu 2-1 la seturi şi 4-2. Ilie era pe cale să renunţe, după ce aruncase cu o minge după un arbitru de linie şi arătase publicului degetul! Dar povestea spune că a văzut printre spectatori un tip care-şi smulgea părul din cap la fiecare greşeală a lui. Ilie şi-a zis să încerce să joace un pic mai bine de dragul fanului care suferea în tribună şi a sfârşit prin a câştiga finala cu 3-6, 6-3, 6-7 (1), 6-4, 6-3.

Digisport.ro

FOTO Ce face un milionar român la Dubai, ”când nu are chef să ia mașina”

„Nu l-am întrebat pe Dumnezeu «De ce eu»?”

În 1979, la 36 de ani, Ashe se retrăgea și din acel moment începeau problemele sale. Suferă două operații pe cord, în 1979 și în 1983, aceasta din urma având să-i aducă, 10 ani mai târziu, moartea… În 1988, în timp ce se afla în spital pentru o operație pe creier, Ashe afla că este purtător al virusului HIV pe care îl contractase, mai mult ca sigur, în urma unei transfuzii de sânge în 1983. Urmează 4 ani de groază pentru el, obligat să ascundă lumii adevărul despre boala sa, dar în 1992, într-o perioada în care ziarele scriau deja că Arthur Ashe are SIDA, fostul mare jucător de tenis recunoaște, într-o conferință de presă, că este bolnav. La aflarea veștii, zeci de scrisori de solidaritate din partea fanilor au început să curgă din toată lumea. Într-una dintre aceste scrisori, un fan îl întreba pe Arhur: „De ce te-a ales Dumnezeu tocmai pe tine pentru această boală blestemată?”. Răspunsul lui Arhur a fost: „În lume sunt în jur de 50 de milioane de copiii care învață să joace tenis. Dintre aceștia, doar 500.000 continuă și se pregătesc într-un mod profesionist. Dintre aceștia, 50.000 vor ajunge să joace în turnee. Apoi 5.000 dintre aceștia vor juca în turnee de Grand Slem. Vor fi 50 de jucători care se vor înscrie și vor juca în turneul de la Wimbledon. Apoi, doar 4 vor ajunge în semi-finale. Dintre aceștia, doar 2 vor juca finala. Când am ținut în mâini trofeul de la Wimbledon, nu l-am întrebat pe Dumnezeu «De ce eu?». Așa că nici astăzi, când sunt bolnav, nu îl voi întreba «De ce eu, Doamne?»”.

Un an mai târziu, pe 6 februarie 1993, cu 5 luni înainte să împlinească 50 de ani, Arthur Ashe părăsea această lume, răpus de complicaţiile date de o pneumonie agravată de SIDA. A rămas în memoria fanilor ca un adevărat cavaler, un gentleman desăvîrşit pe teren şi în afara lui, un luptător ardent pentru egalitatea în drepturi şi un om foarte generos. În ultimii ani ai vieţii a creat o fundaţie şi a militat pentru conştientizarea publicului şi găsirea de tratamente pentru SIDA. În 1997, United States Tennis Association (USTA – Federaţia de Tenis a Statelor Unite) i-a onorat memoria dînd numele său arenei principale din complexul de la Flushing Meadows (singura din lume cu peste 20.000 de locuri), unde se desfăşoară acum Open-ul Statelor Unite.

Arthur Ashe a fost un adevărat cavaler al sportului cândva alb, înnobilându-l prin prestațiile sale pe court-uri și, mai ales, în afara acetora

„Am început tenisul pentru că mi s-a părut distractiv. Mai târziu, am descoperit că trebuie multă muncă pentru a deveni bun”

„Tu niciodată nu joci împotriva unui adversar. Tu joci împotriva ta, până la cele mai înalte standarde ale tale. Și când îți atingi limitele, bucuria ta este reală”

„Cheia succesului este încrederea în sine. Cheia încrederii în sine este pregătirea”

„Indiferent cine eşti, o să ţi se facă frică în timpul unui meci. Nu mai poţi să-ţi mişti picioarele, nu mai poţi să respiri şi în loc să dai out un centimetru dai out un metru. Dar ajungi la un punct în care să joci cu curaj e mai important decât dacă pierzi sau câştigi”

„Hainele şi manierele nu-l fac pe om. Dar când omul e făcut, hainele şi manierele îi îmbunătăţesc mult aspectul”

„Potenţialul meu transcende limitele impuse de rasa şi identitatea mea etnică”

„Adevăratul eroism este sobru, lipsit de dramatism. Nu este impulsul de a-i depăşi pe ceilalţi cu orice preţ, ci impulsul de a-i servi pe ceilalţi cu orice preţ”

„Trebuie să le întindem mâna şi celor care ne sunt prieteni şi celor care ne sunt duşmani”

„Din lucrurile pe care le obţinem, ne câştigăm existenţa. Din lucrurile pe care le dăm, ne câştigăm viaţa”

„Începe unde eşti. Foloseşte ce ai. Fă ce poţi”

„Nu m-aș fi putut ierta niciodată dacă aș fi ales să trăiesc fără un scop umanitar în viață, fără a încerca să-i ajut pe cei săraci și nefericiți, fără a recunoaște că, fără nicio îndoială, cele mai pure și mai mari bucurii în viață vin odată cu încercarea de a-i ajuta pe alții”