Cristela, soția lui Călin Georgescu, este practician holistic și deține o afacere în domeniu. Ea vinde cursuri audio și organizează sesiuni online despre nutriție și stil de viață. Până în 2021, Cristela Georgescu a deținut un cabinet în Austria, care oferea servicii de biorezonanță și iridologie limfatică pentru evaluarea stării de sănătate.
În 2010, Cristela Georgescu s-a numărat printre cele cinci persoane care au fondat Asociația “Mame pentru mame”, al cărei scop este promovarea sănătății fizice și emoționale a femeii, a gravidei, a mamei, a nou-născutului, a copilului și a familiei în general, întreprinderea de acțiuni caritabile pentru gravide, mame, nou-născuți, copii, familii sau comunități. Și în prezent, Cristela Georgescu figurează în cadrul asociației ca membru fondator.
Numele Asociației “Mame pentru mame” apare ca pârât într-un dosar înregistrat în februarie 2018 la Curtea de Apel București, conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată. Reclamant figurează o persoană fizică, R.I.M, militant pentru protecția animalelor, iar calitatea de pârât o mai au Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Asociaţia Iniţiativa Pentru Responsabilitate Civică și două persoane fizice.
Instanța a arătat că, la data de 19 iulie 2017, reclamanta s-a adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu o sesizare privind posibile fapte de discriminare săvârşite de Asociaţia “Iniţiativa Pentru Responsabilitate Civică” (IREC), respectiv Asociaţia “Mame pentru mame” prin reprezentanţi, prin declaraţii care creează o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare la adresa sa şi a persoanelor care susţin rezolvarea problemelor câinilor fără stăpâni prin metode care exclud uciderea animalelor. Reclamanta a solicitat ca cele două asociații să fie sancționate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în plângerea din 19.07.2017 a menţionat că în cadrul Conferinţei naţionale a serviciilor şi operatorilor de gestionare a câinilor fără stăpân din România, pe care IREC a organizat-o în data de 19.05.2017, organizatorii au dat definiţia „iubitorului de animale”, respectiv „se autointitulează des activist pentru drepturile animalelor sau animalist; are comportament agresiv în relaţiile cu autorităţile care aplică legea; foloseşte manipularea, şantajul şi ameninţarea împotriva autorităţilor care aplică legea pentru discreditarea şi intimidarea acestora; are venituri din surse dubioase şi/sau este şomer în acte oficiale.”
În plângere s-a mai arătat că acesta este un tipar comportamental al pârâtelor, care în mod sistematic, de aproape patru ani de zile, i-au numit pe membrii comunităţii iubitorilor de animale „zoofili”, „javrofili”, „nebuni”, „extremişti”, „demenţi”, „sociopați”, „mafioţi”, „traficanţi de câini”, în declaraţiile oficiale ale organizaţiilor “Mame pentru mame” şi IREC, în comunicatele de presă, în relaţiile oficiale cu reprezentanţi ai instituţiilor statului sau pe reţelele de socializare, ceea ce a condus la stigmatizarea acestei comunităţi.
Reclamanta a menționat că pe site-ul organizaţiei “Mame pentru mame” s-a afirmat, în textele pe care le-a publicat şi în care militează pentru exterminarea câinilor: „Umanitatea din el a fost pur şi simplu desfiinţată de iubirea pentru câini – el în schimb se crede mai uman decât noi tocmai pentru ca iubeşte câinii mai mult ca pe copii. (…) Că cei care vor şi pot să vorbească mult şi bine în aceaste zile sunt nebunii, sunt sociopaţii, sunt mizantropii fără minte – în schimb, cei care plâng şi îşi ascund feţele în mâini sunt cei cu raţiune şi inimă de om în piept.”
Reclamanta a arătat că din textele citate mai sus reiese că persoanele care se opun exterminării câinilor ar fi „mizantrope”, „sociopate”, „nebune” şi insensibile la moartea şi suferinţa copiilor. „Cum doamna a făcut în repetate rânduri aceste afirmaţii, atât pe site-ul oficial al Asociaţiei “Mame pentru mame”, cât şi în apariţiile publice, aceste prejudecăţi au fost preluate de o mare parte din populaţie. Data publicării articolelor este septembrie 2013, iar la data de 07.08.2017 aceste articole erau încă publice, chiar pe site-ul Organizaţiei mame pentru mame. Aceste articole au fost înlăturate ulterior datei de 07.08.2017, însă pe întreaga perioadă cuprinsă între septembrie 2013 şi 07.08.2017, acestea au fost accesibile cititorilor on-line, faptele fiind comise în formă continuă”, se menționează în dosar.
Instanța a menționat că, în ceea ce priveşte articolele/ postările publicate prin intermediul presei online sau al reţelei de socializare Facebook în anii 2013-2017, în mod corect a constatat autoritatea pârâtă că sesizarea reclamantei apare ca fiind tardivă. Astfel, în lege se arată că „persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.” Curtea a reţinut că nu sunt depăşite limitele libertăţii de exprimare, nefiind întrunite elementele unei fapte de discriminare, se menționează în dosar.
În dosar se arată că, pe fondul relaţiilor conflictuale între organizaţiile pro şi contra eutanasierii câinilor fără stăpân, coroborat cu comportamentele atât ale reclamatei de discriminare, cât și ale reclamantei, s-a ajuns deseori la discuţii contradictorii între reprezentanţii respectivelor organizaţii neguvernamentale, la declaraţii și la fapte menite să şocheze opinia publică și nu rareori la jigniri reciproce, însă faptele care fac obiectul sesizării nu reprezintă discriminare ci se înscriu în limitele libertăţii de exprimare. S-a mai menționat că obiectivul urmărit de reclamaţii de discriminare nu a fost circumscris scopului atacării, intimidării, umilirii, discreditării sau incitării la violență ori la acţiuni care pot produce prejudicii împotriva unei persoane sau unui grup de persoane pe motiv apartenenţei la unul dintre criterii enumerate în mod exemplificativ de art. 2 alin. 1 din O.G. 137/2000, ci exprimarea unei opinii, idei a acestuia cu privire la un subiect de interes public, situaţia animalelor fară stăpân.
Chiar dacă în cuprinsul sesizării au fost selectate de reclamantă articole/comentariile pe care le consideră ofensatoare la adresa comunităţii “iubitorilor de animale”, din cuprinsul acestora se poate observa că autorii respectivelor remarci au înţeles să-si exprime dezaprobarea nu faţă de comunitate, ci faţă de conduita iubitorilor de animale, pe care o apreciază defectuoasă, care este în neconcordanță cu prevederile legale aşa cum le percep cei care au făcut acele judecăţi de valoare. Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel București a arătat că va respinge cererea ca neîntemeiată, iar această decizie a fost luată pe 12 ianuarie 2022.
Ana Măiță, președintele Asociației “Mame pentru mame”, a precizat pentru FANATIK că, la momentul inițierii acțiunii în instanță, cât și în perioada la care face referire reclamanta, anume 2013-2017, Cristela Georgescu nu mai făcea parte din Asociația “Mame pentru mame”, neavând nicio putere de decizie, influență sau mandat de reprezentare pentru acțiunile organizației.